Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 31/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 31/
Ședința publică din 17 februarie 2010
PREȘEDINTE: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanta, împotriva Sentinței civile nr. 445 din 28 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat MUNICIPIUL A, prin PRIMAR, pentru Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă domnul avocat pentru reclamanta apelantă (lipsă), nefiind prezent pârâtul intimat.
PROCEDURA COMPLETĂ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care se constată depusă la dosar, prin Serviciul de registratură al instanței, la 11.02.2010, întâmpinare formulată de pârâtul intimat, care se comunică azi reprezentantului reclamantei apelante.
Domnul avocat depune la dosar împuternicirea avocațială și declară că nu are cereri de formulat.
Instanța, nefiind formulate alte cereri, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Reprezentantul reclamantei apelante solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației împotriva Dispoziției Primarului și anularea parțială a acesteia, respectiv să fie menținută doar pentru acea cotă din imobil care excede cotei ideale de 78/900 din teren până la cota de din întreg imobilul, iar pentru cota din teren să se dispună restituirea în natură, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată că, prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr.4131/108/13.08.2009, contestatoarea a chemat în judecată în calitate de pârât Municipiul A reprezentat prin Primar, solicitând anularea în parte a Dispoziției nr.3023/8 iulie 2009, prin care i s-au acordat despăgubiri pentru cota de din imobilul situat în A, Calea, nr.10, compus din casa și teren în suprafață de 900 mp, înscris în CF nr.10353 A, iar, în consecință, restituirea în natură a suprafeței de 78 mp din imobilul arătat.
În motivare, contestatoarea a arătat că prin Dispoziția nr.3023/8 iulie 2009 s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru cota de din imobilul mai sus menționat, dar solicită ca suprafața de 78 mp din imobilul respectiv să i se restituie în natură, deoarece, conform raportului de expertiză tehnică din 1 aprilie 2005, aceasta, este proprietatea statului și nu a fost identificată nici o cauză legală care să împiedice restituirea în natură a suprafeței arătate.
Prin sentința civilă nr.445 din 28 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu pârâtul Municipiul A reprezentat prin Primar.
Pentru a pronunța această soluție, din probele administrate în cauză, respectiv Dispoziția nr.3023/8 iulie 2009 emisă de Primarul Municipiului A, Referatul nr.897/7 iulie 2009, notificarea din dosarul execuțional nr.204/2002, Decizia nr.32/10.02.1988 a Consiliului Popular al Județului A, proces-verbal de evaluare, raportul de expertiză tehnică din dosarul nr. 5566/2001 al Comisiei de aplicare a Legii și extrasele de carte funciară, Tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr.3023/08.07.2009 s-au acordat reclamantei despăgubiri pentru cota de din imobilul în litigiu, în calitate de fostă proprietară.
Tribunalul a mai avut în vedere că din această cotă face parte și suprafața de 78 mp teren pe care reclamanta o solicită în natură, însă acest teren este traversat de o rețea de apă-canal, astfel că în raport de dispozițiile art. 9 din Legea nr.10/2001, terenul nu poate fi restituit în natură.
Împotriva aceste sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea sentinței, în sensul admiterii cererii de anulare parțială a Dispoziției nr.3023/08.07.2009 pentru cota de 78/900 din teren, urmând a se dispune restituirea în natură a celor 78 mp teren.
În motivarea apelului, reclamanta apelantă a invederat că este încă proprietatea Statului Român cota de 78/900 mp, potrivit înscrierilor din CF, și nu se poate reține că suprafața de teren traversată de acea rețea de apă-canal corespunde cotei de 78/900, întregul imobil fiind afectat de acea rețea de apă-canal.
Apelanta a mai susținut că atâta timp cât asupra imobilului subzistă o stare de indiviziune este posibilă restituirea către ea a cotei ideale de 78/900 din terenul aferent imobilului, cotă ce nu este grevată vreo sarcină.
În drept, apelanta a invocat prevederile Legii nr.10/2001 și art.282 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare (fila 7), pârâtul intimat Municipiul A, prin Primar, a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, cu motivarea, potrivit art.9 și 18 lit."c" din Legea nr.10/2001, imobilul nu este susceptibil de restituire în natură, pentru aceea că a fost în parte înstrăinat iar terenul este străbătut de o rețea de apă-canal.
În urma examinării sentinței apelate, în raport de motivele invocate și de dispozițiile Legii nr.10/2001, Curtea apreciază că este nefondat apelul reclamantei pentru argumentele ce succed.
Potrivit art. 9 din Legea nr.10/2001, "imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini".
În speță, imobilul teren se află în coproprietate, Statul având o cotă ideală de 78 mp din totalul de 900 mp, iar diferența de 822 mp aparține numiților și, stfel încât acea sarcină, respectiv rețeaua de apă-canal, afectează întregul imobil, contrar susținerilor apelantei.
Acțiunea reclamantei apelante putea fi admisă doar în condițiile în care aceasta ar fi solicitat, în prealabil, prin acțiune, în contradictoriu cu foștii coproprietari (Municipiul A, și ), sistarea coproprietății iar în urma partajării în natură a terenului, lotul atribuit statului, în materialitatea lui, să nu fi fost afectat de această utilitate, situație greu de admis, întrucât ar fi însemnat ca pârâtul din acest litigiu să fie de acord cu despăgubiri în echivalent pentru cei 78 mp și să nu mai aibă acces la această utilitate, ceea ce impunea constituirea ulterioară a unui drept de superficie sau de servitute în favoarea sa.
Or, având în vedere că reclamanta apelantă, în virtutea principiului disponibilității procesului civil, nu a investit prima instanță cu o asemenea cerere, precum și împrejurarea că întregul imobil teren în suprafață de 900 mp este afectat de această utilitate, Curtea apreciază că în mod corect, în baza art.9 din Legea nr.10/2001, prima instanță a respins acțiunea reclamantei.
Așa fiind, în baza art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul declarat de reclamantă în această cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta, cu domiciliu ales la av., A, str. -, nr. 7,. 4, jud. A, împotriva Sentinței civile nr. 445 din 28 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat MUNICIPIUL, prin PRIMAR, cu sediul în A, bd. -, nr. 75, jud. A, pentru Legea nr. 10/2001.
DEFINTIVĂ.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G - - -
GREFIER,
- -
Red. -01.03.2010
Tehnored., 4 ex./15.03.2010
Tribunalul Arad, Judecător:
Un exemplar se comunică părților
Reclamantei apelante
, la av., A, str. -, nr. 7,. 4, jud. A,
pârâtului intimat
MUNICIPIUL A, prin PRIMAR, A, bd. -, nr. 75, jud.
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
