Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 30/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 30/A/2009
Ședința publică de la 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 950/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect legea 10/2001.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii formulate de reclamantul apelant prin mandatar. acestora copie a 133 bis din 11.06.1948.
Tot prin serviciul registratură al instanței, s-a înregistrat la dosar, note scrise formulate de intimata pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - S
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 19 februarie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Sibiu reclamantul a chemat în judecată pârâții Primăria și Primarul orașului A, Autoritatea pentru Valorificarea activelor Statului și Banca Națională a României, solicitând restituirea în natură sau în bani a fabricilor naționalizate de la bunicii săi materni, înscrise în CF 2163 A top 1043, 1044, 1060/1, CF 2762 A top 1045, 1046, 1066, 1067, 1068 și CF 22093top 1041, 1042, 1069/2, cu motivarea că s-a adresat AVAS B, care a trimis dosarul cu acte la B. Deși s-a deplasat la această adresă, nu a primit decât promisiuni. Instanța a pus în vedere reclamantului, prin adresă scrisă să precizeze acțiunea, însă mandatarul său a precizat doar oral că solicită doar despăgubiri pentru cele două fabrici, nu solicită restituirea în natură, aceasta nefiind posibilă.
Prin sentința civilă nr. 950/03.10.2008 Tribunalul Sibiu - secția civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primăria A și Primarul orașului A și Banca Națională a României-sucursala A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul, prin mandatar - în contradictoriu cu pârâții Primăria A și Primarul orașului A și Banca Națională a României - sucursala Sibiu, și AVAS.
În considerentele sentinței s-a reținut că nu are calitate procesual pasivă pentru că nu are calitatea de reprezentant al Statului, și reclamantul nu justifică nici un raport juridic cu această instituție. De asemenea nu a fost justificată calitatea procesual pasivă a primarului și primăriei A: cererea nu a fost adresată primarului, iar Primăria nu are calitatea de unitate deținătoare potrivit Legii 10/2001. A fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a AVAS, pentru că reclamantul s-a adresat acestei instituții, cu notificare pentru a obține măsuri reparatorii pentru două imobile aparținând părinților săi, naționalizate în 1948. Pe fondul cauzei, instanța a motivat că reclamantul, deși i s-a pus în vedere de AVAS, nu a depus acte doveditoare din care să rezulte situația actuală a imobilelor, expertiză tehnică de identificare a imobilelor. Din adresa nr. 549/2001 emisă de SC SA A rezultă că această societate a fost privatizată cu respectarea dispozițiilor legale, iar în această situație măsurile reparatorii se propun de către instituția publică implicată în privatizare. Întrucât nici în instanță, contestatorul nu a adus dovezile necesare, pârâta nu poate fi obligată la plata de despăgubiri pentru imobilele naționalizate și urmează să trimită dosarul Comisiei Centrale pentru Despăgubiri conform art. 16 din Titlul VII al Legii 247/2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul, solicitând de la Statul Român restituirea în natură ori despăgubiri bănești pentru fabrica de piele, care a fost proprietatea părinților săi și a fost preluată abuziv de stat, apoi transformată, după 1989, în fabrica de piele. Susține că a depus la executorul judecătoresc toate actele necesare, încă din anul 2001. Solicită obligarea AVAS B, BNR - pentru Statul Român să plătească suma de 3.300.000 euro sau 12.300.000 lei, reprezentând: utilajele pentru prelucrarea pieilor crude în piele pentru încălțăminte, și bovine pentru pingele și tocuri, 15-20 vagoane piei crude, 15-20 vagoane piei prelucrate pentru producția de încălțăminte, hangare și magazii pentru depozitarea pieilor crude, pieile și pentru încălțăminte pentru copii, femei și bărbați, 3 clădiri - case cu fundație din piatră și construcții din cărămidă, cca. 7000 mp teren folosit pentru construcții necesare fabricii, cantină muncitorească cu toată dotarea pentru servirea mesei pentru circa 200 persoane, sumele de bani din casieria întreprinderii pentru plata chenzinei din 15.06.1948, sumele din Banca din A și din alte bănci. Bunurile și banii au fost trecute în patrimoniul Statului Român la data de 11.06.1948. Nici contestatorul, nici alte persoane nu au cerut despăgubiri de la Statul Român.
Intimatul AVAS a invocat, prin excepția depusă, excepția inadmisibilității cererii de apel prin care a cerut, pentru prima dată în apel, măsuri reparatorii în bani și pentru utilajele și bunurile pretins a fi fost preluate la naționalizare. Solicită ca instanța de apel să constate că nici prin notificarea formulată de apelant în temeiul Legii 10/2001 și nici prin cererea introductivă, contestatorul nu a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru utilajele și bunurile pretins naționalizate odată cu imobilele care fac obiectul notificării. În temeiul art. 294 cod procedură civilă solicită să fie respinse ca inadmisibile pretențiile reclamantului cu privire la utilaje și bunuri. În ce privește bunurile pretins naționalizate "15-20 vagoane piei crude, 15-20 vagoane piei prelucrate, sume de bani din casieria fabricii." să se constate că nu pot face obiectul Legii 10/2001. Chiar dacă ar fi făcut obiectul acestei legi, se solicită a se constata că nu s-a făcut dovada că există și în prezent, că nu au fost înlocuite, casate sau distruse, dovadă cerută de art. 6 alin. 2 din Legea 10/ 2001.
Pe fondul litigiului, intimata cere respingerea apelului ca neîntemeiat. AVAS nu poate fi acuzat de pasivitate câtă vreme de la data înregistrării notificării a uzat de toate prerogativele legale pentru soluționarea notificării. Prin adresele nr./6203/16.05.2006, /6286/17.05.2006, /6285/17.05.2006, 33174/28.11.2007 și 3050/01.02.2008 reclamantului i-au fost solicitate în vederea soluționării notificării sale documente în vederea completării dosarului și clarificării situației sale juridice atât pentru imobilul construcție, cât și pentru suprafața de teren revendicată. În lipsa acestor înscrisuri, AVAS nu se poate pronunța legal. Din actele prezentate nu se poate stabili dacă imobilul construcție identificat în CF 2163 A există și în prezent sau a fost demolat după preluare. Apoi, potrivit art. 29 din Legea 10/2001 se va stabili instituția competentă să soluționeze notificare. Mai învederează că emiterea unei decizii în lipsa actelor doveditoare a dreptului de proprietate, a calității de moștenitor al fostului proprietarconstituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare, potrivit art. 36 alin. 1 din Legea 10/2001. în drept se invocă Legea 10/2001, HG 250/2007, art. 115-118 cod procedură civilă.
Atât contestatorul, cât și intimata au depus note scrise sau concluzii scrise, reiterând aspectele deja invocate.
Analizând legalitate și temeinicia sentinței atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de apel, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Sibiu, contestatorul a cerut în contradictoriu cu intimații AVAS, Primarul și primăria A, BNR, "restituirea în natură ori în bani a celor două fabrici". Este adevărat că bunurile mobile și sumele de bani au fost cerute pentru prima dată în apel, astfel că în temeiul art. 294 cod procedură civilă pentru acestea va fi respinsă ca inadmisibilă cererea de despăgubiri în temeiul legii 10/2001. Acest temei de drept este nefondat cu privire la imobile, pentru care încă din faza notificării s-a solicitat restituirea în natură sau în bani.
Soluționând recursul în interesul legii pentru interpretarea art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, prin decizia XX/2007 - Secțiile Unite ale ÎCCJ au stabilit că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde notificării.
Prin prisma acestor dispoziții, instanța de fond este datoare să soluționeze pe fond notificarea formulată de contestatorul .
Pronunțând o soluție de respingere, pe excepție, tribunalul a încălcat aceste prevederi. Nefiind analizată cererea în fond, în baza art. 297 cod procedură civilă, va fi admis apelul contestatorului, va fi desființată sentința atacată și trimisă cauza pentru rejudecare, urmând ca instanța să administreze probele necesare pentru soluționarea cererii.
Invocarea art. 36 alin. 1 din Legea 10/2001 nu este pertinentă în cauză, pentru că se referă la "emiterea dispoziției de restituire". Entitatea deținătoare, în speță, instituția implicată în privatizare, avea obligația, potrivit art. 25 din lege, de a soluționa în termen de 60 de zile notificarea, iar lipsa unei decizii de răspuns nu poate fi interpretată decât ca un refuz de soluționare. În aceste condiții, instanța are obligația de a examina cererea persoanei care a formulat notificare și de a se pronunța asupra ei.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul prin mandatar, împotriva sentinței civile 950/3.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu și în consecință:
Desființează sentința atacată și trimite cauza pentru rejudecarea cauzei în fond de aceeași instanță.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - --concediu medical, semnează prim grefier, |
Tehnored.
8 ex/17.03.2008
Jud. fond -
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Anca Neamțiu
