Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 306/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA NR 306/
Ședința publică de la 22.12.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantii-reclamanții - domiciliat în Constanta,-. -S8...1 și, - domiciliată în Constanta, șos.- nr.71.-F5...2..4 în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C, Constanta,- -împotriva sentinței civile nr. 171 din 22.01.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 2263/2006, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15.12.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanții și, au chemat în judecată Primarul Municipiului C pentru a se dispune anularea în parte a dispoziției emisă de către pârât, respectiv punctul 1, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură pentru terenul situat în C,- și obligarea la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru acest bun.
În motivarea cererii reclamanții au susținut că susținut că tatăl lor a dobândit imobilul situat în C,-, compus din casă de locuit și teren aferent indiviz în cotă de din 667 mp. Imobilul a fost dobândit prin contract de vânzare-cumpărare, iar terenul aferent a trecut în proprietatea statului în temeiul Legii nr. 58/1974.
Prin Decretul de expropriere nr. 61/1983 construcția a fost preluată de către stat și demolată, fiind stabilite și despăgubiri de 25.804 lei.
Prin dispoziția contestată s-a respins cererea reclamanților pentru restituirea terenului.
Prin sentința civilă nr. 171 din 22.01.2007 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea ca nefondată, reținând că reclamanții nu sunt îndreptățiți să primească despăgubiri și pentru terenul aferent construcției demolate, întrucât nu au avut calitatea de proprietari ai terenului la data exproprierii clădirii, terenul fiind trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea 58/1974.
Prin decizia civilă nr. 115/C din 11.04.2007 Curtea de APEL CONSTANȚAa admis apelul declarat de reclamanți, a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis contestația; a anulat în parte dispoziția nr. 1416 din 12.05.2006 a Primarului municipiului C; a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 332,25. situat în C,-; a obligat reclamanții să restituie valoarea actualizată a sumei de 723 lei, reprezentând suma acordată cu titlu de despăgubiri pentru teren, conform art. 11 (7) din Legea 10/2001, republicată, și a obligat pârâtul la 119 lei cheltuieli de judecată către apelanții reclamanți, reținând următoarele:
În cazul actelor normative în baza cărora s-au realizat privările de proprietate se înscrie și Legea nr. 58/1974 și faptul că Legea nr. 18/1991 - art. 36 și 37 - a rezolvat problema terenurilor preluate în temeiul Legii 58/1974, iar art. 8 (1) din Legea 10/2001, exclude aplicabilitatea legii speciale reparatorii în materia imobilelor preluate abuziv în privința terenurilor al căror regim este reglementat de legile fondului funciar, nu este de natură să excludă de plano aplicabilitatea disp. legii 10/2001, cu privire la terenurile preluate de stat în temeiul Legii 58/1974.
În acest sens sunt disp. art. 1.. din nr.HG 250/7.03.2007, care prevăd că în situația în care preluarea terenului s-a realizat conform art. 30 și art. 31 din legea nr. 58/1974, potrivit cărora dacă ulterior înstrăinării construcției proprietatea dobânditorului a fost preluată și apoi demolată, regimul juridic al acestor categorii de terenuri rămâne supus incidenței Legii nr. 10/2001.
s-a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4952/1971 la notariatul de Stat Județean C, vânzătorii și au vândut lui din imobilul situat în C,-, compus din două corpuri de clădire și 667. teren.
Prin actul de vânzare-cumpărare nr. 3832/1977 ( fostă ) a înstrăinat din imobil autorului reclamanților, care locuia deja în acest imobil, conform mențiunilor din actul de vânzare-cumpărare.
Din declarația vânzătoarei, rezultă că vânzarea realizată în anul 1971 s-a făcut prin interpunere de persoane, cumpărătorii reali ai bunului fiind părinții reclamanților, aceștia neputând cumpăra în nume propriu imobilul întrucât nu aveau mutație în orașul C, dar prețul a fost plătit de către părinții reclamanților. În anul 1977 s-a perfectat actul de vânzare-cumpărare în formă autentică între și adevărații proprietari ai imobilului.
S-a concluzionat că, voința reală a părților la data încheierii actului de vânzare-cumpărare a fost în sensul transmiterii dreptului de proprietate asupra construcției, cât și asupra întregului teren aferent casei de locuit, cumpărătorii reali ai imobilului fiind autorii reclamanților, actul de vânzare-cumpărare nr. 3832/1977 fiind încheiat astfel prin interpunere de persoane.
adevăraților proprietari ai imobilului, și, sunt reclamanții, iar aceștia sunt îndreptățiți să primească despăgubiri pentru terenul aferent construcției expropriate și ulterior, demolată.
S-a reținut că preluarea imobilului de către stat în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974 s-a realizat fără titlu valabil, ceea ce conferă caracter abuziv acestei măsuri, astfel că titlul statului nu poate fi considerat valabil.
S-a mai reținut că plata despăgubirilor în echivalent, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, este condiționată de restituirea sumei de 753 lei, primită la data exproprierii, ce urmează a fi actualizată, potrivit disp. Legii 10/2001.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață indiviză de 332,250. situat în municipiul C,-, respectiv cu un teren cu suprafață valoric echivalentă.
Reclamanții au arătat că instanța de apel a constatat că aceștia sunt îndreptățiți la despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, deși au solicitat să se constate că sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii constând într-un teren cu suprafață valori echivalentă.
Mai mult, instanța greșit a dispus obligarea reclamanților la restituirea sumei de 723 lei, actualizată, cu titlu de despăgubire primită pentru terenul aferent construcției, deoarece nici aceștia și nici autorii lor nu au primit niciodată despăgubiri pentru terenul a cărui restituire prin echivalent o solicită.
Potrivit art. 26 al.1 din legea 10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, persoana învestită, potrivit legii, cu soluționarea notificării este obligată prin decizie sau dispoziție motivată, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
S-a concluzionat că legea acordă prioritate măsurilor reparatorii constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii, astfel că acordarea de către instanța de apel a măsurilor constând în despăgubiri nu este justificată atâta timp cât măsura acordării de terenuri în echivalent este posibilă, întrucât alte cereri similare continuă să fie soluționate în acest sens.
Soluționând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr. 928 din 14.02.2008, prin care a admis recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei nr. 115 din 11.04.2007 a Curții de APEL CONSTANȚA, pe care a casat-o și a trimit cauza spre rejudecare aceleiași intanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța supremă a reținut că instanța de apel trebuie să stabilească dacă entitatea obligată la restituire deține teren disponibil pentru acordarea de măsuri reparatorii prin compensare în echivalent, potrivit art. 1.7 din nr.HG 250/2007 și dacă autorii recurenților sau recurenții au încasat vreo sumă cu titlu de despăgubiri pentru terenul în litigiu.
Rejudecând cauza, instanța constată că apelul este fondat pentru următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanții și, au chemat în judecată Primarul Municipiului C pentru a se dispune anularea în parte a dispoziției emise de către pârât, respectiv punctul 1, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură pentru terenul situat în C,- și obligarea la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru acest bun.
În considerentele cererii de chemare în judecată s-a susținut că tatăl reclamanților a cumpărat imobilul situat în C,- compus din casă de locuit și teren aferent indiviz în cotă de din 667 mp. Imobilul a fost dobândit prin contract de vânzare-cumpărare, iar terenul aferent a trecut în proprietatea statului în temeiul Legii nr. 58/1974. Ulterior, prin Decretul de expropriere nr. 61/1983 a fost preluată de către stat construcția care a fost demolată, fiind stabilite și despăgubiri de 25.804 lei. Reclamanții, în calitate de moștenitori îndreptățiți, au solicitat restituirea imobilului în procedura Legii 10/2001. Prin dispoziția a cărei anulare parțială se solicită s-a respins cererea de restituire a terenului și s-a dispus înaintarea dosarului către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru construcția demolată. Susțin reclamanții că preluarea de către stat a fost abuzivă întrucât Legea 58/1974 contravenea prevederilor constituționale în vigoare la acea dată care garantau proprietatea privată. Mai arată reclamanții că cererea nu poate face nici obiectul Legii nr. 18/1991 întrucât nu sunt titularii dreptului de proprietate asupra construcțiilor.
Prin sentința civilă nr. 171 din 22.01.2007 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Constanțaa reținut că reclamanții nu sunt îndreptățiți să primească despăgubiri și pentru terenul aferent construcției demolate, întrucât nu au avut calitatea de proprietari ai terenului la data exproprierii clădirii, terenul fiind trecut în proprietatea statului conform art. 30 din Legea 58/1974, la momentul cumpărării locuinței.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel reclamanții care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
1. În mod greșit s-a reținut că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite să primească despăgubiri pentru terenul preluat conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu privire la locuința situată în C,-.
În realitate autorul reclamanților, în anul 1971, datorită faptului că nu avea mutație în Municipiul C, a cumpărat prin intermediul nepoatei sale, imobilul situat în C,-, compus din 4 camere, 2 vestibuluri, anexă cu 2 bucătării și terenul aferent, reprezentând din suprafața indiviză de 667 mp, actul de vânzare-cumpărare fiind încheiat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 58/1974, act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3832/6.05.2977. Conform art. 30 din Legea 58/1974, terenul aferent a intrat în proprietatea statului.
2. În mod greșit s-a reținut că dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu sunt aplicabile în speță, în realitate Legea nr. 58/1974 a constituit un act normativ abuziv, prin care particularii erau forțați să cedeze statului dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente construcțiilor înstrăinate ulterior intrării în vigoare a acestei legi.
Adevăratul proprietar al terenului, încă din anul 1971 fost autorul reclamanților, actul de vânzare-cumpărare 4952/1971, fiind încheiat în temeiul unui mandat fără reprezentare, de nepoata cumpărătorului.
În anul 1977 intenția tuturor părților semnatare ale contractului de vânzare-cumpărare nr. 3832/6.05.1977 a fost aceea de a înstrăina întregul imobil, compus din casă și terenul aferent.
Fiind preluată în mod abuziv suprafața de 332,250. suprafață ce a aparținut autorului reclamanților, aceștia sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii conform Legii 10/2001.
În vederea acordării de măsuri reparatorii prin compensare sau echivalent bănesc și ținând cont de disp.art. 315 (1) Cod pr. civilă care prevăd că dispozițiile instanței supreme în caz de casare a hotărârii sunt obligatorii, instanța de apel a procedat la administrarea probei cu înscrisuri.
Din procesul-verbal încheiat de Direcția patrimoniu - Comisia pentru identificarea, inventarierea și înaintarea propunerilor de terenuri pentru atribuirea în compensare, rezultă că municipiul C nu dispune "momentan" de rezerve de teren pentru a fi atribuit în compensare.
Din adresa cu nr. - din 29.09.2008, înaintată de aceeași direcție către Curtea de APEL CONSTANȚA, rezultă că la data exproprierii nu s-au acordat despăgubiri pentru terenul în litigiu, teren ce a fost preluat abuziv.
În aceste condiții se impune acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 332,250.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 296 Cod pr. civilă va admite apelul declarat de către apelanții reclamanți și împotriva sentinței civile nr. 171 din 22.01.2007, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului
Va schimba în tot sentința apelată și pe fond va admite acțiunea formulată de către reclamanți în contradictoriu cu Primarul Municipiului
Va dispune anularea dispoziției nr. 1416 din 12.05.2006 a Primarului Municipiului C și în conformitate cu disp.art. 26 din Legea 10/2001 va obliga Primarul să emită dispoziție motivată pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 332,250. situat în C,-.
Va lua act că apelanții nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil formulat de apelanții reclamanți, domiciliat în Constanta,-, -S8,.A,.1 și, domiciliată în Constanta, șos. -, nr.71, -F5,.A,.2,.4 în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în Constanta,-, împotriva sentinței civile nr. 171 din 22.01.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă în dosarul nr- ( nr. format vechi 2263/2006).
Schimbă în tot sentința apelată și pe fond admite acțiunea, dispune anularea dispoziției nr. 1416/12.05.2006 a Primarului Municipiului C și conform art. 26 din Legea 10/2001 obligă Primarul să emită dispoziție motivată pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 332,250. situat în C,-.
Ia act că apelantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 decembrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
Pt. gref. - -
aflată în semnează
conf.art. 261 al.2
Grefier șef,
Jud.fond
Red.dec.jud.
21.01.2009
Dact.gref.
5 ex./ 22.01.2009
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase
