Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 313/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II /recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 313/2009-
Ședința publică din data de 25 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Doina Măduța | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți, și, toți având domiciliul în S M,-, județul S M și cu domiciliul procedural ales în S M-,. 30, județul SM- la Cabinet Individual-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliat în S M,-/5, județul S M și MUNICIPIUL SMP RIN PRIMAR, cu sediul în S M, 25 Octombrie, Intrarea M, nr.1, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 220/Ap din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost menținută în totalitate sentința civilă nr. 1741 din 21 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurenților reclamanți, și - toți lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 64 din 28.01.2009, emisă de Baroul Satu Mare -Cabinet Individual, precum și reprezentanta intimatului pârât -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 35 din 24.02.2009 emisă de Baroul Satu Mare -Cabinete asociate de avocați " și asociații", lipsă fiind intimatul pârât Primarul Municipiului S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Reprezentanta intimatului pârât depune la dosar concluzii scrise, învederând instanței faptul că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
De asemenea, întrebat fiind, reprezentantul recurenților reclamanți arată că nu mai are alte probe de solicitat în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul recurenților reclamanți solicită admiterea recursului promovat de părțile pe care le reprezintă, respectiv modificarea deciziei atacate, admiterea acțiunii formulate de recurenți și constatarea nulității absolute a dispoziției de restituire a imobilului, cu acordarea cheltuielilor de judecată în toate instanțele.
În susținerea recursului, reprezentantul recurenților arată, în esență, faptul că instanța de fond nu a avut argumente juridice suficiente în momentul pronunțării hotărârii recurate, motivarea hotărârii este de asemenea superficială, nefiind invocat în motivare nici un text de lege.
Cât privește fondul cauzei, reprezentantul recurenților arată că interpretarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 induce ideea că scopul și rațiunea acestei legi este aceia de a acorda măsuri reparatorii foștilor proprietari și nu unor terțe persoane, chiar art. 3 din lege enumerând limitativ, respectiv restrictiv, persoanele fizice, proprietare la data preluării imobilului de către stat, și pe cale de excepție și moștenitorii acestora, deci nici un caz alte persoane, cum s-a întâmplat și în cazul de față.
Reprezentantul recurenților invocă practica în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a fost ignorată de instanța de apel.
Reprezentanta intimatului pârât solicită respingerea recursului promovat de părțile recurente, ca nefondat, menținerea hotărârii recurate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, fiind pronunțată în conformitate cu prevederile legale în vigoare, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimatului pârât, în pledoaria sa, arată că, instanța de fond a respins acțiunea reclamanților având ca obiect constatarea nulității absolute a Dispoziției 1047 din 05.07.2006 emisă de Primarul Municipiului S M, imobilul pentru care s-a emis dispoziția formând proprietatea tabulară a numiților și soția, imobil pentru care petenții au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001. Ulterior, între cei care au formulat notificarea și -intimatul de azi, a intervenit un contract de cesiune în Viena, la data de 19.06.2006, prin care au fost transmise toate drepturile izvorâte din notificarea formulată în favoarea pârâtului, care astfel în conformitate cu prevederile 1391 și următoarele cod civil s-a substituit în toate drepturile petenților. Față de aceste împrejurări, se arată că, nu se poate susține faptul că intimatul ar fi fost împroprietărit, el fiind de fapt beneficiarul măsurilor reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001, mandatarul petenților intervenind în proces în interesul pârâtului, arătând că moștenitorii proprietarilor tabulari au încasat prețul imobilului de la pârât.
Cât privește decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, la care a făcut trimitere reprezentantul recurenților având numărul 3562/2004, vizează o altă situație, distinctă, care nu își găsește aplicabilitatea în prezenta cauză.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 31 ianuarie 2007 reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâtul și pe PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, solicitând instanței constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 1047/05.07.2006 prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în S M,-, înscris în CF nr. 4764 S M, domnului G, cu motivarea că pârâtul nu este îndreptățit în nici un mod la o astfel de măsură reparatorie, neavând calitatea de persoană îndreptățită în înțelesul Legii nr. 10/2001.
În urma declinării competenței în favoarea Judecătoriei Satu Mare, a fost pronunțată sentința civilă nr. 1741/21.03.2008, prin care instanța de fond a respins acțiunea, reținând că moștenitorii proprietarilor tabulari au formulat notificare de restituire în natură a imobilului, iar în perioada de derulare a procedurii reglementată de Legea nr. 10/2001 au încheiat un contract de cesiune cu pârâtul, motiv pentru care dispoziția de restituire a fost întocmită pe numele acestuia.
Mai mult, unul dintre moștenitori, a depus un înscris la dosar, prin care a confirmat această stare de fapt arătând că toți ceilalți comoștenitori au transmis pârâtului toate drepturile legate de acest imobil în schimbul unui preț care le-a fost achitat.
Împotriva acestei soluții reclamanții au formulat apel, criticând soluția instanței de fond în contextul invocării unor aspecte ce se regăsesc în decizia civilă nr. 3562 din 12 mai 2004 Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia un astfel de drept nu poate fi tranzacționat.
Un al motiv de apel îl reprezintă critica invocării lipsei calității procesuale active a reclamanților cu toate că sentința nu a fost soluționată prin admiterea excepției. Este adevărat că reclamanții care sunt chiriași și au interesul de a pune în discuție legalitatea dispoziției de restituire a imobilului pe care-l ocupă, practica Curții de APEL ORADEA fiind constantă în a recunoaște acest drept.
Prin decizia civilă nr. 220 din 29 septembrie 2008 Tribunalul Satu Marea respins apelul, obligându-i pe apelanți la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatului.
Instanța de control a apreciat că notificarea emisă în condițiile Legii nr. 10/2001 a fost redactată de succesorii foștilor proprietari tabulari și că acest lucru odată stabilit nimic nu-i împiedică pe aceștia să cesioneze drepturile ce li se cuvin intimatului, așa cum s-a și întâmplat.
Tribunalul Satu Marea precizat că a luat act de considerentele deciziei civile nr. 3562/12 mai 2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar, în același timp, a menționat și faptul că prin decizia civilă nr. 67/26 ianuarie 2007 Curtea de APEL ORADEA, într-o speță similară, a reținut îndreptățirea cesionarilor de a beneficia de toate drepturile titularilor nominalizați de Legea nr. 10/2001, drepturi dobândite în schimbul unui preț achitat, după cum rezultă din convențiile depuse.
Împotriva hotărârilor pronunțate reclamanții au declarat recurs, solicitând modificarea acestora în sensul admiterii acțiunii cu motivarea că decizia instanței de apel nu este motivată, că instanța de apel nu a precizat de ce înlătură raționamentul juridic dezvoltat prin decizia civilă nr. 3562/12 mai 2004 de către instanța supremă și că interpretarea corectă a Legii nr. 10/2001 nu poate duce la o altă concluzie decât aceia că măsurile reparatorii nu pot fi acordate decât persoanelor îndreptățite.
Prin concluziile scrise depuse, intimatul Gas olicitat respingerea recursului, apreciind că soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice și că decizia invocată de recurenți vizează o situație distinctă, care nu-și găsește aplicabilitatea în prezenta cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamanții recurenți nu pun în discuție decât un aspect formal, al dispoziției de restituire nr. 1047 din 5 iulie 2006, și anume faptul că imobilul a fost restituit unei persoane care nu este îndreptățită.
Această afirmație, scoasă din orice context, este reală, dar, situația juridică a intimatului trebuie raportată la calitatea sa de succesor particular.
Nu se contestă faptul că cei care au cesionat pârâtului drepturile și obligațiile privind imobilul înscris în CF nr. 4764 S M, sunt moștenitorii proprietarilor tabulari, și nici faptul că imobilul a fost preluat din patrimoniul antecesorilor lor în mod abuziv.
Câtă vreme aceste aspecte nu sunt puse în discuție, interesul reclamanților în promovarea acțiunii, așa cum este ea formulată, este extrem de redus, deoarece prin lipsirea de efecte a dispoziției nr. 1047 din 5 iulie 2006 s-ar naște obligația Primarului Municipiului S M de a emite o nouă dispoziție de restituire în natură pentru titularii notificării formulate în termen legal. Era cu totul alta situația dacă cesiune avea loc înainte de demararea procedurii și cel care formula notificarea însăși era pârâtul, deși și în acest caz situația era discutabilă.
Pentru a concluziona, persoanele îndreptățite au formulat cerere în termenul legal, sunt moștenitori ai proprietarilor tabulari, imobilul a fost preluat în mod abuziv și imobilul poate fi restituit în natură, elementele enumerate nefiind contestate de reclamanți și, mai mult, rezultând din actele depuse la dosar.
Este adevărat că prin decizia nr. 3562 din 12 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat o hotărâre contrară, dar această hotărâre este una de speță, nefiind obligatorie pentru instanțe. Mai mult, în speța respectivă terțul cumpărase drepturile afectate de condiția recunoașterii lor prin instanță, anterior apariției Legii nr. 10/2001 și, după cum s-a mai arătat, este posibil că a demarat el însuși procedura de acordare a măsurilor reparatorii, situație care impune o analiză mai aprofundată raporturilor juridice născute în lumina Legii nr. 10/2001.
Nimeni nu contestă faptul că această calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 120/2001, este o calitate specială, dar în măsura în care ea conține drepturi patrimoniale titularul poate să dispună asupra lor, neputând fi îngrădit în acest sens.
Mai mult, datorită lentorii cu care procedura se desfășoară, lentoare notorie și recunoscută prin hotărâri pronunțate împotriva României de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanța nu poate să conteste dreptul persoanelor îndreptățite de a cesiona aceste drepturi născute din lege pentru a obține o reparație imediată, pe care statul nu este încă în măsură să o asigure.
Față de aspectele reținute, instanța va respinge recursul ca neîntemeiat în temeiul art.312 al. 1 Cod procedură civilă, obligându-i pe recurenți la plata sumei de 2.000 lei, în favoarea intimatului, reprezentând onorariu avocațial, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți, și, toți având domiciliul în S M,-, județul S M și cu domiciliul procedural ales în S M-,. 30, județul S M- la Cabinet Individual-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliat în S M,-/5, județul S M și MUNICIPIUL SMP RIN PRIMAR, cu sediul în S M, 25 Octombrie, Intrarea M, nr.1, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 220/Ap din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă părțile recurente, și să plătească părții intimate suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător -05.03.2009
- dactilografiat grefier - 05.03.2009-2 ex.
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduța
