Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 32/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 32
Ședința publică din 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2056/12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului T, Primăria Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T și Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect Legea nr.10/2001.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 7 februarie 2008 prin care s-a amânat pronunțarea la data de 13 februarie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.12433/2005 la Tribunalul Timiș reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului T, Primăria Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T și Ministerul Finanțelor Publice anularea dispoziției nr.2650/5.12.2005 emisă de Primarul Municipiului T și restituirea în natură a imobilelor sau, în subsidiar, dacă acestea nu pot fi restituite, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv despăgubiri bănești reprezentând valoarea reală de circulație a imobilelor înscrise în CF 17195 T, nr.top.23308/2/2, 23308/4/2, 23308/3.
Ulterior, reclamantul și-a precizat cererea (fila 26 dosar fond), solicitând în subsidiarșicompensarea cu alte terenuri sau servicii.
În motivare a invocat că în mod greșit a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilelor sus-menționate, motivarea potrivit cu care terenurile au fost atribuite altor persoane îndreptățite în baza Legii nr. 18/1991 nefiind conformă cu realitatea.
A mai invocat valoarea la care au fost evaluate imobilele în cadrul procedurii administrative.
Prin sentința civilă nr.2056/12.10.2007 cererea de chemare în judecată a fost respinsă.
Pentru a dispune astfel, față de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța a avut în vedere că notificarea prin care reclamantul a solicitat restituirea în natură a parcelelor de teren înscrise în CF 17195, nr.top.23308/2/2; 23308/4/2 și 23308/3 (fila 57 dosar fond) a fost respinsă prin dispoziția contestată în mod legal, câtă vreme sus-menționatele parcele sunt incluse în parcela cadastrală A 541/3 ce a făcut obiect al Legii nr. 18/1991.
A mai reținut instanța că nu există posibilitatea compensării reclamantului cu alte terenuri și că evaluarea parcelelor s-a făcu cu respectarea nr.HG498/2003 și a Ordinului nr.4/2003; valoarea putând fi contestată la Camera Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor unde dosarul vizând notificarea reclamantului va fi înaintat.
Cererea formulată în contradictoriu cu Primăria Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T și Ministerul Finanțelor Publice a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a acestor pârâți.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent conform expertizei efectuate în cauză.
În motivare a invocat expertiza efectuată în cauză prin care s-a stabilit valoarea reală a parcelelor de teren, cea inițial stabilită în dispoziția contestată fiind derizorie.
A mai invocat faptul că instanța de judecată este ținută de dispozițiile legale să se pronunțe asupra valorii reale a terenurilor în litigiu.
La termenul din 7.02.2008, reclamantul a depus un înscris intitulat "Precizări ale apelului".
În baza art.137 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.288 alin.2 Cod procedură civilă, instanța a pus în discuție excepția decăderii reclamantului din posibilitatea de a invoca noi motive de apel.
Astfel, motivele apelului declarat de reclamant au fost depuse cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art.288 alin.2 Cod procedură civilă, această atitudine urmând a fi sancționată ca atare.
Nu poate fi reținută susținerea reprezentantei apelantului potrivit cu care noul înscris nu cuprinde noi motive de apel ci doar o dezvoltare a celor existente la dosar (fila 24 dosar), câtă vreme prin aceste precizări este criticat cadrul procesual în care a fost soluționată cererea în primă instanță și se solicită obligarea persoanei notificate la emiterea unei noi dispoziții prin care să facă o ofertă de restituire în echivalent cu o suprafață de teren disponibilă (aspecte ce nu au fost invocate în motivele de apel d e la fila 13 dosar).
Nici susținerile potrivit cu care precizările apelului sunt doar dezvoltări ale motivelor de apel d epuse la termenul din 27.01.2008 nu pot fi reținute, câtă vreme prin aceste precizări apelantul formulează critici noi (nelegala constituire a cadrului procesual și neacordarea de teren în compensare).
În consecință, instanța va examina criticile vizând valoarea de circulație a terenurilor ce au făcut obiectul notificării și, ținând seama și de dispozițiile art.295 alin.1 Cod procedură civilă, va reține următoarele:
Prin dispoziția contestată, pârâtul Primarul Municipiului Tar espins cererea de restituire în natură a imobilelor formulată de reclamant și, având în vedere referatul Comisiei pentru evaluare din 17.12.2004, a stabilit valoarea echivalentă a imobilelor în litigiu la 565.542.398,4 RON (fila 5 dosar fond).
La acea dată nu fusese adoptată Legea nr. 247/2005, iar Legea nr.10/2001 în forma din momentul evaluării prevedea că valoarea terenurilor ce nu se restituie în natură se stabilește potrivit actelor normative în vigoare (art.10 alin.7).
Se observă, însă că dispoziția contestată a fost emisă la aproape un an după evaluare, respectiv la 5.12.2005. La acea dată Legea nr.10/2001 fusese modificată de Legea nr. 247/2005 și republicată, astfel că dispozițiile referitoare la terenurile ce nu se restituie în natură aveau (și au) în vedere valoarea de piață de la data soluționării notificării stabilită conform standardelor internaționale de evaluare (art.10 alin.9).
Or, Comisia de evaluare a avut în vedere la stabilirea valorii nu aceste standarde internaționale de evaluare ci dispozițiile nr.HG498/2003 și două ordine, al BNR, respectiv al (fila 65 dosar fond), astfel că valoarea imobilelor a fost stabilită (și înscrisă în dispoziția contestată) contrar dispozițiilor legale.
Chiar dacă Titlul VII din Legea nr. 247/2005 prevede o anumită procedură pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite pentru imobilele ce nu se restituie în natură (art.16 alin.5 și următoarele din Titlul VII), dispozițiile legale nu interzic instanței să cenzureze deciziile sau dispozițiile emise în baza Legii nr.10/2001 inclusiv sub aspectul valorii imobilelor ce nu pot fi restituite în natură și pentru care se propune acordarea de despăgubiri.
Cum în cauză s-a efectuat o expertiză judiciară (fila 141 dosar fond), instanța urmează a avea în vedere ca valoare a terenului cea rezultată din calculele efectuate de expert, schimbând sub acest aspect hotărârea primei instanțe.
Va fi menținută hotărârea în ceea ce privește respingerea cererii formulată în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T și Ministerul Finanțelor Publice (în acest context excepția reiterată de Ministerul Finanțelor Publice în apel este lipsită de obiect), doar pârâtul Primarul Municipiului T având calitate procesuală pasivă, față de dispozițiile art.21 alin.4 din Legea nr.10/2001.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, instanța va dmite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2056/12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului T, Primăria Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T și Ministerul Finanțelor Publice, va schimba în parte sentința apelată și în consecință:
Va admite în parte cererea de chemare în judecată.
Va anula în parte Dispoziția nr.2650/5.12.2005 emisă de pârâtul Primarul Municipiului T, în sensul că va stabili valoarea echivalentă a terenului ce nu se poate restitui în natură ca fiind echivalentul în lei a sumei de 311.188,85 Euro, conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză.
Va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul, domiciliat în T, str.-, nr.16,.A,.9, împotriva sentinței civile nr.2056/12.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului T, Primăria Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T, cu sediul în T, Bd.- nr.1 și Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
Schimbă în parte sentința apelată și în consecință:
Admite în parte cererea de chemare în judecată.
Anulează în parte Dispoziția nr.2650/5.12.2005 emisă de pârâtul Primarul Municipiului T, în sensul că stabilește valoarea echivalentă a terenului ce nu se poate restitui în natură ca fiind echivalentul în lei a sumei de 311.188,85 Euro, conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză.
Menține în rest sentința.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - G - - -
Red./19.02.2008
Tehnored./25.02.2008/ 7 ex.
Prima instanță:
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
