Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 30/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 30
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase judecător
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare apelul civil promovat de apelantul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.489/C din 20 august 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 18.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul Neamț sub nr.5203/103/14.12.2007 reclamanții și au cerut ca în contradictoriu cu PNi nstanța să dispună obligarea pârâtei să le restituie prin echivalent proprietatea ce le-a fost expropriată și a intrat în posesia acesteia, respectiv suprafața de 404,25 mp situată în P N- conform actului de vânzare cumpărare nr. 2454/20.05.1941 și raportul de expertiză nr. 1144/2005 expert depus în dosar 1686/C/2005 al Tribunalului Neamț.
Au mai solicitat contravaloarea casei de locuit expropriată și ulterior demolată; să se facă o compensare a sumelor primite cu titlu de despăgubiri cu despăgubirile la care sunt îndreptățiți.
În motivarea cererii se arată că părinții lor au fost expropriați prin decretul de expropriere, ulterior casa a fost demolată și terenul preluat în posesia Primăriei mun. P
Prin G nr. 834/1991 terenul a trecut în posesia pârâtei în prezent fiind parțial ocupat de o construcție în folosința acestei societăți utilizată inițial pentru laboratorul de betoane și în prezent închiriată.
S-au judecat cu Primăria P N în dosarul 1686/C/2005 și acțiunea a fost respinsă cu motivarea că terenul se află în posesia pârâtei C - P
Despre actuala soluție au aflat la data de 28.noiembrie 2007 conform adresei nr. 533 de la Înalta Curte de Casație și Justiție a României urmare a deciziei nr. 5680/2007.
Cum probabilitatea restituirii în natura a respectivei suprafețe sau prin compensare cu facilități egale mai este valabilă au formulat prezenta acțiune.
În dovedire au anexat înscrisuri și s-au prevalat de o expertiză tehnică.
La 07.02.2008 (fila 26 dosar fond) reclamații și-au precizat acțiunea în sensul că obiectul acesteia îl formează contestația împotriva dispoziției cu nr. 2061/11.09.2002 emisă de - - PNc are nu a fost niciodată comunicată legal.
La termenul din 15.05.2008 fila 54, instanța a pus în discuție lipsa calității procesuale active a numiților și de a formula contestație împotriva dispoziției nr. 2061/2002, în condițiile în care aceștia nu apar ca fiind notificatori.
Constatând întemeiată excepția invocată instanța a încuviințat-o în ședința publică din 29.05.2008, a dispus scoaterea acestora din cauză și față de cererea formulată la 15.05.2008 de către, fratele reclamanților inițiali s-a dispus introducerea în cauza a acestuia, în calitate de contestator și notificator al dispoziției contestate.
Din oficiu instanța a invocat excepția tardivității formulării contestației.
Prin sentința civilă nr.489/C/20.08.2008 Tribunalul Neamța respins ca tardivă contestația, reținând în expozitivul sentinței următoarele considerente:
Contestatorii sunt fiii defuncților și. Aceștia au deținut în proprietate în baza actului autentic de cumpărare din 15 mai 1941 imobilul situat în P N- având o suprafață de 404, 25 mp pe care aceștia au ridicat o casă de locuit.
Potrivit certificatelor de moștenitor defuncții au fost succedați de trei fii, împreună cu alți doi frați care nu au formulat notificare.
Prin decretul de expropriere 241/1971 imobilul a fost preluat de stat iar casa demolată.
Prin notificarea nr. 111/2002 adresată Primăriei mun. PNs -a cerut retrocedarea imobilului,în condițiile Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă 899/2006 a Tribunalului Neamț pronunțată în dosarul 1686/C/2005 acțiunea contestatorului în contradictoriu cu Primarul municipiului P N - a fost admisă și pe bază de expertiză s-a dispus restituirea terenului.
Sentința a fost schimbată în totalitate prin decizia civilă 46/2007 a Curții de APEL BACĂU și s-a respins contestația ca nefondată. Soluția a fost menținută în recursul promovat de reclamantul (decizia civilă 5680/2007 în dosarul - a ÎCCJ).
În prezenta cauză, se contestă dispoziția nr. 2061/11.09.2002 emisă de societatea intimată - -.
Așa cum rezultă din dosarul atașat 1686/C/2005,în adresa înaintată de către Prefect, înregistrată sub nr. 12650/1.2002 (6 dosar fond), contestatorul a uzat de această Dispoziție ceea ce prezumă cunoașterea acesteia încă de la acel moment.
Dispoziția a fost atașată în dosarul nr. 1686/C/2005 la înregistrarea lui, respectiv 11.07.2005 de însuși contestatorul.
Pe tot parcursul judecății din dosarul respectiv, în care s-a contestat Dispoziția nr. 1126/20.05.2005 a primarului, s-au făcut apărări plecând de la actul emis de și care face obiectul prezentei contestații precizate.
În condițiile în care ceilalți contestatori au fost scoși din cauză, la solicitarea expresă a lor și judecata se poartă doar în contradictoriu cu titularul notificării și beneficiar al Dispoziției 2061/2002 emisă de, Tribunalul a constatat că această contestație este tardiv depusă în raport de dispozițiile art. 26 (3) din Legea nr. 10/2001 modificată care prevede un termen de decădere de 30 de zile de la comunicare.
Prin nerespectarea acestui termen, susținerile contestatorului cu privire la necomunicarea procedurală nu poate opera ca o repunere în termen.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termen contestatorul. Apelul a fost motivat prin cererea de apel.
În susținerea apelului contestatorul a invocat în esență următoarele motive de apel:
Prima instanță nu a soluționat capătul de cerere privind obligarea încuviințării notificării către Comisia Centrală pentru calcularea și acordarea despăgubirilor pentru imobilul demolat.
Nu se poate pune problema unei tardivități deoarece niciodată pârâta nu s-a pronunțat prin vreo dispoziție asupra cererii de restituire în natură a terenului.
Dispoziția nr.2061/2002 nu a soluționat și nu s-a pronunțat în nici un mod asupra cererii de restituire în natură a terenului.
Intimata nu a făcut dovada comunicării dispoziției contestate către contestatori.
Intimata a depus întâmpinare la apel (fila 14 dosar) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Nu au fost administrate probe noi în apel.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce preced:
Este adevărat că nu s-a dovedit de către intimată că dispoziția contestată a fost comunicată contestatorului, însă pentru a stabili dacă această contribuție a fost sau nu formulată în termen este necesar să se stabilească dacă s-a făcut dovada în cauză că persoana care a formulat notificarea la legea 10/2001 a luat cunoștință în mod cert de întregul conținut al acesteia și data la care s-a re4alizat acest fapt juridic.
Legea nu prevede că dovada luării la cunoștință de către notificator a deciziei sau dispoziției contestate se poate face doar cu dovada de comunicare a acesteia de către persoana juridică notificată.
În cauza de față s-a dovedit fără putință de tăgadă că apelantul a luat cunoștință, de dispoziția contestată în materialitatea ei la11.07.2005când el însuși a depus la dosarul nr.1686 C/2005 al Tribunalului Neamț (fila 16 dosar) această dispoziție.
În aceste condiții este irelevantă critica apelantului care face referire la nedepunerea de către intimată a dovezii de comunicare a dispoziției.
Conform art.26 alin.3 din Legea 10/2001 republicată "dispoziția motivată de respingere a notificării poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită în termen de 30 de zile de la comunicare". Acest termen este imperativ și de decădere conform art.103 alin.1 Cod procedură civilă.
Din interpretarea teleologică a acestei norme legale și pentru identitate de rațiune rezultă că acest termen de 30 de zile, în cazul în care o astfel de comunicare nu s-a realizat sau nu s-a dovedit că s-a realizat ca în cauza de față urmează să curgă totuși și în consecință să se calculeze de la data la care s-a dovedit că notificatorul a luatefectiv cunoștințăde dispoziția contestată în integralitatea și materialitatea ei. Or, în cauza pendinte o astfel de dovadă s-a făcut rezultând din actele și lucrările dosarului nr.1686/2005 al Tribunalului Neamț atașat la dosarul cauzei.
Fiind depășit termenul imperativ de 30 de zile ca reclamantul să fi invocat și cu atât mai puțin să dovedească că ar fi fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa să formuleze în termen contestația, prima instanță a respins în mod legal și temeinic contestația ca tardivă.
Curtea nu poate primi nici critica apelantului care face referire la nepronunțarea primei instanțe asupra unui capăt de cerere deoarece cel de-al doilea capăt de cerere având ca obiect obligarea intimatei să emită o nouă dispoziție prin care să-i restituie acestuia în natură terenul și să înainteze dosarul Comisiei Centrale pentru stabilirea drepturilor pentru construcția demolată este unul accesoriu ceea ce înseamnă că soluția în cazul acestuia nu poate fi alta decât de respingere atâta timp cât capătul principal a fost respins ca tardiv. Numai sub aspectpur formalse poate susține că prima instanță nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere.
În final Curtea ține să învedereze apelantului că prin menținerea soluției pronunțate de către prima instanță nu se aduce atingere dreptului acestuia de a solicita acordarea de despăgubiri de la instituția publică care a efectuat privatizarea intimatei. Acest drept prevăzut de art.29 alin.3 din Legea 10/2001 republicată nu a încetat să existe și nici nu a fost desființat din moment ce notificarea formulată în termen de către contestator nu a fost înaintată de către intimată spre competentă soluționare acestei instituții, deși ea însăși a reținut în motivarea dispoziției contestate că "notificarea se îndreaptă spre autoritatea ce a făcut privatizarea -".
Obligația de a înainta imediat după emiterea dispoziției nr.206/11.09.2002 notificarea acestei autorități, revenea intimatei și nu contestatorului, fiind de principiu că o notificare este valabilă chiar dacă a fost greșit îndreptată de către persoana îndreptățită la o autoritate necompetentă.
Cu atât mai mult se impune a se concluziona astfel în condițiile în care eroarea de sesizare nu aparține persoanei îndreptățite ci unei instituții a statului, recte prefectura N ca în cauza de față. Din preambulul dispoziției contestate rezultă că intimata a primit notificarea de la prefectura N și nu direct de la contestator.
Pentru considerentele expuse Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil promovat de apelantul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.489/C din 20 august 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Sorina Romașcanu
- - - - - -
GREFIER,
POLITIC
Red.
Red.
Tehnored./5 ex.
25.04.2009
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Sorina Romașcanu
