Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 305/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 305
Ședința publică de la 01 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta, domiciliată în B, sector 6, str. B, -. E,. 8,. 178, împotriva sentinței civile nr. 94 din 26 mai 2008, pronunțată de -, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în comuna, jud. M, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelanta reclamantă, personal, lipsind intimatul pârât PRIMARUL COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Apelanta reclamantă a depus o cerere de probatorii, solicitând încuviințarea efectuării unei expertize tehnice în cauză.
Instanța a respins cererea de probatorii formulată de apelanta reclamantă, apreciind că nu este pertinentă și utilă în soluționarea cauzei, în raport de dispozițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Apelanta reclamantă a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței civile apelate în sensul admiterii contestației și acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele în litigiu. A precizat că a solicitat, în principal, acordarea de despăgubiri bănești întrucât imobilul se află într-un stadiu avansat de degradare.
CURTEA
Asupra apelului de față;
La data de 20.04.2006 reclamanta a formulat contestație împotriva dispoziției nr.12/25.01.2006 emisă de Primarul comunei, județul M, în temeiul Legii nr.10/2001.
În motivarea contestației, petenta a arătat că prin notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001 a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilele ce au constituit proprietatea autorului său: o casă de locuit compusă din 6 camere, o moară cu două încăperi și presă de ulei cu două încăperi utilate, o magazie cu două încăperi, un grajd cu patru încăperi, un atelier cu două încăperi, o bucătărie cu trei încăperi și fânar, toate construite din cărămidă, acoperite cu țiglă, un pătul din lemn acoperit cu țiglă.
Petenta a precizat că în mod nelegal prin dispoziția contestată i s-a respins notificarea privind acordarea de despăgubiri prin echivalent pentru imobilul compus din 6 camere, situat în satul, cu motivarea că prin HCL nr.15/13 din 29.07.1996 i s-a restituit în natură acest imobil.
Că, punerea în posesie a casei cu 6 camere nu s-a realizat, deoarece aceasta se află într-o stare avansată de degradare.
De asemenea, reclamanta a considerat dispoziția contestată nelegală, pentru motivul că nu s-a precizat valoarea imobilelor pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în echivalent.
Prin sentința civilă nr.1047 din 26 iunie 2006, pronunțată în dosarul nr.4314/2006 de Tribunalul Mehedinți, s-a respins plângerea formulată de petenta, reținându-se în esență, că petentei i s-a restituit în natură imobilul ce a făcut obiectul notificării.
Solicitarea reclamantei prin notificarea formulată în temeiul Legii nr.10/2001 de a i se acorda despăgubiri în echivalent, este inadmisibilă.
În ceea ce privește imobilele demolate, s-a constatat că s-a propus acordarea de despăgubiri prin echivalent fără a fi cuantificate, deoarece acestea urmează a fi stabilite de Comisia Centrală înființată prin Legea nr.247/2005.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, apel care prin decizia civilă nr.865/8.11.2006 a fost respins de Curtea de APEL CRAIOVA, cu motivarea că în mod corect prima instanță a constatat legalitatea deciziei în ceea ce privește imobilul în litigiu, întrucât atât unitatea deținătoare, cât și instanța de judecată au dat eficiență principiului prevalenței restituirii în natură, care este reglementat de Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.498/2003.
S-a reținut de către instanța de apel că nici critica potrivit căreia nu s-au cuantificat de intimată despăgubirile ce urmează a fi primite și nici de instanță, nu este întemeiată, întrucât urmare modificărilor aduse Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005, competența instanțelor s-a rezumat doar la stabilirea calității de persoane îndreptățite a persoanelor fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive sau a moștenitorilor legali ai acestora, urmând ca estimarea despăgubirilor să se facă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin decizia civilă nr. 6368/4.10.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de reclamantă, s-au casat atât decizia civilă pronunțată de instanța de apel, cât și sentința pronunțată de instanța de fond și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță de fond.
S-a reținut că în mod greșit cele două instanțe au constatat ca inadmisibilă cererea reclamantei întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001, cu motivarea că imobilul casă de locuit pentru care s-a respins notificarea a fost deja restituit, în condițiile în care prin hotărârea nr.15/13 din 29.07.1996 emisă de Consiliul Local s-a dispus că începând cu 15 august 1996 se restituie "folosința" imobilului din satul, comuna, către reclamantă.
Față de cuprinsul acestei hotărâri, reclamanta nu a redobândit dreptul de proprietate asupra imobilului care a fost preluat de stat de la autorii săi fără titlu, imobil al cărui regim juridic este reglementat de dispozițiile Legii nr.10/2001.
Cum primele două instanțe, soluționând cauza pe excepția inadmisibilității notificării nu au intrat în cercetarea fondului chestiunii litigioase, cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe în vederea examinării cererii, conform Legii nr.10/2001.
Pe parcursul rejudecării cauzei, reclamanta a depus la dosar certificatul nr.73/5.02.1993 emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului - Filiala M, procesul-verbal nr.5/5.01.1998 încheiat de Consiliul Local, schițele anexe privind construcțiile solicitate prin notificare de reclamantă și a solicitat efectuarea unei expertize prin care să se identifice imobilul pentru care a formulat notificare și stadiul de degradare în care se află acesta.
Prin sentința civilă nr.94 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr.-, s-a admis în parte contestația formulată de petenta, în contradictoriu cu intimatul Primarul Comuna, având ca obiect Legea nr.10/2001.
S-a anulat parțial Dispoziția nr.12/25.01.2006, emisă de primarul comunei.
S-a dispus restituirea în natură în favoarea contestatoarei a imobilului casă compusă din 6 camere, situată în satul, comuna, județul M, ce a făcut obiectul Hotărârii nr.15/13/29.07.1996 a Consiliului Local al comunei.
Au fost menținute celelalte articole ale dispoziției nr.12/25.01.2006 (art.2-4).
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut în esență că: reclamanta este persoană îndreptățită conform art. 3 și 4 alin.2 din Legea nr.10/2001, că aceasta a parcurs procedura administrativă - obligatorie prevăzută de art. 22 din Legea nr.10/2001 republicată, procedură finalizată prin emiterea Dispoziției nr.12/2006.
Că, reclamanta a uzat de faza judiciară, contestând dispoziția emisă și a solicitat despăgubiri pentru imobilele din comuna.
Instanța de fond a dispus restituirea în natură a imobilului casă compus din 6 camere, apreciind că dispoziția este nelegală sub acest aspect și a menținut celelalte articole ale acesteia, cu privire la despăgubirile acordate pentru anexele demolate.
Față de faptul că nu s-a făcut dovada existenței morii de foc și a presei de ulei la data notificării, s-a respins cererea de măsuri reparatorii referitoare la aceste imobile.
Împotriva sentinței în termen legal a declarat apel reclamanta, susținând că este nelegală și netemeinică.
În motivele de apel reclamanta susține, în esență, că:
- în mod greșit s-a dispus restituirea în natură a imobilului casă, care la data preluării avea statutul de locuință, iar la momentul judecării este în stare de degradare, nemaiavând valoare, iar modul de reparație este în acest fel inechitabil;
- că, s-a trecut peste solicitarea sa din notificare de a i se acorda despăgubiri;
- că, nu s-a aprobat evaluarea construcțiilor preluate, iar în felul acesta s-au încălcat dispozițiile Deciziei nr.20/2007, pronunțată de Secțiile Unite ale;
- că, greșit s-au menținut art. 2 - 4 din dispoziția nr.12/2006, menținând o stare de ambiguitate și de imposibilitate de punere în executare, întrucât nu s-au nominalizat imobilele demolate.
- că, greșit s-au exclus din categoria imobilelor preluate abuziv moara de foc și presa de ulei, motivându-se greșit inexistența acestora la data notificării,susținere eronată a instanței de fond, ce contrazice dispozițiile Legii nr.10/2010 ce condiționează acordarea acestora de existența lor la data preluării abuzive.
Apelul este nefondat.
Apelanta reclamantă, persoană îndreptățită în sensul art. 3 și 4 alin. 2 din Legea nr.10/2001, a parcurs procedura administrativă obligatorie prevăzută de art. 22 din Legea nr.10/2001 republicată, finalizată prin emiterea Dispoziției nr.12/25 ianuarie 2006 de către Primăria Comunei.
Prin punctul 1 al dispoziției s-a respins notificarea formulată de apelanta reclamantă, menționându-se că imobilul casă de locuit cu 6 camere a fost deja restituit, conform Hotărârii Consiliului Local nr.15/13 din 29 iulie 1996.
Prin pct. 2 al dispoziției s-a respins cererea de restituire în natură a celorlalte imobile notificate, întrucât acestea au fost demolate, iar prin pct. 3 s-a propus acordarea de despăgubiri în echivalent, conform Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Apelanta reclamantă a uzat de faza judiciară, facultativă, contestând dispoziția mai sus - menționată, susținând că în mod greșit s-a dispus restituirea în natură a imobilului casă,compus din 6 camere, cu toate că aceasta a solicitat în mod constant despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv.
Apelanta și-a motivat opțiunea pentru despăgubiri, susținută și în fața instanței de apel, cu motivarea că imobilul casă este o ruină care nu mai poate fi folosită drept locuință.
Chiar dacă prin Hotărârea nr.15/13 din 29 iulie 1996 a Consiliului local s-a dispus restituirea folosinței imobilului casă, instanța de fond a apreciat că în felul acesta reclamanta apelantă nu a dobândit decât unul din dezmembrămintele dreptului de proprietate - folosința -, iar pentru întregirea dreptului de proprietate se impune admiterea contestației,anularea punctului 2 al dispoziției, în sensul restituirii în natură a imobilului casă.
Procedând la restituirea în natură, instanța de fond a dat eficiență principiului prevalenței restituirii în natură regăsit în dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 7 și 9 din Legea nr.10/2001.
În Hotărârea nr.250/7 martie 2007 Guvernului României pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, se explicitează cu privire la principiul prevalenței restituirii în natură, că numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare, se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege.
Critica apelantei că greșit s-a dispus restituirea imobilului, întrucât acesta se află în stare avansată de degradare, nu poate fi primită, pentru că de această stare a imobilului se face vinovată chiar apelanta reclamantă.
Astfel, prin adresa nr. 361/4 februarie 2005 emisă de Primăria (fila 55 fond ) i se aduce la cunoștință în scris apelantei că imobilul este supus degradării și că pe viitor, primăria nu se face vinovată de degradarea acestuia, dacă apelanta nu se prezintă să ia în primire imobilul.
În aceeași adresă se face mențiunea că instituția respectivă consideră că reclamanta a intrat în posesia imobilului în urma emiterii Hotărârii nr- a Consiliului Local.
Apelanta reclamantă a stat însă în pasivitate după această invitație scrisă, și a uzat de procedura specială instituită de Legea nr.112/1995, finalizată prin Hotărârea nr.256/1996 emisă de Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.112/1995.
Hotărârea este contestată de reclamantă, iar acțiunea este respinsă prin sentința civilă nr.711/1998 a Judecătoriei Dr. Tr. S, definitivă prin decizia civilă nr.871/A/1998 a Tribunalului Mehedinți,irevocabilă prin decizia civilă nr.5481/1998 a Curții de APEL CRAIOVA.
Din considerentele acestor hotărâri, rezultă că imobilul casă situat în sat, comuna,nu face obiect de reglementare al Legii nr.112/1995, fiindcă reclamanta a fost deportată în în 1951.
În aceleași hotărâri se menționează că de degradarea imobilului nu se face vinovat Statul Român, ci diversele persoane care au locuit în imobil și care ar fi trebuit chemate în judecată pentru despăgubiri.
Critica privind refuzul instanței de fond de a evalua construcțiile preluate, refuz ce presupune încălcarea dispozițiilor Deciziei nr.20/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale, este neîntemeiată.
Prin decizia mai sus - menționată ICCJ s-a pronunțat în sensul că "în aplicarea art.26 alin. 3 din Legea nr.10/2001 instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate."
Instanța de fond nu a ignorat dispozițiile acestei decizii obligatorii pentru instanțe, ci a soluționat cauza dedusă judecății pe fond.
Faptul că nu a încuviințat efectuarea probei cu expertiza de evaluare a construcțiilor, nu reprezintă o încălcare a deciziei mai sus - menționate, fiindcă instanța de fond a administrat suficiente probe pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
Întrucât dispoziția a fost emisă după apariția Legii nr.247/2005, ce a modificat Legea nr.10/2001, instanța nu mai avea competența cuantificării despăgubirilor ce urmau a fi primite de reclamantă, mai ales că estimarea acestora urma să se facă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, constituită în acest scop conform Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Critica apelantei reclamante că greșit s-a exclus din categoria imobilelor preluate abuziv moara și presa de ulei este întemeiată, fiindcă la filele 14 - 21 din dosarul nr.4314/2006 al Tribunalului Mehedinți, există acte care autorizează înființarea și funcționarea unei mori și a unei prese de ulei, proprietatea autorului, imobile situate în satul, comuna.
Aceasta însă, nu schimbă soluția cauzei atâta vreme cât se mențin restul dispozițiilor deciziei ce vizează imobilele preluate abuziv, mai ales că urmare a modificării legii, Comisia Centrală va proceda la o analiză a deciziei emise de unitatea deținătoare și va face o evaluare a tuturor imobilelor menționate în notificare.
Față de considerentele mai sus - expuse, urmează a se respinge apelul declarat în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod pr. civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 94 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL COMUNEI, județul
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 01 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
30.10.2008,jud.fd.
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Nela Drăguț
