Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 31/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 31
Ședința publică de la 25 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Liliana Viziteu
JUDECĂTOR 2: Petrina Manuela Aștefănesei
GREFIER - - -
La ordine a venit spre soluționare apelul civil declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 702/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul apelantul a depus la dosar concluzii scrise, după care;
Instanța, constatând că s-a solicitat judecarea în lipsă, nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, constată apelul în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 702/2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, a fost admisă contestația formulată de contestatorii și ( decedați pe parcursul judecății) și continuată de moștenitor Andre, împotriva Dispozițiilor nr. 577/06.04.2005 și 61/17.01.2006 emis de Primarul municipiului P
Au fost anulate dispozițiile și în consecință:
S-a dispus retrocedarea în natură către moștenitorul Andre și a suprafeței de 194 mp teren situată în municipiul P N, str. -. - nr. 1, în continuarea suprafeței de 750 mp restituită în natură prin decizia civilă nr. 732/RC/5.05.1998 a Tribunalului Neamț, cu care formează împreună suprafața de 944 mp teren - identificată cu culoare galbenă prin expertiza topografică întocmită de expert la 5 decembrie 2006 (fila 122) și schița anexă ( fila 123) ce fac parte integrantă din prezenta.
A fost obligat Primarul Municipiului P N să înainteze propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, (împreună cu dosarul notificării), Comisiei Centrale de Acordare a Despăgubirilor - cu privire la diferența de 354 mp teren preluat abuziv de stat a cărei restituire, în natură, nu este posibilă și pentru construcțiile preluate și demolate, respectiv a unei magazii din cărămidă în suprafață de 87 mp; o anexă compusă din 3 încăperi (bucătărie de vară, șură, pentru lemne și garaj) construită din lemn, în suprafață de 60 mp și a unui chioșc din lemn în suprafață de 6,25 mp (construcții descrise în procesul verbal din 26 mai 1946 aflat la fila 84 dosar) și s-a respins ca neîntemeiată cererea contestatorului privind acordarea de daune morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr. 136/C/13.01.2006 contestatorul Andre a solicitat anularea Dispoziției nr. 544/8.04.2005 emisă de Primarul Municipiului P Ulterior contestatorul și-a completat cererea solicitând și anularea Dispoziției nr. 61/2006.
În motivarea contestatoarei a învederat următoarele:
La data de 20.06.2001 a notificat Primăria Municipiului PN( prin notificarea nr. 70 NT) prin care a solicitat măsuri compensatorii sau despăgubiri pentru diferența de teren de 548 mp și construcțiile demolate, imobile situate în PNs tr. -. - nr. 1.
La data de 28 noiembrie 2005 revenit cu o nouă notificare (la notificarea inițială) făcând precizarea că suprafața nerestituită este de 548 mp teren aspect pe care l-a constatat după intrarea în posesia planului de situație a imobilului.
Susținerile făcute prin dispoziția contestată în sensul că notificarea este fără obiect întrucât printr-o hotărâre judecătorească anterioară i-au fost retrocedați 750 mp sunt nefondate întrucât anexele gospodărești la care se face referire în sentință nu există decât în cererea sa de restituire.
Or, din imobilele preluate de stat au rămas nerestituite - anexele gospodărești (magazie din cărămidă, având o suprafață de 119,2 mp, o clădire din lemn cu trei încăperi - 60 mp și un chioșc din lemn - 6,25 mp) precum și suprafața de 548 mp reprezentând teren nerestituit prin hotărârea judecătorească anterioară, din suprafața totală de 1298 mp.
A precizat contestatorul că solicită pentru aceste bunuri despăgubiri bănești în valoare de 100.000 euro și obligarea "Primăriei" la plata de daune morale de 100.000 euro având în vedere că au trecut deja 5 ani și vor mai trece cel puțin încă pe atât până la soluționarea echitabilă a cererii sale.
Prin sentința civilă nr. 663/19.06.207 a Tribunalului Neamțs -a admis, în parte, contestația formulată de contestatorul Andre împotriva Dispoziției nr. 577/6.04.2005 emisă de Primarul Municipiului P N, s-a anulat în totalitate această dispoziție și s-a dispus retrocedarea, în natură, în proprietatea contestatorului, a suprafeței de 194 mp situată în P N, str. -. -, nr. 1, în continuarea suprafeței de 750 mp restituită contestatorului prin decizia civilă nr. 732/RC/2008 a Tribunalului Neamț, suprafața totală (944mp) fiind identificată (cu galben) prin expertiza topografică efectuată în cauză.
S-a dispus obligarea intimatului să înainteze cererea de acordare de despăgubiri pentru diferența de 66 mp nerestituiți, în natură, Comisiei Centrale de acordare a despăgubirilor.
S-a respins, ca neîntemeiată, contestația împotriva dispoziției de respingere, ca tardiv formulată, a notificării nr. 225/28 noiembrie 2005.
Prin decizia civilă nr. 372/26 noiembrie 2007 Curții de APEL BACĂU, s-a admis apelul contestatorului împotriva sentinței civile nr. 663/C/2007 a Tribunalului Neamț și s-a desființat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele deciziei s-a reținut că prima instanță nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere având ca obiect daune morale ceea ce atrage desființarea sentinței conform art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă.
Cauza s-a reînregistrat sub nr. 792/103/27.12.2007 pe rolul Tribunalului Neamț.
Examinând contestația tribunalul, în rejudecare, a reținut următoarele:
Cu ocazia rejudecării cauzei s-a constatat că deși, încă de la data introducerii contestației cât și pe parcursul primei judecăți și în apel, Andre a figurat în calitate de contestator, în realitate, aceste avea doar calitatea de mandatar a notificatorilor și, în baza procurilor generale autentificate sub nr. 1317/2001 și 12173/2001, astfel că la data de 14.04.2008 instanța de rejudecare a constatat că în calitate de contestatori trebuia să figureze cei doi notificatori sus - menționați reprezentați de mandatarul Andre, care a promovat contestația în numele lor (și nu în nume propriu așa cum a susținut).
Cum la solicitarea instanței mandatarul a depus la dosar certificatul de calitate de moștenitor nr. 25/7.02.2005 emis de Biroul Notarului Public, cu sediul în C și certificatul de calitate nr. 90/23.05.2008 emis de Biroul Notarului Public, cu sediul în C, care atestă că la data de 7.2004 a decedat și la data de 9.03.2008 și că singurul moștenitor acceptat al acestora este mandatarul Andre, s-a constatat că doar după decesul celor doi notificatori mandatarul a dobândit calitate de contestator ca urmare a faptului că acesta este și moștenitorul contestatorilor - notificatori.
În ce privește fondul cauzei, s- constatat că prin notificarea înregistrată sub nr. 70NT/2007 s-au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilele preluate de stat prin decretul nr.92/1950 situate în PNs tr. -. - nr. 1, compuse din suprafața de 1010 mp (teren din care s-a restituit deja 750 mp și o clădire principală) și a rămas nerestituită suprafața de 260mp, o magazie de zid de 87 mp, o clădire din lemn cu 3 încăperi - 60mp și un chioșc din lemn - 6,25mp ( construcții demolate).
La data de 6.02.2003 Andre (în calitate de mandatar al tatălui său și ) înaintează Primăriei Municipiului PNo serie de înscrisuri în vederea soluționării notificării nr. 70/2001( despre care arată că a formulat-o în baza procurilor generale date de persoanele sus - menționate, care au fost co-proprietarii imobilului din PNs tr. -. -, nr. 1) și prin care precizează că întrucât a intrat în posesia unor înscrisuri (planuri de situație din anii 1929 și 1947) din care rezultă că întinderea terenului fostă proprietate a notificatorilor, era de 1298 mp, aspect de care nu avea cunoștință la data notificării, solicită a se avea în vedere la acordarea măsurilor reparatorii diferența nerestituită de 548 mp teren, precum și construcțiile nerestituite.
Ulterior, la data de 28.11.2005, mandatarul Andre, formulează aceiași cerere de mai sus însă sub forma unei noi notificări, înregistrată sub nr. 225/2005, în care menționează că revine asupra notificării nr.70NT/2001 și solicită a se avea în vedere că întreg terenul preluat avea întinderea de 1298 mp din care i s-a restituit 750 mp și mai solicită diferența de 548 mp, prin acordare de despăgubiri, precum și pentru construcțiile demolate.
Primarul Municipiului P N, a soluționat, în mod distinct cele 2 notificări și astfel prin Dispoziția nr. 577/2005 a respins notificarea nr. 70/21.06.2001, cu motivarea că prin hotărâri judecătorești anterioare " doleanțele notificatorului au fost îndeplinite, iar notificarea sa apare ca fiind fără obiect", iar prin Dispoziția nr. 61/17.01.2006 s-a respins notificarea nr. 225/28 noiembrie 2005 ca tardiv formulată.
Instanța a reținut că, notificatorii și au solicitat prin notificarea nr. 70NT din 20.06.2001, precizată la data de 2.06.2003 măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 (în natură și prin echivalent) pentru imobilele situate în PNs tr. -. - nr. 1, care au fost naționalizate conform decretului nr. 92/1950.
Pentru aceleași imobile, prin decizia civilă nr. 732/RC/5 mai 1998 Tribunalului Neamțs -a dispus restituirea, în natură, către Andre a suprafeței de 750mp teren, a casei de locuit și anexele gospodărești situate în Municipiul P N, str. -. - nr. 1.
Din cuprinsul actului de veșnică - vânzare nr. 232/1921 rezultă că a cumpărat un imobil situat în-, PNa cărei întindere nu este specificată fiind menționate doar vecinătățile.
Din hotărârea Tribunalului Județean N din 11 septembrie 1946 rezultă că de pe urma defunctului au rămas ca moștenitori și fii, soția defunctului renunțând la succesiune.
Din cuprinsul procesului verbal întocmit la 26 noiembrie 1946 de un reprezentant al Ministerului d e Finanțe (în scopul stabilirii impozitelor) rezultat că de pe urma defunctului au rămas mai multe imobile inventariate, printre care o clădire situată în str. -. - formată din 5 camere, o magazie compusă dintr- cameră în suprafață de 87mp, o clădire construită din lemn acoperită cu tablă având 3 încăperi (cu destinație de bucătărie de vară, șură pentru lemne și grajd) având o suprafață construită de 60 mp; un chioșc din lemn acoperit cu tablă în suprafață clădită de 6,25mp precum terenul aferent în suprafață de 1010mp.
În anexa la decretul de expropriere nr. 92/50 - figurează că s-a preluat de la 3 apartamente situate în P N, str. -. -.
Prin decizia nr. 732/RC/1998 a Tribunalului Neamțs -a dispus restituirea, în natură, către Andre a suprafeței de 750mp teren a casei și anexelor situate în municipiul P N, str. -. - nr. 1, bunuri care fusese naționalizate de la.
Din coroborarea extraselor de rol fiscal cu cele constatate de expertul și reprezentanții Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului P N și actelor de proprietate s-a dedus că, din proprietatea lui și (care erau coproprietari în indiviziune a imobilelor fostă proprietate a lui ) s-au preluat, cu ocazia naționalizării, nu doar suprafața de 750 mp restituită în baza Legii nr. 112/1995 și casa de locuit ci întreaga suprafață aferentă precum și alte construcții dintre cele menționate în procesul - verbal din anul 1946 și care, la data soluționării cererii formulate în baza Legii nr. 112/1995 nu s-au restituit pentru că nu mai existau, fiind demolate.
Astfel, din expertiza întocmită cu ocazia primei judecăți (pagina 122 dosar 136/C/2006) de expert a rezultat că suprafața de teren cumpărată de, prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 232/2.02.1921, din-, P (devenită -. -) avea o întindere de 1298mp potrivit delimitărilor din planul din anul 1929, precum și potrivit planului de situație întocmit în anul 1947 (aflat la fila 83 dosar 136/2006).
Această suprafață de teren s-a aflat în stăpânirea defunctului și apoi a moștenitorilor săi până la data preluării de către stat, aspect care se deduce din împrejurarea că deși în procesul verbal de inventariere a bunurilor defunctului încheiat în anul 1946, se înscrie o suprafață de 1010 mp (fără a rezulta că s-au făcut măsurători exacte) ulterior, în anul 1947 în planul întocmit de inginer se delimitează o suprafață de 1298 mp ca și proprietate a lui ( moștenitorul lui ).
De asemenea, împrejurarea că din extrasele de rol fiscal al imobilului situat în P N, str. -. - nr.1, rezultă că în perioada 1952 - 1958 acestea erau deja în proprietatea statului (respectiv ) și terenul aferent avea o întindere de 1200 mp (care este foarte apropriată de cea din actele menționate mai sus de 1298 mp) este de natură a forma convingerea că întreaga suprafață de 1928 mp, a fost preluată de stat.
De altfel, această concluzie se deduce și din faptul că suprafața de teren înscrisă în actul de veșnică vânzare din anul 1921 și care excede celei restituite în baza Legii nr. 112/2005 se află în deținerea Municipiului PNf iind afectată parțial și de lucrări de utilitate publică.
Față de cele reținute s-a apreciat contestația formulată împotriva modului de soluționare a notificărilor ca întemeiată, motiv pentru care a fost admisă și s- dispus anularea dispozițiilor intimatului și constatarea calității notificatorilor, prin moștenitor Andre, de persoane îndreptățite a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
În ce privesc modalitățile de restituire chiar dacă contestatorul a avut poziții oscilante solicitând când restituirea în natură, când despăgubiri, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 1 in Legea nr. 10/2001, care prevăd că atunci când este posibilă, restituirea în natură trebuie să prevaleze celorlalte măsuri chiar dacă notificatorii le solicită pe acelea.
Astfel, așa cum s-a constatat cu ocazia efectuării expertizei, din suprafața de 548 mp teren, ce face obiectul prezentei, poate fi restituită în natură o suprafață de 194 mp, care se află în continuarea celor 750 mp restituiți, amplasată în limitele deja împrejmuite de către contestator.
Diferența de 354 mp teren este afectată de lucrări și construcții utilitate publică astfel că, pentru acestea contestatorul urmează a beneficia de despăgubiri în conformitate cu dispozițiile art. 10 din lege.
Cu privire la construcțiile notificate, s-a reținut că existența acestora în proprietatea notificatorilor a fost dovedită cu procesul - verbal de inventariere din anul 1946, cu autorizație de construire nr. 9436 /1928 și planul de situație întocmit în anul 1947 (pe care apar materializate) iar dovada preluării o reprezintă faptul că deși în anexa la Decretul nr. 92/1950 apar ca preluate de 3 apartamente cu toate că, după modul de dispunere a construcțiilor (ce rezultă din planul întocmit în 1947) și descrierea acestora era vorba de o casă de locuit și de alte corpuri de clădire separate, se deduce că prin cele 3 apartamente s-a făcut referire la cele 3 corpuri de clădire.
Cum așa cum rezultă din schița de plan întocmită cu ocazia soluționării cererii de retrocedare în baza Legii nr. 112/1995 (fila 80 dosar 136/C/2006) la acea dată construcțiile solicitate prin notificare nu mai existau în natură și nu au făcut obiectul acelei retrocedări, s-a dispus ca și pentru acestea contestatorul să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 10/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 1(3) din Legea nr. 10/2001 și art. 16 alin. 2 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 s-a dispus că intimatul urmează a înainta propunerea de acordare de despăgubiri pentru terenul și construcțiile (ce nu pot face obiectul restituirii în natură) Comisiei Centrale de acordare a despăgubirilor.
Cererea de acordare daune morale acestora a fost respinsă întrucât contestatorul nu a făcut dovada vreunui prejudiciu moral, iar recunoașterea calității de persoană îndreptățită a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, constituie ea însăși o reparație a prejudiciului pretins a fi suferit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul Andre.
Criticând hotărârea apelată acesta a susținut:
- s-a făcut o interpretare și deformare cu rea voință a faptelor;
- nu s- ținut cont de faptul că pretențiile bănești solicitate cu titlu de despăgubiri au fost actualizate la nivelul ultimei tranzacții;
- s-a respins ca nefondată cererea de acordare a daunelor morale.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a susținut că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că pretențiile bănești solicitate cu titlu de despăgubiri au fost actualizate la nivelul ultimei tranzacții.
De asemenea, apelantul contestă retrocedarea în natură a suprafeței de 194 mp, susținând că această suprafață nu poate fi folosită nici măcar pentru construirea unei case, precum și respingerea cererii de acordare a daunelor morale în contextul în care, arată acesta, vinovat pentru întreaga situație creată este statul.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Primarul municipiului P a solicitat respingerea apelului.
Curtea, examinând hotărârea apelată în raport de criticile aduse de apelant și din oficiu, constată apelul nefondat.
Așa după cum rezultă din probele de la dosar, apelantul-contestator a avut o poziție oscilantă pe parcursul judecății, solicitând când restituirea în natură, când despăgubiri.
Față însă de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora restituirea în natură constituie regula și numai în situația în care restituirea în natură nu este posibilă se oferă despăgubiri, instanța de fond, în baza probelor administrate în mod corect, a dispus restituirea în natură a suprafeței de 194 mp, care se află în continuarea celor 750 mp restituiți deja apelantului.
Așa cum rezultă din probele aflate la dosar, diferența de 354. teren este afectată de lucrări și construcții de utilitate publică și, neputând fi restituită în natură, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001 și art. 13 alin.1 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII.
Critica privind neacordarea despăgubirilor de către instanță, nu poate fi primită întrucât, la data formulării contestației - 10 ianuarie 2006 - era în vigoare Legea nr. 247/2005, împrejurare în care instanțele sunt abilitate să constate doar dreptul la despăgubiri al părții, competența pentru stabilirea cuantumului acestora revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, constituită conform art. 13 al. 1 din Legea nr. 247/2005 - Titlul VII, în scopul analizării și stabilirii cuantumului final al despăgubirilor.
În ceea ce privește neacordarea daunelor morale, Curtea constată ca fiind legală soluția instanței de fond, pe de o parte având în vedere faptul că statul, pe care contestatorul îl acuză de crearea pretinsului prejudiciu moral, nu este parte în cauză, iar pe de altă parte însuși caracterul reparator al Legii nr. 10/2001.
Față de considerentele arătate, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 702/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- ca nefondat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER
red.sent.
red.dec.
tehnored. /4 ex.
15.04.2009
Președinte:Camelia Liliana ViziteuJudecători:Camelia Liliana Viziteu, Petrina Manuela Aștefănesei
