Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 314/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 10/2001-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 314
Ședința publică din 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Frunză Sanda
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta domiciliată în municipiul B,-,. 6, județul B împotriva sentinței civile nr. 614 din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 14 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 6 iunie 2007 pe rolul Tribunalului Botoșani, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului B, prin primar, desființarea dispoziției nr. 4272 din 26 aprilie 2007 emisă de Primarul municipiului B, prin care s-a respins solicitarea la Legea nr. 10/2001 de a i se restitui în natură un teren în suprafață de 630,23 mp, situat în municipiul B, str. -.
A susținut în motivarea cererii că dispoziția pe care o atacă este nelegală, pentru că din totalul de 1.009 mp teren expropriat prin Decretul nr. 50 din 23 februarie 1974 i s-a restituit doar 328,77 mp teren prin dispoziția nr. 2886 din 5 octombrie 2006, deși și restul de 630,23 mp (corp comun cu ce s-a restituit) este liber de construcții, neexistând impedimente cu privire la restituirea în natură.
Prin încheierea de ședință din 14 februarie 2008 s-a dispus suspendarea judecății recursului, în baza art. 242 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, iar împotriva acestei încheieri nu s-a exercitat calea de atac a recursului.
Prin rezoluția din 17 martie 2009 cauza a fost repusă pe rol în baza art. 252 din Codul d e procedură civilă, pentru a se aprecia asupra perimării judecății.
Reclamanta a formulat concluzii de respingere a excepției perimării, apreciind că nu se face vinovată de rămânerea cauzei în nelucrare, câtă vreme ea a așteptat să i se comunice raportul de expertiză întocmit în dosar.
Tribunalul Botoșani, prin decizia civilă nr. 614 din 7 mai 2009, a constatat perimată cererea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în considerarea dispozițiilor art. 248 al. 1 din Codul d e procedură civilă, că de la data de 14 februarie 2008, a suspendării judecății cererii în baza art. 242 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, imputabilă acesteia, și în contextul în care măsura suspendării nu a fost contestată în condițiile legii, a trecut mai mult de un an, fără ca vreuna din părți să fi formulat cererea de redeschidere la care se referă art. 245 pct. 1 din Codul d e procedură civilă.
Câtă vreme judecata nu poate reîncepe decât ca urmare a unei astfel de cereri, reține prima instanță, iar ambelor părți li s-a comunicat măsura suspendării judecății, se impune concluzia rămânerii cauzei în nelucrare "din vina părților timp de un an".
Așa fiind, prima instanță a conchis că sunt incidente dispozițiile art. 248 al. 1 din Codul d e procedură civilă, care reglementează excepția de perimare a acțiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, în motivarea căruia a arătat că prin acțiunea introductivă a indicat ca adresă-,. 6, iar în dispoziția de restituire nr. 2886 din 5 octombrie 2006, s-a indicat-,. 2. Ea a fost citată la apartamentul nr. 2 pentru că așa apare în buletinul de identitate, deși, în realitate, locuiește la apartamentul nr. 6.
Pentru termenul din 25 octombrie 2007 a fost citată la apartamentul nr. 2, iar expertul a citat-o tot la apartamentul nr. 2.
Le termenul din 14 februarie 2008, expertul solicită termen pentru completarea actelor și pentru a putea răspunde la obiective, instanța, însă, nu i-a adus la cunoștință răspunsul expertului și nici obligația sa de a depune alte înscrisuri la dosar, ci a suspendat cauza pentru lipsa părților. Instanța a omis că are vârsta de 84 ani, că are nevoie de însoțitor și că era necesară atenționarea sa pentru completarea probelor.
Curtea examinând recursul, prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a investit Tribunalul Botoșani cu o cerere înregistrată la data de 6 iunie 2007.
La termenul din 14 februarie 2008 judecata cererii a fost suspendată în condițiile art. 242 al. 1 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, deoarece nici una din părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat judecata în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 al. 2 din Codul d e procedură civilă.
Conform art. 248 al. 1 din Codul d e procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
În mod unanim în doctrină și jurisprudență perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.
Întrucât, în speță, de la data suspendării reclamanta nu a săvârșit acte de procedură pentru continuarea judecății, corect a constatat tribunalul că în cauză s-au împlinit cerințele perimării, respectiv faptul că pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege; rămânerea în nelucrare se datorează culpei reclamantei; nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială.
Susținerile reclamantei nu sunt în măsură să înlăture excepția reținută de prima instanță, ele, eventual, ar fi putut fi invocate dacă s-ar fi uzat de dispozițiile art. 2441din Codul d e procedură civilă.
Potrivit art. 129 al. 1 din Codul d e procedură civilă părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului.
Reclamanta fiind în vârstă, putea uza de dispozițiile capitolului IV din Codul d e procedură civilă pentru îndeplinirea obligației menționate.
În consecință, prima instanță a pronunțat o hotărâre prin care a aplicat corect legea, constatând îndeplinirea condițiilor legale pentru ca sancțiunea perimării să opereze și, în consecință, reținând incidența termenului de perimare.
Așa fiind, Curtea în baza art. 312 al. 1 din Codul d e procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta domiciliată în municipiul B,-,. 6, județul B împotriva sentinței civile nr. 614 din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond:
Tehnored.
Ex. 2/18.11.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Frunză Sanda
