Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 33/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 33/
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Irina Alexandra Boldeavicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
Grefier - - -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil declarat de către pârâtaPRIMĂRIA G - PRIN INSTITUȚIA PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 612 din 15.05.2006 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 1515/C/2005 ( nr. în format nou - în contradictoriu cu reclamanta, și intervenienta în interesul apelantei-pârâte, în acțiunea civilă având ca obiect legea 10/2001, cauză venită spre rejudecare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13 ianuarie 2009, consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 19 ianuarie 2009 și apoi la 23 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
La data de 20.11.2001 reclamanta a formulat o notificare în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 prin care revendica în natură imobilul situat în G,-, imobil compus din teren în suprafață de 462,56 mp și o construcție din paiantă acoperită cu tablă formată din patru camere, o bucătărie, o marchiză, două magazii și un WC.
În motivarea cererii notificatoarea a arătat că a dobândit imobilul prin actul de donație autentificat sub nr. 4903 din 15.07.1983, acesta fiind ulterior expropriat conform Decretului nr. 63/1986. notificatoarea a mai precizat că la momentul exproprierii a primit suma de 44.106 lei cu titlu de despăgubiri.
Prin dispoziția nr. 1560/SR din 14.04.2005, Primarul Municipiului Gas tabilit valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit în natură la suma de 411.889.149 lei sumă în limita căreia s-a dispus acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital.
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Galați sub nr. 1515/2005, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu Primarul Municipiului G anularea dispoziției mai sus menționate și restituirea în natură a imobilului (teren) în litigiu.
Prin sentința civilă nr. 612 din 15.05.2006 a Tribunalului Galația fost admisă acțiunea reclamantei, a fost anulată dispoziția nr. 1560/SR din 14.04.2005 emisă de Primarul Municipiului G și, pe cale de consecință, s-a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 440 mp teren situat în G,- conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în esență că terenul revendicat de reclamantă nu este ocupat de construcții noi sau afectat servituților legale ori altor amenajări de utilitate publică ale localității ceea ce înseamnă că el nu a fost folosit scopului pentru care a fost expropriat.
s-a mai reținut că în prezent terenul în litigiu este în proprietatea Fabricii de Plase
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Primăria Municipiului G criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei susținând, în acest sens, că, în condițiile în care din probele administrate în cauză a rezultat că terenul revendicat se află în proprietatea Fabricii de Plase G, se impunea introducerea în cauză a acestei societăți.
Sub un alt aspect, apelanta a susținut că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură acesta fiind afectat de lucrările de sistematizare în vederea cărora a fost expropriat și că valoarea acestuia, după deducerea despăgubirilor ce i-au fost acordate petentei la momentul exproprierii, este cea stabilită prin dispoziția atacată.
Pe de altă parte a arătat că, în condițiile în care reclamanta contestă despăgubirile bănești acordate, se impune introducerea în cauză a statului reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Ministerul Finețelor Publice.
Apelanta a mai susținut că reclamanta nu a avut niciodată în proprietate terenul în litigiu, acesta fiindu-i atribuit doar în folosință pe durata existenței construcției, în temeiul art. 49 din Legea nr. 4/1973 și art. 30 alin. III din Legea nr. 58/1974, în condițiile în care imobilul revendicat de reclamantă a fost dobândit de aceasta prin actul de donație autentificat sub nr. 4903/1983.
Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii reclamantei și menținerii dispoziției emise de Primar ca fiind temeinică și legală.
Prin decizia civilă nr. 385 din 02.11.2006 a Curții de APEL GALAȚI apelul pârâtei a fost respins ca nefondat.
Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut, în esență, că în situația în care pârâta nu era deținătoarea bunului revendicat, aceasta trebuia să procedeze în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 în sensul că ar fi trebuit ca în termen de 30 de zile să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare ale acesteia.
S-a mai reținut că, deși expertul tehnic a identificat terenul în litigiu ca fiind amplasat în incinta Fabricii de Plase G, conducerea acestei unități a refuzat să prezinte documente care să îi ateste dreptul de proprietate, astfel încât reclamanta are dreptul la restituirea în natură a terenului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Consiliul Local G și Primăria Municipiului G invocând în drept dispozițiile art. 304 punctele 6,7 și 9 Cod procedură civilă.
În esență recurentele au arătat că terenul în litigiu este proprietatea Plase G astfel încât Primăria nu poate fi obligată la restituirea în natură a acestuia și că intimata reclamantă nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 întrucât nu era proprietara terenului la data preluării abuzive a acestuia.
Prin decizia civilă nr. 7080 din 26.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost admise cele două recursuri, a fost casată decizia atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru administrarea de probe suplimentare, probe pe baza cărora să se stabilească titlul cu care Plase folosește terenul în litigiu și dacă această societate este una dintre acelea menționate la art. 21 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 republicată sau este o societate comercială privatizată și dacă imobilul este evidențiat în patrimoniul acesteia (art. 29 din același act normativ).
În considerentele deciziei de casare s-a mai arătat că instanța de apel urmează a analiza și critica potrivit căreia reclamanta nu ar avea calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 deoarece nu era proprietara terenului la data trecerii acestuia, prin expropriere, în proprietatea statului.
În rejudecare cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI sub nr-.
La termenul din data de 02.09.2008, Plase Gaf ormulat cerere de intervenție în interesul apelantei pârâte susținând, în esență, că este proprietara terenului în litigiu, acesta figurând în patrimoniul său, că societatea nu face parte din categoria celor prevăzute de art. 21 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, că terenul nu poate fi restituit în natură reclamantei deoarece aceasta din urmă nu este persoană îndreptățită în sensul art. 3 din același act normativ întrucât nu a avut niciodată în proprietate terenul ci doar construcția, exproprierea făcându-se doar cu privire la aceasta.
A solicitat admiterea apelului și implicit a cererii de intervenție și schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii ca nefondate a contestației formulate de reclamantă.
Cererea de intervenție a fost admisă în principiu prin încheierea din data de 17.10.2008.
Verificând sentința atacată prin prisma criticilor formulate prin motivele de apel, ținând cont și de îndrumările date instanței de trimitere prin decizia de casare, conform dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelurile declarate de pârâte precum și cererea de intervenție formulată în interesul acestora sunt întemeiate pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Reclamanta a formulat notificare în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 solicitând, în calitate de proprietară, restituirea în natură a imobilului situat în G,-, compus din teren și construcție, imobil pe care l-a dobândit de la mama sa prin actul de donație autentificat sub nr. 4903 din 15.07.1983 și care, ulterior, a fost expropriat în baza Decretului nr. 63/1986, reclamanta primind o despăgubire de 44.106 lei.
Așa cum rezultă din expertiza instrumentată în cauză, construcția ce a aparținut reclamantei a fost demolată iar terenul aferent acesteia, în suprafață de 440 mp a fost identificat ca făcând parte dintr-o suprafață mai mare de teren care se află în proprietatea intervenientei Plase
Mergând pe linia motivelor care au determinat casarea cu trimitere spre rejudecare, o primă problemă ce se impune a fi lămurită este aceea a calității reclamantei de persoană îndreptățită în sensul art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001.
Așa cum rezultă din notificarea formulată de reclamantă, aflată la fila 39 din dosarul de apel, aceasta a solicitat revendicarea imobilului în litigiuîn calitate de proprietarăa acestuia.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
În speță, așa cum rezultă din probele administrate, imobilul în litigiu a aparținut numitei, acesta fiind lăsat prin testament (30.10.1981) mamei reclamantei, respectiv numitei.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 141 din 25.02.1982, a devenit proprietara casei de locuit, terenul trecând de la decesul numitei în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Prin actul de donație nr. 4903 din 15.07.1983, reclamanta a devenit proprietara construcțiilor din strada -, nr. 31, terenul fiind trecut anterior, așa cum s-a arătat mai sus, în proprietatea statului.
Prin decizia nr. 947 din 19.12.1983 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Municipiului G, intimatei reclamante i s-a atribuit în folosință suprafața de 100 mp teren aferent locuinței dobândite prin donație, diferența de 362,56 mp fiindu-i închiriată.
Ulterior, prin Decretul nr. 63/1986 reclamantei i-au fost expropriate construcțiile care apoi au fost demolate.
Din succesiunea actelor mai sus arătate rezultă fără nici un fel de dubiu faptul că reclamanta nu a avut niciodată în proprietate suprafața de teren a cărei revendicare o solicită astfel încât, raportat la dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, aceasta nu are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 440 mp astfel încât hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului în litigiu apare ca fiind nefondată.
De altfel, măsura dispusă de instanța de fond este nelegală și dintr-un alt punct de vedere.
Astfel, din raportul de expertiză efectuat în cauză și din actele depuse la dosar de către intervenienta Plase G rezultă că terenul în litigiu face parte dintr-o suprafață mai mare, de 18.403,31 mp care este folosită în prezent de această societate ce îl deține în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 2762 eliberat la data de 23.05.2002 în baza Ordinului Ministrului nr. 67/2002 care a avut ca temei Legea nr. 15/1990 și nr.HG 834/1991.
Dreptul de proprietate al intervenientei este intabulat în cartea funciară sub nr. 6199/18.06.2003 ceea ce face ca titlul de proprietate al intervenientei să fie opozabilerga omnes.
Prin urmare, cum terenul nu se află în proprietatea pârâtelor din prezenta cauză în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea acestora la restituirea lui în natură către reclamantă.
Pe de altă parte, Curtea constată că intervenienta nu face parte din categoria societăților comerciale la care se referă art. 21 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001
Potrivit textului legal menționat, imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.
Prevederile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizație cooperatistă este acționar sau asociat minoritar al unității care deține imobilul, dacă valoarea acțiunilor sau părților sociale deținute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută.
În speță, din actele depuse la dosar de intervenientă, respectiv din structura acționariatului existentă la fila 47 din dosarul de apel, rezultă că statul nu este acționar la Plase G, această societate fiind privatizată cu mult înainte de apariția Legii nr. 10/2001, astfel încât restituirea în natură a terenului în suprafață de 440 mp nu este posibilă nici raportat la dispozițiile art. 21 din actul normativ mai sus menționat.
Pentru toate aceste considerente, reținând că soluția instanței de apel privind restituirea în natură către reclamantă a terenului în litigiu este nelegală, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de pârâte precum și cererea de intervenție în interesul acestora formulată de Plase G și, schimbând în tot sentința atacată, va respinge ca nefondată contestația formulată de reclamantă împotriva dispoziției emise de Primarul Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de către pârâtaPRIMĂRIA G - PRIN INSTITUȚIA PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 612 din 15.05.2006 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 1515/C/2005 ( nr. în format nou -) și cererea de intervenție formulată de
Schimbă în tot sentința civilă nr.612/15.05.2006 a Tribunalului Galați în sensul că respinge ca nefondată contestația formulată de reclamanta.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 ianuarie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.și tehnoredactat motivare /20.02.2009
decizie VM/27.02.2009
5 ex/27.02.2009
Rejudecare
Fond: Tribunalul Galați - judecător
Apel: Curtea de APEL GALAȚI - judecători.
Com. 3 ex/02.03.2009
Președinte:Irina Alexandra BoldeaJudecători:Irina Alexandra Boldea, Viorica Mihai Secuianu
