Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 329/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 329
Ședința publică din 18 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra apelului declarat de revizuientul Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 390 din 24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect revizuire.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 decembrie 2009, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenul de astăzi,
R E A,
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 390/24.09.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul Ministrul Administrației și Internelor în contradictoriu cu intimatul, împotriva sentinței civile nr.1366/7 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr.4716/2005, având ca obiect revendicare în baza Legii nr.10/2001, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr.1366 din 07.11.2005 pronunțată în dosarul nr.4716/2005, Tribunalul Arada admis în parte cererea formulată de reclamantul împotriva dispoziției de respingere a notificării nr. 680/07.06.2005 emisă de pârâtul Ministerul Administrației și internelor, a anulat dispoziția atacată și a obligat pârâtul Ministerul Administrației și Internelor să emită o nouă dispoziție de restituire cu privire la mobilul teren în suprafață de 519 mp, situat în comuna nr. 185 jud. A înscris în CF nr. 109, cu luarea în considerare a calității de succesor în drepturi a persoanei îndreptățite, a reclamantului, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 1366/7.11.2005 pronunțată de Tribunalul Arada formulat cerere de revizuire revizuinetul Ministerul Administrației și Internelor, care a solicitat anularea acestei sentințe și a deciziei civile nr. 48 din 09.02.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, cu motivarea că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire în sensul că înscrisul sub semnătură privată intitulat "cesiune de drept litigios" încheiat în data de 01.09.2001 între în calitate de cedent și în calitate de cesionar, constituie un fals și a fost determinant pentru pronunțarea acestei soluții de către Tribunalul Arad. Revizuentul a mai susținut că în faza de urmărire penală s-a reținut că nu se poate stabili autorul semnăturii contrafăcute de la rubrica "cedent" din acest înscris, constatarea infracțiunii de fals în înscrisuri neputându-se realiza printr-o hotărâre penală. În raport de caracterul fals al înscrisului, revizuentul a susținut că intimatul nu face dovada calității de succesor în drepturi al cedentului, astfel că nu are calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, situație care justifică schimbarea soluției pronunțată în primă instanță.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că cererea de revizuire nu are nici un temei legal și a apreciat că înscrisul nu este fals, deoarece oricare dintre persoanele care l-au semnat i-ar fi conferit aceeași autenticitate ca și semnătura personal a defunctului, invocând inclusiv declarațiile succesoarei universale a defunctului date în fața notarului și prin care aceasta și-a însușit actul de cesiune întocmit de defunctul cedent.
Tribunalul a respins cererea de revizuire, cu motivarea că pârâta revizuientă s-a adresat cu o plângere penală parchetului, invocând falsificarea înscrisului care a constatat cesiunea de creanță certificată de avocat, intervenită între defunctul și reclamantul, prin care defunctul a transmis drepturile rezultate ca efect al notificării adresată pârâtei pentru restituirea în natură a terenului în cauză situat în comuna, jud.
În urma cercetărilor efectuate, prin rezoluția emisă în dosar nr.995/II/2/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa dispus scoaterea de sub urmărire penală a avocatei cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în temeiul art.10 lit.g) ca efect al intervenirii prescripției, precum și neînceperea urmăririi penale față de aceeași făptuitoare, cu privire la comiterea infracțiunilor de înșelăciune - art.215 Cod penale și uz de fals - art.291 Cod penal, în temeiul art.10 lit.a).
S-a reținut că atât în cuprinsul considerentelor rezoluției cât și în cuprinsul considerentelor sentinței Curții de Apel, au fost analizate și valorificate probele administrate în cauză, concluzionându-se că nu se poate reține nici infracțiunea de uz de fals, deoarece în cauză nu există vreun înscris falsificat și nici infracțiunea de înșelăciune datorită aceluiași motiv. Prin urmare, chiar dacă au concluzionat asupra intervenirii prescripției răspunderii penale, sub aspectul comiterii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în mod indirect, atât procurorul cât și instanța de judecată au analizat circumstanțele cauzei concluzionând că o asemenea faptă nu s-a comis, aspect ce a condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de celelalte două fapte reclamate, în temeiul art.10 lit.a) Cod proc.penală - în sensul că fapta nu există.
Tribunalul a apreciat că prin prezenta cerere de revizuire se tinde la răsturnarea stării de fapt și de drept stabilită de instanța penală, aspect interzis categoric de prevederile art.22 Cod proc.pen. sus-menționate, fiind evident că stabilirea caracterului fals al înscrisului de către instanța civilă, ar constitui o împrejurare incompatibilă cu soluția de neîncepere a urmăriri penale pe temeiul prevăzut de art.10 lit.a) Cod proc.pen. pentru infracțiunile de uz de fals și înșelăciune.
În termen împotriva sentinței civile nr. 390/24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arada declarat apel revizuientul Ministerul Administrației și Internelor, care a solicitat admiterea apelului, admiterea cererii de revizuire, anularea sentinței civile nr. 1366 din 07.11.2005 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Civilă în dosarul nr. 4716/2005 și, pe cale de consecință a deciziei civile nr. 48 din 09.02.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția Civilă în dosar nr. 419/2006.
În motivare a arătat că prin Ordonanța din 16.05.2007, dispusă în dosarul nr. 184/P/2007 al Parchetului de la lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, nu au fost analizate condițiile generale ale răspunderii penale pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, constatându-se doar că nu se poate reține săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 Cod penal, deoarece la data de 01.09.2006 s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale și că, în consecință, nu pot fi îndeplinite nici condițiile răspunderii penale pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 și art. 291 Cod penal deoarece "există un dubiu serios cu privire la existența acestora".
În această situație, solicită să se constate faptul că instanța investită cu soluționarea cererii de revizuire interpretează extensiv cele constatate prin ordonanța menționată, motivând și pronunțând o hotărâre nelegală, întemeiată pe analiza unui înscris, respectiv Ordonanța din 16.05.2007, care prin prisma prevederilor art. 148. pr. civ. nu constituie un mijloc de probă.
A arătat că instanța de control judiciar, în mod greșit a reținut că ne aflăm în situația reglementată de art. 22 alin. (1) pr. penală potrivit căruia hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, deoarece,în situația prezentată, instanța penală nu a analizat existența vreunei fapte penale, ci doar a constatat faptul că a fost îndeplinit termenul de prescripție al răspunderii penale.
Or, instanța civilă investită cu soluționarea cererii de revizuire nu era ținută să constate existența vreunei infracțiuni, ci se afla în situația reglementată de prevederile art. 184. pr. civ. potrivit cărora "când nu este caz de judecată penală, sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă".
Ca atare, dacă autorul falsului nu a fost identificat ori acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare întrucât s-a stins ori s-a prescris, falsul va fi cercetat pe cale incidentală, de către instanța civilă, prin orice mijloace de probă.
Susține că potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 7 din 25.01.2007, întocmit de către Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean T în dosarul nr. 3654/P/957/2006 al J A - Serviciul de investigare a fraudelor, semnătura de la rubrica "" de pe înscrisul sub semnătură privată intitulat "Cesiune de drept litigios", datat 01.09.2001, nominalizând ca părți contractante pe și -, nu a fost executată de titularul. Această semnătură este contrafăcută prin imitație servilă (după model); stabilirea autorului semnăturii contrafăcute nu este posibilă, din considerentele expuse în cuprinsul raportului.
Instanța de judecată investită cu soluționarea cererii de revizuire era ținută să se pronunțe asupra conținutului raportului de expertiză menționat, iar în caz contrar avea dreptul ca în temeiul art. 212 alin. (1) pr. civ. să dispună întregirea expertizei sau efectuarea unei noi expertize, întrucât, în baza înscrisului sub semnătură privată "Cesiune de drept litigios". a fost obligat de către Tribunalul Arad să retrocedeze în natură către numitul - - un teren în suprafață de 519 mp, din totalul de 650 mp teren situat în localitatea nr. 185, județul A, înscris în CF nr. 109 cu nr. top 215-216/b, care este în proprietatea Statului Român și în administrarea instituției lor.
Arată că deși instanța de control judiciar a solicitat intimatului să depună la dosar înscrisul sub semnătură privată "Cesiune de drept litigios", acesta nu s-a conformat acestei dispoziții, astfel că instanța era obligată să înlăture din probațiune acest înscris în conformitate cu dispozițiile art. 182 alin. 2. pr. civ..
Prin concluzii scrise intimatul - - a solicitat respingerea apelului, cu motivarea că prin ordonanța menționată, procurorul s-a pronunțat, pe lângă prescripție, asupra tuturor aspectelor cauzei. Astfel, a analizat expertiza grafologică și a conchis ca fiind efectuată după o copie și sub rezerva că această copie este conformă cu originalul, nu are valoare probantă în cauză. O probă științifică pentru a avea autenticitate nu trebuie să fie afectată de nici o rezervă.
Pe lângă această probă, procurorul a analizat și depozițiile de martori audiați în cauză. Au fost audiați cei doi mandatari care au fost împuterniciți de către defunctul să vândă toate imobilele acestuia, respectiv și. Ambii au afirmat că au cunoștință despre existența acestei vânzări, dar că, datorită intervalului de timp scurs nu își pot aminti dacă actul l-au semnat ei sau defunctul. Cea mai mare importanță în cauză a fost acordată de către procuror, depoziției numitei, moștenitoarea defunctului. Aceasta a afirmat că știe despre existența acestei vânzări, l-a auzit personal pe defunct făcând referire în repetate rânduri și, în calitate de moștenitoare, o recunoaște.
Examinând hotărârea civilă atacată în raport de motivele invocate raportat la probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat.
Astfel, prin sentința civilă nr. 1366 din 7.11.2005 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 4716/2005 - rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 48 din 9.02.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr. 419/2006 și irevocabil prin nerecurare, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul împotriva dispoziției de respingere a notificării nr. 680/7.06.2005 emisă de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor.
S-a dispus anularea dispoziției atacate și a fost obligat pârâtul Ministerul Administrației și Internelor să emită o nouă dispoziție de restituire cu privire la imobilul teren în suprafață de 519 mp, situat în comuna nr. 185, județul A, înscris în CF nr. 109, cu luarea în considerare a calității de succesor în drepturi a persoanei îndreptățite, a reclamantului.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că prin contractul de cesiune de drept litigios încheiat la 1.09.2001 între în calitate de cedent și în calitate de cesionar, având ca obiect cesionarea dreptului litigios, constând în revendicarea imobilului care a făcut obiectul notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, actualul intimat face dovada calității de succesor în drepturi a defunctului și ca atare are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Revizuientul Ministerul Administrației și Internelor a solicitat revizuirea hotărârii mai sus menționate prin invocarea dispozițiilor art. 322 pct. 4 teza II pr. civ. conform cărora, se poate cere revizuirea unei hotărâri definitive sau a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul - dacă această hotărâre s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.
Invocând faptul că actul prin care defunctul a cedat dreptul litigios lui reprezintă un fals, revizuientul a formulat plângere penală adresată Parchetului, iar urmare a soluționării irevocabile a acesteia, prin sentința penală nr. 43/19.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția penală în dosar nr- (rămasă irevocabilă prin respingerea recursului), s-a dispus în baza art. 2781alin. 8 lit.a pr penală, respingerea plângerii formulată de petentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale dată în dosar nr. 184/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Prin Ordonanța nr. 184/16.05.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, s-a dispus în baza dispozițiilor art. 209 alin. 3 și art. 249 alin. 1, cu referire la art. 11 și art. 10 lit. a și g pr. penală, precum și art. 228 cu referire la art. 10 lit. a și g pr. penală, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 și 291 Cod penal, neînceperea urmăririi penale față de aceeași învinuită sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 290 Cod penal și neînceperea urmăririi penale față de sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215, 290 și 291 Cod penal.
Din considerentele hotărârii penale irevocabile s-a reținut cu putere de lucru judecat ca fapta nu există (art. 10 pct. a pr. penală) și că nici raportul de expertiză nr. 7 efectuat la 25.01.2007 de către Institutul Național de Expertize Criminalistice nu clarifică problema persoanei care a procedat la semnarea actului în locul defunctului, concluzionându-se că stabilirea autorului nu este posibilă.
S-a reținut de instanța penală că defunctul i-a testat intimatului dreptul de moștenire asupra imobilului situat în A-, cei doi încheind mai multe acte juridice, fapt confirmat de către martorul, fiul lui, moștenitorul testamentar al defunctului și care ar fi fost păgubit prin activitatea ilicită a intimaților. Moștenitorul testamentar al defunctului a dat o declarație în privința traducătorului autorizat prin care a arătat că avea cunoștință despre relațiile dintre intimat și defunct prin care ultimul testase dreptul de proprietate asupra bunurilor în cauză și nu are pretenții. Se reține că în același sens este și declarația fiului moștenitoarei testamentare, respectiv martorul care a arătat că mama sa a locuit cu defunctul în locuința acestuia din anul 1993 și până la deces, ocazie cu care a constatat că între intimat și defunct există relații foarte apropiate.
În consecință, Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că nu sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 4 teza II pr. civ., că cererea de revizuire nu este fondată.
Având în vedere că aspectele reținute cu putere de lucru judecat de instanța penală, au fost din nou reiterate prin cererea de revizuire întemeiată în principal pe raportul de expertiză criminalistică nr. 7 din 25.01.2007 și cum ordonanța procurorului nr. 184/2007 a soluționat cauza sub toate aspectele, raportat la probatoriul administrat, Curtea constată că hotărârea atacată este temeinică și legală, astfel că în baza art. 326. pr. civ. va respinge apelul declarat de revizuientul Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 390 din 24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de revizuientul Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 390 din 24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. /22.12.2009
Tehnored. 4 ex./15.01.2010
Prima instanță:
PREZENTA SE:
reclamant - Ministerul Administrației și Internelor B, Sector 1,
nr. 1/
pârât -, A, str. -. - nr. 42,.17
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai
