Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1277/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1277
Ședința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva deciziei civile nr. 176/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții și (în calitate de moștenitor legal al defunctului reclamant ) și pârâtul Municipiul A, prin Primar, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice A, lipsă reclamanții intimați și și pârâtul intimat Municipiul A, prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, se constată că prin registratura instanței s-a depus întâmpinare de către reclamanta și de, în calitate de moștenitor legal al defunctului reclamant, un exemplar s-a comunicat reprezentantului pârâtei recurente, acesta din urmă a depus la dosar delegația de reprezentare, și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, cu consecința admiterii apelului A, formulat în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, și respingerea apelului reclamanților, în principal, ca tardiv motivat, iar în subsidiar, respingerea acțiunii reclamanților ca netemeinică și nelegală.
R E A,
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr. 8206/6.12.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul A, reprezentat prin primar, invocată de acest pârât; s-a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect pretenții formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat prin, reprezentat la rândul său prin A și Municipiul A, reprezentat prin primar și pe cale de consecință: a fost obligat pârâtul Statul Român, reprezentat prin, reprezentat la rândul său prin A să plătească reclamanților următoarele sume: 4330 lei, reprezentând actualizarea prețului, fără comision și 800 lei, cheltuieli de judecată.
Au fost respinse celelalte pretenții formulate de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2964/1998, SC SA, în calitate de vânzător, a transmis, în baza Legii nr. 112/1995, către reclamanți, în calitate de cumpărători, dreptul de proprietate asupra locuinței situate în A,-, apartament nr. 10, prețul vânzării fiind de 20.457.737 lei ROL, din care comision în sumă de 204.57 lei ROL
Prin sentința civilă nr. 5099/26.10.2005 a Judecătoriei Arada fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Episcopia Romano O, fosta proprietară a imobilului din care face parte și apartamentul în litigiu, în contradictoriu cu pârâții, Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului A și Primarul Municipiului A și mai mulți pârâți persoane fizice, printre care și reclamanții, constatându-se nulitatea absolută a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate de pârâții persoane fizice cu Statul Român, prin, printre care și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2964/1998 al reclamanților și s-a dispus rectificarea situației de carte funciară, ce viza apartamentul care formează și obiectul prezentei cauze, în sensul restabilirii situației anterioare, respectiv înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român.
Prin decizia civilă nr. 109/A/09.03.2006 a Tribunalului Arad, Secția civilă, pronunțată în dosar nr. 515/A/2006 au fost respinse apelurile declarate de persoanele fizice, printre care și reclamanta din prezenta cauză împotriva sentinței civile mai sus indicate, iar prin decizia civilă pronunțată la data de 25.10.2006 de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr-, au fost respinse și recursurile formulate, hotărârea devenind irevocabilă.
S-a reținut că potrivit art. 50 alin. 2 și alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Potrivit pct. 50.3. din normele de aplicare ale Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, actualizarea sumelor s-a făcut prin aplicarea indicelui anual de inflație din anul plății la anul introducerii acțiunii. Pentru sumele plătite în rate, actualizarea se va face în funcție de anul aferent ratelor plătite în acel interval.
Conform art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, la dispoziția Ministerului Finanțelor se constituie fondul extrabugetar pentru asigurarea punerii în aplicare a prevederilor prezentei legi, care se va alimenta din:
a) sumele obținute din vânzarea apartamentelor care nu s-au restituit în natură, reprezentând plăți integrale, avansuri, rate și dobânzi, după deducerea comisionului de 1% din valoarea apartamentelor;
b) sumele obținute din lansarea unor împrumuturi de stat cu această destinație, în condițiile prevăzute de Legea nr. 91/1993 privind datoria publică.
Din fondul astfel constituit se vor efectua cheltuieli în următoarea ordine:
a) plata despăgubirilor cuvenite - în condițiile prezentei legi - proprietarilor și moștenitorilor acestora;
b) plăți pentru restituirea împrumuturilor contractate și plata costurilor care decurg din aceste împrumuturi de stat;
c) construirea de locuințe, care să fie repartizate cu prioritate chiriașilor aflați în situația prevăzută la art. 5 alin. 3.
Calitatea procesuală pasivă a pârâtei Statul Român, reprezentat prin, reprezentat la rândul său prin A, și implicit obligația acesteia de a restitui prețul reactualizat, decurge din disp. art. 50 al. 3 din Legea nr. 10/2001 și din art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, ea neputând fi condiționată de alimentarea fondului extrabugetar prevăzut de art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995.
În ceea ce privește întinderea sumelor supuse restituirii, instanța a apreciat că acestea nu includ și comisionul de 1% perceput de unitatea vânzătoare. Pentru a aprecia în acest sens, instanța a avut în vedere faptul că, potrivit art. 9 al 5 din Legea nr. 112/1995 și art. 7 din Normele de aplicare ale Legii nr. 112/1995, respectivul comision reprezintă costul serviciului de evaluare a imobilului, respectiv de vânzare al acestuia la un preț cu un profund caracter social, și totodată, potrivit art. 13 alin. 6 lit. a din Legea nr. 112/1995, el nu se include în fondul extrabugetar aflat la dispoziția pârâtei.
Împotriva sentinței civile nr. 8206/6.12.2008 pronunțată de Judecătoria Arad au declarat apel reclamanții și și pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Reclamanții au solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate prin admiterea capătului de cerere privind obligarea pârâtului intimat Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A la plata în favoarea lor a valorii de piață a apartamentului nr.10 ce a fost proprietatea lor situat în A, B-dul - nr. 19, înscris în CF 65.674 A, determinată la 48.991 euro sau echivalentul de 170.000 lei, stabilită prin expertiza judiciară în construcții, administrată în condiții de contradictorialitate cu intimatul și însușită de acesta prin neformularea de obiecțiuni și respingerea ca nefondat a apelului declarat de pârâtul intimat Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva aceleași sentințe.
În motivare au arătat că prin modificarea adusă Legii nr. 10/2001, cu completări de Legea nr. 1/2009 apelul este admisibil neputându-se invoca retroactivitatea legii, actualmente, statul fiind obligat la despăgubirea celor ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost anulate prin hotărâri judecătorești, cu valoarea de circulație, de piață, a acestora, conform standardelor internaționale, iar valoarea de piață a fost stabilită în litigiu, prin expertiza judiciară în construcții, administrată în contradictoriu cu intimatul.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanții și.
În motivare arată că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală, dată cu încălcarea dispozițiilor legale.
Cu privire la suma totală actualizată stabilită în raportul de expertiză contabilă de către expertul contabil arată că dispozițiile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 prevede următoarele: "Restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare".
Expertul contabil greșit a procedat la actualizarea sumei compuse nu numai din prețul apartamentului ci a actualizat și dobânzile prevăzute în Contractul de rate cât și suma de 947,12 Ron nejustificată cu documente de a fi plătită și virată la buget.
Cu privire la suma de 800 lei acordată cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, acesta este foarte mare raportat la obiectul cauzei și solicită reducerea cuantumului acestor cheltuieli.
Prin întâmpinare intimatul Municipiul A, reprezentat prin primar în reprezentarea Statului Român a solicitat în esență admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului A reprezentat prin primar, admiterea în parte a acțiunii civile în sensul obligării Statului Român reprezentat prin DGFP A să plătească apelanților-reclamanți prețul de piață al imobilului, la valoarea stabilită prin expertiza tehnică efectuată în dosarul cauzei și respingerea celorlalte pretenții ale apelanților-reclamanți.
Pârâta apelantă a învederat prin notele de ședință excepția tardivității motivării apelului de către reclamanți, solicitând astfel respingerea apelului declarat de aceștia.
Tribunalul a admis apelul formulat de către reclamanții și împotriva sentinței civile 8206/06.12.08 pronunțată în dosarul - al Judecătoriei Arad, pe care a schimbat-o în sensul că a obligat pe pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească reclamantei suma de - lei pentru apartamentul 10 situat în A B-dul - 19 înscris în Cf 65674 A.
A respins apelul formulat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. A în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva aceleiași hotărâri.
Fără cheltuieli de judecată.
A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare dintre reclamanți și Statul Român imobilul nu fusese încă revendicat, acțiunea Episcopiei Romano O, fiind introdusă la data de 20.02.02, astfel că nu se poate reține reaua credință acestora la data încheierii contractului de vânzare cumpărare.
Art. 50/1 din Legea 1 /2009 prin care s-au modificat prevederile Legii 112/95 prevede că proprietarii a căror contracte de vânzare cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii 11295 au fost desființate prin hotărâri judecătorești au dreptul la restituirea prețului de piață a imobilelor, valoarea despăgubirilor fiind stabilită prin expertiză.
În cauză s-a efectuat expertiză tehnică în construcții și s-a stabilit valoarea imobilului ca fiind de - lei
Art. 50 din aceeași lege prevede că restituirea prețului se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin 6 din legea 112/95 cu modificările ulterioare.
Față de această stare de fapt, tribunalul a considerat că apelul reclamantei este fondat, că în mod greșit prima instanță a acordat despăgubiri reprezentând prețul actualizat, astfel că în baza art. 296 cod pr. civilă, l-a admis și schimbat hotărârea primei instanțe, în sensul că obligat pe pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească reclamanților suma de - lei reprezentând valoarea de piață a apartamentului nr. 10 situat în A B-dul - - 19 înscris în Cf 65674 A.
Referitor la excepția tardivității motivării apelului de către reclamanți, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată în raport de dispozițiile art. 292. pr. civ. iar cu privire la cuantumul onorariului de avocat a apreciat că au fost respectate de prima instanță dispozițiile art. 274 alin. 3. pr. civ. luând în considerare și faptul că acest onorariu este stabilit între părți conform unui contract.
În termen împotriva deciziei civile nr. 176/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arada declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice A în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului A formulat în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, respingerea apelului reclamanților, în principal, pe calea excepției tardivității, iar în subsidiar, respingerea acțiunii reclamanților ca netemeinică și nelegală.
În motivare a arătat că hotărârea atacată este netemeinică, întrucât apelul reclamanților deși nu a fost motivat în termen, instanța de apel nu a ținut seama de dispozițiile art. 284 alin. 1, coroborate cu cele ale art. 287 alin. 2 și 4. pr. civ. astfel că în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității motivării apelului (apelul fiind cu mult motivat peste termenul imperativ prevăzut de lege).
A învederat că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Municipiul A prin Primar, având în vedere că prin notele de ședință depuse la dosar Municipiul A prin Primar a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, prevalându-se în acest sens de dispozițiile art. 50 alin. 3 coroborate cu prevederile art. 50 (1) din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009.
A arătat că instanța de apel nu a ținut seama de faptul că dispozițiile art. 50 (1) din Legea nr. 10/2001nu sunt incidente în prezenta speță, deoarece contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului pentru care s-a solicitat de către reclamanții-intimați valoarea de piață sau în subsidiar, prețul actualizat, nu au fost încheiate "cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995".
Întrucât reclamanții intimați au solicitat acordarea valorii de circulație, motivându-și în acest sens acțiunea pe dispozițiile dreptului comun art. 998 și 999 Cod civil, privind răspunderea civilă delictuală, precum și faptul că dispozițiile art. 50 (1) nu sunt incidente în cauza de față, apreciază că excepția invocată de către Municipiul A prin primar este netemeinică.
În aceste condiții Municipiul A prin Primar are în continuare calitate procesuală pasivă pentru primul petit al acțiunii (cu privire la plata valorii de circulație a imobilelor), deoarece prin modificările aduse la legea nr. 10/2001 se dispune la art. 50 (1) din Legea nr. 10/2001, actualizată, că doar pentru cei care au încheiat contractele de vânzare-cumpărare cu respectarea prevederilor legii nr. 112/1995 va fi acordat prețul de piață (valoarea de circulație).
Consideră ca fiind netemeinică decizia atacată, întrucât instanța de apel, în mod greșit a apreciat că în speță sunt incidente prevederile art. 50 indice 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia atacată, instanța de apel a apreciat în mod eronat că reclamanții intimați au cumpărat apartamentul potrivit prevederilor legii nr. 112/1995, fără a ține seama de hotărârile judecătorești prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, întrucât acesta a fost încheiat "cu încălcarea flagrantă a Legii nr. 112/1995", vânzarea fiind făcută "prin frauda legii, câtă vreme nu a fost permisă de dispozițiile art. 19 și 25 din Legea nr. 112/1995, în vigoare la data înstrăinării, cauza nefiind licită. Consideră nefondată și totodată excedând obiectului cauzei aprecierea instanței de apel, conform căreia "nu se poate reține reaua-credință " a reclamanților intimați la data încheierii contractelor.
Susține că dispozițiile art. 1 pct. 18 din Legea nr. 1/2009 (art. 50 indice 1 alin. 1 din legea nr. 10/2001) nu sunt incidente în cauză.
În conformitate cu prevederile art. 50 indice 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 " (1) Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilului, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare".
Consideră că pentru a se putea admite o acțiune având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor, potrivit prevederilor art. 50 indice 1 din Legea nr. 10/2001, republicată și actualizată, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: contractele de vânzare-cumpărare să fie încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 și contractele de vânzare-cumpărare să fi fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Or, în speță, în ceea ce privește prima condiție, aceasta nu este îndeplinită. Este evident că, acest contract de vânzare-cumpărare încheiat între SC SA și reclamanții intimați nu a fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, astfel că aceștia nu pot beneficia de restituirea prețului de piață al imobilului.
Arată că prin decizia instanței de apel, s-a reținut că în cauză s-a efectuat expertiză tehnică în construcții și s-a stabilit valoarea imobilului ca fiind de 156.700 lei, or, instanța nu avea posibilitatea de a se prevala de raportul de expertiză tehnică, efectuat în primă instanță, deoarece a fost finalizat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2009 și astfel nu avea cunoștință dacă expertiza a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 1 pct. 18 din Legea nr. 1/2009 și anume dacă expertiza s-a întocmit cu respectarea standardelor internaționale de evaluare.
Pe de altă parte, instanța de apel avea obligația să verifice dacă raportul de expertiză tehnică a fost efectuat de o persoană care are competența legală de a întocmi expertiza, respectiv dacă expertiza s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 3 cuprins în titlul VII din legea nr. 247/2005.
Susține că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la reducerea cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond, acestea fiind nepotrivit de mari, raportat la obiectul cauzei, având în vedere că prevederile art. 274. pr. civ. dispun: "(1) Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată -; (3) Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9. pr. civ..
Prin întâmpinare pârâtul Municipiul Aas olicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.
Cu privire la nemotivarea în termen a apelului, apreciază că în mod corect instanța de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 292 alin. 2. pr. civ.: "În cazul în care apelul nu se motivează, instanța de apel se va pronunța în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță".
Pe fond arată că prin admiterea în parte a apelului, respectiv acordarea prețului de piață a apartamentului și nu a celui actualizat, în mod corect instanța de apel a achiesat la cele reținute de către prima instanță în motivarea sentinței date.
Arată că s-a reținut în mod corect faptul că, desființarea titlului reclamanților a avut loc pe cale judecătorească - prin admiterea acțiunii în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de persoane fizice cu Statul Român, prin SC SA (vânzător), printre care și contractul de vânzare-cumpărare nr. 2964/1998 al intimaților reclamanți, dispunându-se rectificarea cărții funciare în sensul revenirii la situația anterioară promovată de cel de la care imobilul fusese preluat în mod nelegitim, și astfel, "producându-se o ineficientizare a titlului reclamanților, prin desființarea acestuia".
Conform principiului restabilirii situației anterioare, tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat. Or, temeiul restituirii prestațiilor, așa cum s-a reținut de către ambele instanțe, nu este contractul încheiat de părți (care fiind anulat nu mai produce efecte), ci principiul îmbogățirii fără justă cauză.
În raport de dispozițiile art. 50 și 501din Legea nr. 10/2001 cu modificările aduse prin Legea nr. 1/2009, în mod corect a admis instanța de apel în parte apelul reclamanților și a dispus restituirea de către a județului A în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice a prețului de piață a apartamentului și nu a celui actualizat.
Prin întâmpinare reclamanții și, în calitate de moștenitor legal al defunctului reclamant, au solicitat în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 7 și 9. pr. civ. respingerea recursului, în parte ca nefondat, în parte ca inadmisibil, cu menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate prin care le-a fost admis apelul exercitat în contradictoriu cu pârâta recurentă, dar și cu pârâtul Municipiul A în reprezentarea statului, pârât - intimat ce nu a recurat decizia, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Au arătat că deși prin motivele invocate prin apelul declarat de pârât, respectiv includerea ca nelegală în despăgubire a comisionului perceput la vânzarea imobilului și nelegala acordare a cheltuielilor de judecată, prin recursul declarat de pârât se solicită modificarea în tot a deciziei și sentinței, prin respingerea de plano a acțiunii, motivele de recurs, fondate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9. pr. civ. vizând nu numai nelegala soluționare a propriului apel, dar și critici privind nelegala aplicare a dispozițiilor art. 50/1 din Legea nr. 10/2001 și a dispozițiilor Legii nr. 112/1995 modificată, având în vedere soluția de obligare la plata valorii de piață a imobilului.
Problema juridică dedusă judecății este aceea a admisibilității motivelor de nelegalitate formulate pentru prima dată în recurs, în raport cu împrejurarea că pârâta a avut și calitatea de apelantă în cauză, și deci posibilitatea criticării hotărârii sub toate aspectele privind nelegalitatea și netemeinicia.
Din acest punct de vedere apreciază că este vorba de un recurs omisso medio, pentru că se formulează pentru prima dată critici care nu au fost invocate în apel, în consens cu practica judiciară - decizia civilă nr. 1558/2001 a secției civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că în speță nu este vorba de încălcarea unor norme imperative care să poată fi invocate oricând, chiar direct în recurs.
Pe de altă parte, dacă s-ar admite punctul de vedere al recurentei ar însemna să li se agraveze situația în propriul apel, reținând totodată că în conformitate cu dispozițiile art. 299. pr. civ. obiect al recursului îl constituie decizia tribunalului și nu sentința judecătoriei.
Apreciază că în prezența unei norme legale în vigoare, la data judecății, în care se stabilește punctual obligația de plată a valorii de piață a imobilelor cumpărate în temeiul Legii nr. 112/1995 ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost declarate nule în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor, care a delegat direcția să îl reprezinte, soluția Tribunalului Arad de obligare la plată a pârâtei recurente este cea legală.
Arată că decizia este criticată pe motivul neexaminării de instanța de apel a raportului de expertiză judiciară în construcții, temei a acordării despăgubirii de 156.700 lei, cu motivarea că, în conformitate cu dispozițiile art. 50/1 adică art. 18 alin. 2 din Legea nr. 1/2009, valoarea despăgubirii se stabilește prin expertiză, conform standardelor internaționale, critică care este rezultatul culpei procesuale a recurentei, care a fost parte în litigiu și care, în condițiile în care apelul este o cale de atac devolutivă, putea solicita probe, în sensul dispoziției legale citate, conduita procesuală ce însă nu se reflectă în lucrările dosarului.
Cu privire la nepronunțarea asupra motivului de apel privind plata cheltuielilor de judecată, consideră că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. 3. pr. civ.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, raportat la probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este întemeiat.
Astfel, prima critică ce vizează nemotivarea în termen a apelului, va fi respinsă de instanța de rcurs raportat la dispozițiile art. 292 (2) pr. civ. și la împrejurarea că apelul are caracter devolutiv și că efectele apelului nu se pot răsfrânge decât numai asupra a ceea ce s-a judecat de către prima instanță.
Cea de a doua critică ce vizează de asemenea o excepție și anume nepronunțarea de instanța de apel asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Municipiul A prin Primar, este nefondată, întrucât cu privire la calitatea procesuală pasivă a acestui pârât s-a pronunțat instanța de fond, care a apreciat că raportat la obiectul cauzei și la dispozițiile Legii nr. 10/2001, acest pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Referitor la fondul cauzei, se constată că în mod greșit a aplicat instanța de apel dispozițiile art. 50 din Legea nr. 10/2001, raportat la obiectul cauzei.
Astfel, prin sentința civilă nr. 5099/26.10.2005 a Judecătoriei Arad rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 109/09.03.2006 a Tribunalului Arad și decizia civilă pronunțată de Curtea de Apel Timișoara la 25.10.2006 în dosar nr- a fost admisă acțiunea reclamantului Episcopia Romano- O, s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâții persoane fizice (printre care și reclamanții din dosarul dedus judecății) cu Statul Român prin SC SA și s-a dispus restabilirea situației anterioare, respectiv înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român.
Din coroborarea considerentelor sentinței civile nr. 5099/2005 și ale deciziei civile nr. 109/2006 evidențiate mai sus, rezultă că actul încheiat de pârâții persoane fizice (reclamanții din dosarul de față) cu Statul Român, respectiv contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 1,9 și 25 din Legea nr. 112/1995 vânzarea fiind lovită de nulitate, respectiv nefondată pe o cauză licită și încheiată prin fraudarea legii.
Având în vedere această împrejurare, rezultă așadar, că în mod greșit a reținut instanța de apel că raportat la dispozițiile art. 50 (1) din Legea nr. 1/2009 - reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea prețului de piață al imobilului din litigiu - preț stabilit prin raport de expertiză.
Într-adevăr, dispozițiile art. 50 (1) din legea nr. 1/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001, prevăd că "Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate curespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, însă, raportat la considerentele arătate mai sus, acest text de lege nu este incident în cauză.
De reținut că prin modificarea Legii nr. 10/2001 - prin Legea nr. 1/2009 - textul art. 50 (2) a rămas în vigoare, și s-a introdus un aliniat nou (21) și s-a modificat art. 50 aliniat (3), astfel că în conformitate cu aceste prevederi se dispune: art. 50 (2) "Cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriași ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești irevocabile, sunt scutite de taxă de timbru; art. 50 (21) prevede că "Cererile sau acțiunile în justiție având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilului privind încheierea contractelor de vânzare-cumpărare cu respectarea prevederilor legii nr. 112/1995 cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru: art. 50 (3) " Restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (21) se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar".
În consecință, raportat la dispozițiile legale menționate, reclamanții nu puteau beneficia de restituirea prețului de piață al imobilului, ci așa cum a stabilit instanța de fond de restituirea prețului actualizat plătit de aceștia cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, plata prețului fiind în sarcina pârâtului recurent Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin A și nu a pârâtului Municipiul
În acest sens, potrivit art. 50 (3) din Normele metodologice de aplicare unitară a legii nr. 10/2001 aprobate prin nr.HG 250/2007, actualizarea sumelor se va face prin aplicarea indicelui anual de inflație din anul plății la anul introducerii acțiunii; pentru sumele plătite în rate, actualizarea se va face în funcție de anul aferent ratelor plătite în acel interval.
Se constată că instanța de apel la pronunțarea hotărârii atacate nu a luat în considerare aceste dispoziții legale și în mod greșit și-a fundamentat soluția de admitere a apelului reclamanților pe dispozițiile art. 501(1) din Legea nr. 1/2009 - dispoziții ce nu sunt incidente cauzei.
Critica pârâtului recurent cu privire la efectuarea expertizei cu respectarea standardelor internaționale, rămâne fără obiect, raportat la considerentele arătate.
Este neîntemeiată critica cu privire la nepronunțarea instanței de apel asupra reducerii cheltuielilor de judecată, întrucât instanța a reținut că au fost respectate dispozițiile art. 274 alin. 3. pr. civ..
Se constată de asemenea, că în mod corect tribunalul a respins apelul declarat de pârâta recurentă, raportat la dispozițiile legale menționate, la obiectul cauzei și motivele invocate prin apelul declarat.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 (1) pr. civ. va admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva deciziei civile nr. 176/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Va modifica în parte decizia civilă recurată, în sensul că, va respinge apelul reclamanților și împotriva sentinței civile nr. 8206/6.12.2008 pronunțată de Judecătoria Arad și va menține în rest dispozițiile deciziei civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva deciziei civile nr. 176/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică în parte decizia civilă recurată, în sensul că:
Respinge apelul reclamanților și împotriva sentinței civile nr. 8206/6.12.2008 pronunțată de Judecătoria Arad.
Menține în rest dispozițiile deciziei civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /18.12.2009
Tehnored. 2 ex./15.01.2010
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
