Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 309/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 309/A/2008
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca
JUDECĂTOR 2: Valentin Mitea vicepreședinte al Curții de Apel
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantele și, precum și apelul declarat de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI împotriva sentinței civile nr. 243/02.03.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 12 noiembrie 2008, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul apelant Primarul municipiului a depus obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de exp., solicitând acordarea unui nou termen de judecată pentru completarea acestuia, solicitând totodată judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, după deliberare, apreciază că o atare completare nu este utilă cauzei, sens în care respinge cererea formulată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra apelurilor declarate reține:
Prin sentința civilă nr. 243 din 02.03.2007 pronunțată în dosarul nr-s-a admis plângerea formulată de și și, în consecință au fost anulate dispozițiile nr. 2285/09.07.2004 și nr. 2286/09.07.2004, ambele emise de Primarul orașului.
s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru imobilele din CF nr. 4779, nr. 4137 și nr. 672 nr. top 767, 765 și 764.
Pârâta a fost obligată să plătească petentelor suma de 4.000 cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că:
Potrivit Notificării înregistrată sub nr.71/13.08.2001 antecesorul petentelor a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul în natură casă și teren, imobil înscris în CF nr. 4779, nr.4137 și nr. 672 nr. top 767, 765 și 764, imobile preluate abuziv de Statul Român și care au format proprietatea antecesorilor săi și.
În prezent o parte a imobilelor formează proprietatea SC SA, iar pe o parte, respectiv pe 13 mp se află; construcții vechi nu mai există în prezent.
Toate aceste bunuri, rezultă din expertiza întocmită de expert.
În aceste condiții, văzând și problema de drept rezolvată de Curtea de APEL CLUJ cu privire la modul de preluare a imobilelor de către Stat, în anul 1963, se apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001 privind restituirea în natură a imobilelor. De altfel petentele, au solicitat doar despăgubiri.
Sub aspectul despăgubirilor s-a apreciat că Notificarea depusă se înscrie în prevederile art. 10 alin. 1 și 2, în sensul că se pot acorda măsuri reparatorii în echivalent fiind vorba despre o construcție care azi nu mai există, iar terenul este ocupat de alte construcții noi.
Văzând și prevederile alin. 8 al art.10, care definește măsurile reparatorii prin echivalent, instanța a admis plângerea, a anulat dispozițiile nr. 2285 și 2286 din 9 iulie 2004 emisă de intimatul Primarul orașului și pe cale de consecință a stabilit că petentele sunt îndreptățite la despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv
În apelul declarat de reclamantele și, sentința este criticată pentru nelegalitate, deoarece dispozitivul acesteia nu conține obligația Primarului orașului de a emite noi dispoziții prin care să fie restituite în natură imobilele. De asemenea, în dispozitiv nu a fost indicată modalitatea de despăgubire, sentința fiind inexecutabilă silit. În mod greșit a reținut instanța că reclamantele prin notificare ar fi solicitat doar despăgubiri, deoarece prin memorii succesive s-a învederat solicitarea de restituire în natură.
În apelul declarat de Primarul orașului, acesta solicită schimbarea sentinței, în sensul respingerii plângerii împotriva dispozițiilor 2285/2004 și 2286/2004. Din actele depuse în sprijinul notificării nu rezultă că antecesorul reclamantelor defunctul, este moștenitorul proprietarilor imobilelor preluate abuziv. De asemenea, potrivit copiilor extraselor CF rezultă că pentru imobilele în litigiu s-a notat procedura exproprierii încă din anul 1921. Cum proprietarii tabulari nu au formulat contestație împotriva hotărârilor de expropriere, aceste imobile au fost preluate de Stat anterior datei de 06.03.1945 și nu fac parte din categoria imobilelor preluate abuziv în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Un alt motiv de apel îl constituie obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.000 lei, sumă pe care apelantul o consideră exagerată și solicită modificarea sentinței și sub acest aspect.
Apelurile sunt nefondate.
Apelul reclamantelor.
Prin sentința atacată au fost anulate dispozițiile nr. 2285 și 2286/2004 din 09.07.2004 emise de Primarul orașului, dispunându-se acordarea de despăgubiri pentru imobilele din CF nr. 4779, 4137 și 672 cu nr. top 767, 765 și 764.
În sensul dispozițiilor art. 1 alin.1 și art.9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de Stat, în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, indiferent în posesia cui se află în prezent se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini. Legiuitorul nu a putut omite posibilitatea ca de la data preluării abuzive și până la declanșarea procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001, unele imobile au suferit transformări ce ar face imposibilă restituirea în natură a acestora. Pentru aceste ipoteze legea prevede stabilirea unor măsuri reparatorii prin echivalent ce constau prin compensarea cu alte bunuri sau servicii sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Pentru a se verifica dacă, în speță, există posibilitatea restituirii în natură a imobilelor, obiect al notificării formulate de, antecesorul reclamantelor, în cauză s-au efectuat două expertize și anume: la judecata în fond o expertiză în construcții, raportul fiind depus la filele 99-106 în dosar nr. 4124/2004 al Tribunalului Maramureș, din concluziile căreia rezultă că pe numerele top. 764, 765 și 767 nu mai există construcțiile vechi, acestea fiind demolate; iar în apel s-a efectuat o expertiză topografică pentru a se evidenția dacă terenurile sunt libere de construcții sau afectate de utilități subterane. Din acest din urmă raport de expertiză rezultă că din suprafața totalizată a celor trei numere top de 2041 mp, 1457 mp sunt ocupați de construcții, drumuri publice, drumuri de acces și trotuare. Din anexa grafică la raportul de expertiză reiese că suprafața liberă de 584 mp. este poziționată în patru parcele de 42 mp. 299 mp. 93 mp. și 150 mp. Din modul de amplasare a acestor terenuri, precum și din dimensiunile parcelelor, cu lățimi de câte 8,28 mp, 9,43 mp. înconjurate de drumuri de acces și trotuare, instanța apreciază că acestea ar trebui afectate utilizării clădirilor nou ridicate și o eventuală restituire în natură nu ar aduce un beneficiu real foștilor proprietari câtă vreme nici una din aceste parcele nu ar putea fi folosită ca teren construibil.
Instanța putea dispune în mod direct cu privire la temeinicia notificării, stabilind îndreptățirea la restituirea în natură sau la despăgubiri fără a fi necesar să oblige Primarul orașului să emită noi dispoziții, o astfel de măsură nu ar fi dus decât la tergiversarea soluționării notificării.
Faptul că în dispozitiv nu se indică modalitatea de despăgubire, nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinței câtă vreme legea stipulează că despăgubirile vor fi acordate în condițiile prevederilor speciale privind stabilirea și plata despăgubirilor, respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Apelul pârâtului.
Criticile vizând nedovedirea de către reclamante a proprietății asupra imobilelor obiect al notificării, precum și a includerii acestora în sfera imobilelor preluate abuziv la care se referă dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu pot fi analizate în prezentul apel, întrucât prin decizia civilă nr. 103/17.03.2006 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ prin care s-a admis apelul reclamantelor împotriva sentinței civile nr. 627/23.09.2005 a Tribunalului Maramureș, care a fost desființată trimițându-se cauza spre rejudecare aceluiași tribunal, s-a reținut că notarea procedurii de expropriere a imobilelor nu a fost urmată de alte înscrieri în cartea funciară care să ateste că procedura exproprierii a fost finalizată prin trecerea efectivă în proprietatea Statului Român. Din aceeași decizie rezultă că Statul Român și-a întabulat dreptul de proprietate în anul 1963 în temeiul sentinței civile nr. 1133/1963 a Tribunalului Popular Vișeu cu titlu de preluare bunuri abandonate.
S-a concluzionat că atâta vreme cât exproprierea nu a fost dovedită trebuie apreciat că preluarea de Stat a imobilelor s-a făcut în anul 1963 în interiorul perioadei de referință avute în vedere de Legea nr. 10/2001.
Aceste considerente care susțin dispozitivul deciziei nr. 103/17.03.2006 au intrat în puterea lucrului judecat nemaiputând fi puse în discuție nici de către apelanți și nici de instanță.
Critica referitoare la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată este nefondată. Pârâtul, care a căzut în pretențiile sale, are obligația legală de a achita cheltuieli de judecată prevăzută de art. 274 alin. 1 proc. civ. Procesul a demarat la 12.08.2004 și a ocazionat reclamantelor cheltuieli constând în onorariu avocațial și plata raportului de expertiză, dovedite cu înscrisurile depuse la fila 4, 9, 133 - dosar nr. 4214/2004, filele 5-11 - dosar nr-.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 296 proc. civ. Curtea urmează a respinge ca nefondate apelurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantele și, precum și apelul declarat de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI împotriva sentinței civile nr. 243 din 02.03.2007 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
red. LȘ/dact.MM
5 ex./08.12.2008
jud.fond:
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Valentin Mitea
