Speta Legea 10/2001. Decizia 308/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 308/A/2008
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca
JUDECĂTOR 2: Valentin Mitea vicepreședinte al Curții de Apel
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 320/F/2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița - în dosarul nr-, privind și pe pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, PRIMARUL MUNICIPIULUI B și MUNICIPIUL B, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul apelant și reprezentanta pârâților intimați, cons.jur., lipsă fiind reclamantul apelant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâților intimați depune delegație de reprezentare la dosar.
Reclamantul intimat solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru angajarea unui apărător, pentru a depune probe și pentru a se prezenta și reclamantul, care este unicul său fiu și moștenitorul defunctei.
Reprezentanta pârâților intimați arată că se opune admiterii cererii de amânare, întrucât apelanții au avut suficient timp pentru angajarea unui apărător.
Instanța, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de reclamantul apelant, având în vedere că prezenta cauză se află la al treilea termen de judecată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reclamantul apelant solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii apelate și rejudecând pricina să se dispună admiterea acțiunii, anularea ca nelegală și netemeinică a dispoziției nr. 712/09.05.2006 emisă de Primarul municipiului B, obligarea Primarului municipiului B la restituirea în natură a terenului de 105 mp și în subsidiar să emită dispoziția de restituire prin echivalent pentru terenul de 361 mp, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea ca nefondat a apelului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, susținând oral motivele arătate în scris în întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului declarat, reține:
Prin sentința civilă nr. 320 din 09.06.2008 pronunțată în dosarul nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria municipiului B, în sensul că respinge acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții și, decedată în TIMPUL PROCESULUI, acțiunea acesteia fiind continuată de moștenitorii și în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului B și Municipiul B reprezentat prin Primar pentru anularea Dispoziției nr. 712/2006, emisă în temeiul Legii nr. 10/2001.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că potrivit înscrierilor din CF 2836 B în anul 1972, reclamanții și soția erau proprietarii terenului de 798 mp și ai casei aflate pe acesta, situate în B, str. - -, iar, prin Decretul nr. 396/01.11.1977 s-a dispus exproprierea suprafeței de 454 mp. cu mențiunea că, în CF, Statul Român nu s-a înscris ca proprietar, dar s-a notat (sub 10-11) faptul că exproprierea s-a efectuat.
Chiar dacă Statul nu s-a înscris în CF asupra terenului în suprafață de 454 mp. în baza art. 26 din Decretul Lege nr.115/1938, el a devenit proprietar și fără înscriere și drept urmare regimul juridic al terenului de 454 este reglementat de dispozițiile Legii nr. 10/2001, astfel că tribunalul a analizat în ce măsură este posibilă restituirea acestuia în natură sau prin echivalent.
În acest sens, tribunalul a reținut că, în fapt, Statul Român a preluat efectiv din posesia foștilor proprietari, doar suprafața de 354 și nu cea de 454 cât a fost expropriată, în folosința reclamanților rămânând o suprafață mai mare decât cea rămasă în proprietatea lor cu 100, fiind de 444 mp. în loc de 344 mp (798-454 mp expropriat) așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în faza administrativă.
Prin Dispoziția nr.712/19.05.2006, emisă de Primarul municipiului B, s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 100 mp. iar pentru terenul de 354 mp. s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent conform Titlului VII din Legea nr.247/2005, reținându-se că municipiul B nu dispune de bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare.
Este adevărat că din raportul de expertiză judiciară efectuat în prezentul dosar, reiese că suprafața terenului din posesia reclamanților ar fi de 437 mp. și nu de 444 mp. (cât se reține în dispoziția atacată) și de aici concluzia că terenul ce trebuie restituit în natură ar fi de doar de 93 și nu de 100, însă această diferență de teren se situează în marja de eroare ce decurge din măsurători efectuate de experți diferiți.
Reclamanții au solicitat modificarea dispoziției în sensul acordării unei suprafețe mai mari de 100 și nu reducerea acesteia de la 100 la 93 mp. și, în limita investirii, tribunalul a reținut că reclamanții folosesc suprafața de 444 mp, față de 344 cât dețin în proprietate astfel că suprafața de 100 expropriată dar care se află în folosința reclamanților este teren liber care poate fi restituit în natură.
Din cele două expertize topo efectuate reiese cu certitudine că restul terenului expropriat, de 354 mp. nu este liber, fiind ocupat de un bloc de locuințe (204 mp.) și de o cale de acces, un post de transformare și curtea interioară a blocului, utilități necesare pentru folosirea normală a blocului de locuințe și în consecință această suprafață nu poate fi restituită în natură.
Având în vedere cele anterior reținute, tribunalul a constatat că este neîntemeiată critica reclamanților, în sensul că se impunea restituirea în natură a suprafeței de 498 mp. și nu doar a suprafeței de 100 mp.
Neîntemeiată este și susținerea reclamanților prin care aceștia critică forma măsurilor reparatorii propuse a fi acordate pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură pe vechiul amplasament.
Este adevărat că, potrivit art. 1 alin. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii în echivalent vor consta, în principal, în compensarea cu alte bunuri sau servicii și doar în situația în care unitatea investită cu soluționarea notificării nu dispune de astfel de bunuri sau servicii se vor acorda despăgubiri în condițiile legii speciale dar, în speță, din copia anunțurile întocmite de pârâți, potrivit at.1 alin.5 din Legea nr.10/2001, rezultă că municipiul Bnu are la dispoziție bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare.
Cu ocazia dezbaterii cauzei în fond, mandatarul reclamantului a susținut că ar exista terenuri care pot fi oferite în compensare, însă nu a depus la dosar nici un act în probațiune din care să reiasă cert că terenurile indicate de reclamant în ședința publică din 2 iunie 2008 sunt proprietatea municipiului B și ar putea fi oferite în compensare.
Afirmațiile mandatarului reclamanților în sensul că "ziarele locale sunt pline de anunțuri prin care Primăria municipiului B concesionează terenuri" nu sunt probe certe care să determine concluzia că într-adevăr la dispoziția municipiului B există bunuri care să poată fi oferite în compensare.
Nefiind probat faptul că la dispoziția municipiului există bunuri ce ar putea fi oferite în compensare, apare ca neîntemeiată și cererea prin care se solicită acordarea de măsuri reparatorii sub această formă.
În consecință, în mod legal și temeinic, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, măsuri care, conform art.3 lit. a și lit. g, așa cum a fost modificată prin OUG nr.81/2007, constau în titluri de despăgubiri care,în funcție de opțiunea titularului, pot fi preschimbate în titluri de plată, care încorporeazădreptul beneficiarului de a primi despăgubiri în numerarpână la concurența sumei maxime de 500.000 lei.
Nici faptul că în cuprinsul dispoziției nu s-a menționat cuantumul despăgubirilor nu constituie un motiv de nelegalitate a acesteia.
Despăgubirile ce se acordă în situația în care restituirea în natură nu este posibilăse determină de evaluatori competenți să efectueze evaluări conform standardelor internaționale de evaluare,așa cum se prevede în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, or, evaluarea efectuată de expertul nu satisface aceste exigențe, așa că în mod corect în dispoziția atacată nu s-a indicat valoarea determinată de acest expert în faza administrativă.
Nici în faza cercetării judecătorești reclamanții nu au probat care ar fi cuantumul despăgubirilor, determinat cu respectarea exigențelor reglementate de Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Însă tribunalul reține că și dacă reclamantul ar fi probat cuantumul acestor despăgubiri și acesta s-ar indica în dispoziție, acest cuantum nu este obligatoriu putând să aibă doar un caracter orientativ întrucât și în această situațiavaloarea despăgubirilor se determină din noude cătreevaluatori desemnațide Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, după primirea dispoziției și în urma acestei evaluări se emite decizia care cuprinde cuantumul despăgubirilor, decizie ce va putea fi contestată potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în cazul că beneficiarul nu este de acord cu valoarea despăgubirilor.
Așa fiind, cât timp indicarea cuantumul despăgubirilor nu este obligatorie și cât timp prin neindicarea acestora nu este lezat nici un drept al beneficiarului despăgubirilor iar, pe de altă parte, în speță, reclamantul nu a probat care ar putea fi cuantumul acestora, tribunalul reține că dispoziția atacată este legală și temeinică și sub acest aspect.
Față de aceste considerente acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată față de pârâții Primarul municipiului B și Municipiul B și pentru lipsa calității procesual pasive față de Primăria municipiului
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și solicitând admiterea apelului și modificarea hotărârii apelate în sensul anulării Dispoziției nr. 712/09.05.2006 emisă de Primarul municipiului B și pe cale de consecință obligarea Primarului municipiului B la restituirea în natură a terenului în suprafață de 105 mp. înscris în CF nr. 2836 B, nr. top 6622/78 și obligarea acestuia la emiterea Dispoziției de restituire prin echivalent pentru imobilul teren în suprafață de 361 mp. înscris în CF nr. 2836 B, nr. top 6622/78.
În motivele de apel se arată că sentința atacată este netemeinică și nelegală. Din probele administrate în cauză a rezultat că reclamanții erau îndreptățiți la restituirea în natură a unei suprafețe de 105 mp. teren, iar nu de 100 mp. teren, astfel cum s-a dispus prin dispoziția emisă de Primarul municipiului
Dispoziția atacată este nelegală cu privire la suprafața pentru care s-a dispus plata de despăgubiri. Din proprietatea reclamanților s-a preluat de către Stat terenul în suprafață de 361 mp. iar despăgubirile au fost acordate doar pentru 354 mp. Nu s-a verificat dacă la data emiterii dispoziției, unitatea deținătoare a imobilului avea la dispoziție bunuri sau servicii ce ar fi putut fi oferite reclamanților în compensare.
Apelul nu este întemeiat.
Din proprietatea reclamanților, prin Decretul nr. 396/1977 a fost expropriată suprafața de 454 mp. teren pe care se aflau construcții în suprafață de 12 mp. Acest aspect este dovedit cu anexa la Decretul de expropriere unde la poziția 49 figurează reclamantul (fila 38). Desigur exista posibilitatea preluării abuzive de către Stat a unei suprafețe mai mari decât cea înscrisă în decretul de expropriere, însă, în speță, un atare fapt nu s-a dovedit. Din concluziile raportului de expertiză efectuate în cauză rezultă că din terenul expropriat o suprafață de 354 mp. nu este liberă, fiind ocupată de blocuri de locuințe, căi de acces, neputând fi restituită în natură. Suprafața efectiv expropriată fiind de 454 mp. iar cea care nu poate fi restituită în natură de 354 mp. dispoziția prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului de 100 mp. este și legală și temeinică.
Măsurile reparatorii constând în restituirea în natură a terenului de 100 mp. și stabilirea îndreptățirii la despăgubiri pentru 354 mp. acoperă integral drepturile pretinse de reclamanți, imobilul ce le-a fost preluat abuziv fiind teren în suprafață de 454 mp.
La cererea reclamanților, instanța a verificat și posibilitatea de a se oferi acestora bunuri și servicii în compensare în sensul art. 1 din Legea nr. 10/2001. Cum unitatea deținătoare a imobilului, respectiv municipiul nu a avut la dispoziție bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare reclamanților, măsurile reparatorii stabilite în favoarea acestora sunt legale.
Criticile aduse sentinței nefiind întemeiate, în baza dispozițiilor art. 296 proc. civ. apelul reclamanților urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 320/F din 09.06.2008 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. LȘ/dact.MM
7ex./10.12.2008
Jud.fond:
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Valentin Mitea
