Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 27/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 27/A/2009
Ședința publică de la 26 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de intimatul Primarul municipiului AIî mpotriva sentinței civile nr. 1136/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimatul petent asistat de avocat, lipsă fiind apelantul intimat și intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus întâmpinare din partea intimaților petenți, formulată prin avocat. Apelul este scutit de plata taxelor judiciare.
Apărătorul intimaților petenți arată că nu mai are cereri de formulat. Susține că se află în instanță și reprezentantul apelantului intimat, consilierul juridic.
Instanța, raportat la cele învederate, procedează la verificare și constată că în dosar nu este depusă vreo delegație de reprezentare a apelantului Primarul municipiului În situația în care, până la sfârșitul dezbaterilor se va prezenta reprezentantul apelantului, se vor lua concluziile acestuia.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul părții prezente.
Avocat, apărător al intimaților petenți, solicită respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței la dosar.
Deși Tribunalul Alba prin decizia civilă nr. 819/2007 pronunțată în recurs a stabilit competența de soluționare a cererii formulată de petenți în sarcina Comisiei de aplicare a Legii 10/2001, Primarul municipiului A I, trecând peste o hotărâre irevocabilă și obligatorie, emite Dispoziția 550/2008 atacată cu prezenta plângere, prin care respinge cererea de restituire în natură fără a face propunere pentru acordare de despăgubiri, întrucât nu sunt competenți a soluționa pe fond cererea deoarece imobilul nu face obiectul Legii 10/2001.
-//-
Referitor la tardivitatea formulării notificării, susține că apelantul invocă aceleași critici, deja discutate. Instanța de fond a reținut că ce-a de-a doua cerere formulată de petenți nu este o cerere nouă la Legea 247/205, ci o revenire la cea formulată inițial la Legea 10/2001.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
Notă: După dezbateri se prezintă în instanță consilier juridic, reprezentant al apelantului Primarul municipiului A Depune delegația de reprezentare și pune concluzii de admitere a apelului, modificarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii petenților.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin plângerea înregistrată la 29.07.2008 pe rolul Tribunalului Alba, sub dosar nr-, astfel cum a fost precizată, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu Primarul Municipiului A I să fie anulate dispozițiile nr. 550/2008 și nr. 496/2004 emise de intimat, să fie admise notificările nr. 20180/2001 și 21769/2005, să se constate că petenții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii ( despăgubiri) pentru suprafața de 880 mp din suprafața totală de 1469 mp, înscrisă inițial în CF 3568 A I, nr. top. 2639/2/19, preluată de stat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974 și transcris în favoarea Statului Român în CF 10980 A I; să fie obligat pârâtul să emită o dispoziție în acest sens, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată în favoarea petenților.
În esență, aceștia susțin că în anul 2001 au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 pentru restituirea suprafeței în litigiu, notificare ce a fost respinsă prin dispoziția nr. 496/2004, cu motivarea că nu este incidentă Legea 10/2001.
În anul 2005, petenții au făcut o revenire la cererea din 2001, nesoluționată pe fond, dar prin hotărârea nr. 4/2006 a Comisiei Locale A de fond funciar și Hotărârea nr. 365/2006 a Comisiei Județene A de fond funciar s-a respins cererea celor doi petenți, cu motivarea că terenul în litigiu face obiectul Legii 10/2001.
Plângerea făcută împotriva hotărârii Comisiei Județene A de fond funciar a fost admisă prin decizia civilă nr. 819/2007 a Tribunalului Alba care a stabilit competența de soluționare în favoarea Comisiei de aplicare a Legii 10/2001. Prin dispoziția nr. 550/2008, Primarul Municipiului AIa respins cererea.
Pârâtul a solicitat respingerea plângerii susținând că Dispoziția nr. 496/2008 nu a fost atacată în termenul legal, iar prin dispoziția nr.
-//-
550/2008 în mod corect s-a respins notificarea petenților, ca fiind formulată după împlinirea termenului de 6 luni.
Prin sentința civilă nr. 1336/2008, prima instanță a admis contestația, a anulat cele două dispoziții atacate și a obligat Primarul Municipiului A I să soluționeze pe fond notificarea petenților pentru suprafața în litigiu.
De asemenea, pârâtul a fost obligat să plătească petenților suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că petenții au formulat notificare în baza Legii 10/2001 pentru restituirea în natură a terenului în litigiu, iar prin dispoziția nr. 496/2004, notificarea a fost respinsă cu argumentul că imobilul nu intră sub incidența Legii 10/2001.
În anul 2005, aceștia au formulat o nouă cerere, direcționată greșit către Comisia de fond funciar, care a respins-o cu motivarea că imobilul nu intră sub incidența Legii nr. 18/1991. Hotărârea Comisiei Județene de fond funciar a fost atacată în fața instanțelor de judecată. Prin sentința civilă 1863/2007 a Judecătoriei Alba Iuliaa fost respinsă plângerea, iar prin decizia civilă nr. 819/2007, Tribunalul Albaa statuat irevocabil asupra incidenței Legii 10/2001 cu privire la imobilul solicitat de petenți, stabilindu-se competența de soluționare a cererii nr. 21769/2006 în favoarea Comisiei de Aplicare a Legii 10/2001.
Prin dispoziția nr. 550/2008, pârâtul a respins cererea de restituire a imobilului, reținând că imobilul nu face obiectul Legii 10/2001, nesocotind dispozițiile hotărârii judecătorești care a statuat asupra legii aplicabile.
Prima instanță a arătat că pentru terenul ce face obiectul constituirii dreptului de proprietate în baza art. 36 din Legea 18/1991 în favoarea cumpărătorilor construcției, fostul proprietar nu poate dobândi măsuri reparatorii în temeiul Legii 10/2001. Dar pentru terenul preluat abuziv, care nu a făcut obiectul dreptului de constituire, fostul proprietar poate obține fie restituirea, fie despăgubiri, în baza Legii 10/2001.
S-a reținut că dispozițiile pct. 1.4 din HG 250/2007 adaugă la lege, față de conținutul art. 2 al.1 lit. "h" din Legea nr. 10/2001, astfel că recunoașterea vocației dobânditorului construcției de a obține titlul de proprietate pentru terenul aferent acesteia în baza Legii 18/1991, nu exclude dreptul fostului proprietar al imobilului la măsuri reparatorii pentru terenul trecut abuziv în proprietatea statului, la data înstrăinării construcției.
Față de aceste considerente, prima instanță a concluzionat că cele două dispoziții atacate, încalcă prevederile art. 2 alin. 1 din Legea 10/2001, în a cărui sferă de aplicare se încadrează imobilul în litigiu.
Raportat la excepția tardivității depunerii cererii nr. 21769/2005, prima instanță a apreciat-o neîntemeiată întrucât această cerere reprezintă o revenire la notificarea inițială înregistrată în termenul legal și nesoluționată pe fond.
-//-
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Primarul Municipiului A I, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii contestației.
În expunerea motivelor, apelantul susține că în mod greșit s-a dispus anularea dispoziției nr. 496/2004, deoarece nu a fost contestată în instanță în termenul prevăzut de art. 26 al. 3 din Legea 10/2001.
Se mai arată că nici soluția de anulare a dispoziției nr. 550/2008 nu este legală, deoarece notificarea s-a făcut după termenul de 6 luni, prevăzut de art. 22 al. 5 din Legea 10/2001.
Sub un ultim aspect, apelantul critică sentința atacată deoarece situația imobilului în litigiu, preluat de stat în baza art. 30 din Legea 58/1974, nu intră sub incidența Legii 10/2001.
În drept se invocă art. 287 al. 2 cod procedură civilă, art. 22, 26 din Legea 10/2001.
Apelul este scutit de la plata taxei de timbru.
Intimații au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică ( filele 14 - 16).
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 20180/2001, depusă în termenul prevăzut de art. 21 al. 1 din Legea 10/2001, astfel cum era în vigoare la data notificării, petenții au solicitat restituirea imobilului cu nr. top. 2639/2/19/1, în suprafață de 880 mp.
Pârâtul a soluționat notificarea, prin dispoziția nr. 496/2004, în sensul respingerii, întrucât nu este incidentă Legea 10/2001.
Potrivit art. 26 al. 3 din Legea 10/2001, petenții puteau contesta această dispoziție în termen de 30 de zile de la comunicare, dacă erau nemulțumiți de soluția dată notificării lor. Aceștia au înțeles să atace dispoziția abia în anul 2008, cu mult peste termenul prevăzut de lege, astfel că plângerea lor împotriva dispoziției nr. 496/2004 este tardivă.
Ca urmare, în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității, invocată de pârâtă.
În ce privește dispoziția nr. 550/2008, se reține că unul din motivele avute în vedere de pârât, cu ocazia soluționării cererii nr. 21769/2005, a fost tardivitatea formulării notificării.
Raportat la termenul de 6 luni, prevăzut de art. 22 al. 1 din Legea 10/2001 ( inițial art. 21 al. 1), Curtea constată că notificarea analizată prin dispoziția 550/2008 a fost depusă peste termenul de decădere reglementat prin textul legal menționat. Ca urmare, soluția de respingere dată de pârâtul apelant este în conformitate cu dispozițiile art. 22 al. 1 și al. 5 din Legea 10/2001.
Susținerea petenților că această cerere din 2005 reprezintă în realitate o revenire la notificarea din anul 2001, nu poate fi primită. Aceasta întrucât, notificarea din 2001 fost soluționată în anul 2004, prin dispoziția nr. 496, necontestată. Împrejurarea că această cerere din 2001 nu a fost soluționată pe fond, ci pe cale de excepție, reținându-se că nu e incidentă
-//-
(continuarea deciziei civile 27/A/2009 dată în dosar -)
Legea 10/2001, nu are relevanță, legiuitorul neprevăzând o astfel de posibilitate de "revenire" la o notificare soluționată pe excepție.
Ca urmare, constatând tardivă notificarea, nu se mai impune analizarea ultimului motiv de apel.
Pentru considerentele reținute, Curtea privește ca fondat apelul de față, urmând ca, în baza art. 296 proc. civ. să îl admită, cu consecința schimbării în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii contestației.
Apelantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de Primarul Municipiului AIî mpotriva sentinței civile 1336/2008 pronunțată de Tribunalul Alba și în consecință:
Schimbă în tot sentința atacată și rejudecând cauza respinge contestația formulată de contestatorii și împotriva dispozițiilor nr. 496/2004 și 550/2008 emise de intimatul Primarul Municipiului A
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
.
Tehn.
5 ex/24.03.2009
Jud. fond -
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Anca Neamțiu
