Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 30/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 10/2001 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 30
Ședința publică din 11 martie 2009
PREȘEDINTE: Surdu Oana
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Veronica
Grefier: - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta domiciliată în R,- D, scara A,. 5, județul S, împotriva sentinței civile nr. 1612 din14 octombrie 2008pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimata Primăria municipiului R, lipsă fiind reclamanta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, constatând apelul în stare de judecată, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru intimata Primăria municipiului R, pune concluzii de respingerea apelului ca nefondat și neîntemeiat, menținerea sentinței tribunalului, ca temeinică și legală, pentru motivele expuse în întâmpinare. În susținerea concluziilor sale arată că reclamanta apelantă nu avea calitatea să solicite restituirea imobilului conform Legii nr. 247/2005, că aceasta nu a făcut notificarea prevăzută de lege, notificare ce a fost făcută de alte trei persoane, prin mandatar. Notificarea făcută de cele trei persoane a fost respinsă prin dispoziția primarului, dispoziție ce nu a fost contestată în termenul de 30 de zile de la comunicare la Tribunalul Suceava, astfel încât a rămas în vigoare. Mai arată că reclamanta apelantă a formulat două cereri, una la 27.09.2005, iar alta la 2.12.2007, cereri la care a primit răspuns în 2007. Reclamanta a înțeles să conteste în instanță această adresă, deși legea prevede că decizia, sau după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită, și nu o simplă adresă. Totodată, apreciază atitudinea reclamantei ca fiind șicanatoare, cu atât mai mult cât nu se prezintă în instanță pentru susținerea cererii sale. Pune concluzii de respingerea apelului, ca nefondat.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr.96 din 31 decembrie 2007, reclamanta a contestat, în contradictoriu cu Municipiul R, prin primarul său, adresa nr.21192 din 10 decembrie 2007 emisă sub antetul Primăriei, prin care i s-a adus la cunoștință că cererea de a i se retroceda imobilul situat în R,-, nu a primit o rezolvare favorabilă. În același timp a pretins să se emită o dispoziție de rezolvare a cererii sale.
În motivare a arătat că în data de 14 februarie 2002, și prin mandatarul lor, decedat în anul 2005, au formulat o notificare în vederea restituirii aceluiași imobil, la care ea, reclamanta, a atașat o cerere de intervenție, explicând că și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, în baza sentinței civile nr. 295 din 18 ianuarie 1994 Judecătoriei Rădăuți, devenită irevocabilă. Cum mandatarul nu a făcut dovada mandatului său cu o procură autentică și cum el a decedat, entitatea investită trebuia să ia în considerare intervenția prin care a arătat că este proprietară, deoarece aceasta are caracterul unei notificări formulate în termen. În loc să procedeze astfel, pârâtul i-a comunicat printr-o simplă adresă că cererea ei nu a fost rezolvată favorabil, fără a indica un umăr de decizie sau dispoziție și fără motivare, deși a ținut să-i arate că nu ar avea calitate de moștenitoare după defunctul, ceea ce nu este adevărat și dovedește rea credință.
Prin sentința civilă nr.1612 din 14 octombrie 2008, Tribunalul Suceavaa respins acțiunea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că cererea reclamantei de restituire a imobilului din R,- Aaf ost înregistrată la Primăria Municipiului R în data de 27 septembrie 2005, sub nr.18660, cu mult peste termenul legal de depunere prevăzut de art.22 din Legea nr.10/2001, așa cum a fost el prelungit prin OUG nr.109/2001 și nr.145/2001 și care a expirat la data de 14 februarie 2002. Întrucât nerespectarea termenului prevăzut de lege atrage pierderea dreptului de a mai solicita măsuri reparatorii, instanța a concluzionat că acțiunea nu poate fi primită.
Reclamanta a declarat apel pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că sentința este nulă întrucât după dezbateri, în sala de judecată, s-a comunicat că pronunțarea a fost amânată la data de 21 octombrie 2008, când de fapt ea a fost dată în acea zi de 14 octombrie 2008.
Pe fond, a arătat că de mai bine de opt ani era înscrisă în cartea funciară, în baza sentinței civile nr.295 din 18 ianuarie 1994 Judecătoriei Rădăuți, irevocabilă și nedesființată până în prezent, încât notificarea nu era neapărat necesară. Dacă totuși s-ar fi apreciat o astfel de necesitate, trebuia să se ia în considerare intervenția pe care a făcut-o la notificarea din 14 februarie 2002 formulată de, și, prin acel mandatar și să se constate că aceasta echivalează cu o cerere de restituire, în termen.
Apelul se dovedește a fi neîntemeiat, potrivit considerentelor ce vor fi dezvoltate în continuare:
Prima critică adusă sentinței, ce vizează neregularități sancționabile cu nulitatea, nu va putea fi reținută câtă vreme examinarea dosarului, în limitele competențelor unei instanțe de apel, nu confirmă contradicția semnalată de reclamantă. Astfel, data sentinței coincide cu data minutei, întocmită în conformitate cu dispozițiile art.258 alin.1 din Codul d e procedură civilă (129 fond) și consemnată potrivit art.258 alin.4 din Codul d e procedură civilă, în condica de ședințe civile a instanței, lipsind orice mențiune cu privire la pretinsa amânare de pronunțare. Nici încălcarea dreptului la apărare la care trimite aceeași critică nu subzistă, dat fiind că în ziua de 14 octombrie 2008, reprezentanții ambelor părți au pus concluzii asupra fondului cauzei (143 fond).
Cu privire la cel de-al doilea motiv al apelului se reține că tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 22 lin Legea nr.10/2001, așa cum a fost modificat și completat ulterior, raportate la probele existente.
În acest sens ar fi de observat, în considerarea dispozițiilor cuprinse în art.49 și următoarele din Codul d e procedură civilă și mai înainte de orice, că cererea de intervenție reprezintă un mecanism procedural specific proceselor civile în curs de soluționare în fața unei instanțe, mecanism ce permite și altor persoane, în afara reclamantului și pârâtului, să participe la judecată. Intervenția nu este specifică procedurilor administrative prealabile și necontradictorii, cum este și aceea prevăzută de Legea nr.10/2001, cu modificările ulterioare, în art.22 alineatele 1-5 și art.25 privind formularea și soluționarea notificărilor. În consecință, acea pretinsă intervenție la notificarea terțelor persoane arătate de reclamantă, chiar dacă s-ar dovedi a fi existat, nu are nicio valoare juridică și nici semnificația vreunei cereri proprii de restituire a imobilului pentru a se putea considera că reclamanta a respectat termenul legal în care se puteau pretinde măsuri reparatorii, în natură sau echivalent.
În aplicarea Legii nr.10/2001, notificarea este actul inițiator al procedurii speciale de restituire și nu poate fi suplinit nici măcar de o sentință civilă de drept comun, ce ar atesta dreptul de proprietate al unei persoane. Aceasta rezultă din conținutul art.22 alin.4 din lege, potrivit cu care numai notificarea înregistrată face dovada respectării termenului de un an de la data intrării în vigoare a aceleiași legi, în interiorul căruia se poate cere restituirea conform art.22 alin.1.
Așa fiind și cum reclamanta s-a adresat Primăriei R abia la data de 27 septembrie 2005 (37 fond), cererea sa este evident tardivă, iar pârâtul nu era obligat să emită o dispoziție favorabilă de restituire.
Pe cale de consecință, în temeiul celor mai sus arătate, curtea constatând legalitatea și temeinicia sentinței, urmează ca prin aplicarea art.296 din Codul d e procedură civilă să respingă apelul reclamantei, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta domiciliată în R,- D, scara A,. 5, județul S, împotriva sentinței civile nr. 1612 din14 octombrie 2008pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4
7.04.2009
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Dumitrașcu Veronica
