Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 330/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 330
Ședința publică din 18 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 580/014.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului C și Municipiul C, prin Primar, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 decembrie 2009, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre, când, pentru deliberare și pentru a se depune concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenul de astăzi,
R E A,
Deliberând asupra apelului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr. 580/1.06.2009, Tribunalul C-S a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului C și a respins, pe cale de consecință, contestația formulată de reclamanta în baza Legii nr. 10/2001 împotriva Deciziei Primarului municipiului
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 674/7.12.2007 pronunțată de Tribunalul C-S a admis în partea acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pe pârâtul Municipiul C prin primar să plătească acesteia sumele de 21.232 lei și 71.162 lei cu titlu de despăgubiri.
În motivarea sentinței reținut că reclamanta a chemat în judecată Primăria Mun. C contestând dispoziția Primarului nr. 933/30.05.2006 de respingere a notificării și solicitând desființarea acesteia.
Prin această dispoziție s-a reținut că reclamanta nu a depus actele doveditoare ale proprietății în dovedirea notificării înregistrată la 12.11.2001 prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat pe- C,înscrisă în CF 612, cu nr. top. 23, casa pe intravilanul cu nr. de conscriere 1093 în suprafață de 229 mp.
Tribunalul a avut în vedere faptul că prin dispoziția nr. 23/31.01.1987 a trecut în proprietatea Statului Român fără plată construcția casa cu nr. 1093 cu dependințe și Anexe din C str. - nr. 4 proprietatea reclamantei, precum și terenul în suprafață de 299 mp în baza Decretului nr. 223/1974 și a Legii nr. 59/1974.
Conform art. 1 și urm. Din Legea nr. 10/2001 modificată și republicată, tribunalul a apreciat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, având în vedere că aceasta nu a primit despăgubiri de la Statul și că imobilul a fost trecut abuziv în proprietatea Statului Român.
Tribunalul a considerat că valoarea despăgubirilor este cea stabilită prin expertiza tehnică efectuată în cauză și se impune obligarea pârâtului la plata acestora către reclamantă.
Împotriva sentinței pârâtul Municipiul Cad eclarat apel în termen solicitând schimbarea ei în tot în sensul respingerii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 163/24.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoaraa fost admis apelul declarat de pârâtul Municipiul C prin primar împotriva sentinței civile nr. 674/7.12.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.A fost desființată sentința apelată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță-Tribunalul C-
În considerentele deciziei de casare cu trimitere spre rejudecare s-a reținut că la prima instanță nu s-a pus în discuția părților stabilirea corectă a cadrului procesual conform art. 129 alin.4 Cod procedură civilă având în vedere că dispoziția contestată a fost emisă de Primarul Mun. C pe de o parte,iar pe de altă parte conform principiului disponibilității,instanța nu avea puterea de a introduce în cauză o parte atâta vreme cât aceasta nu a fost chemată în judecată de reclamantă, conform art. 109 și 112 Cod procedură civilă.
În baza acestor dispoziții legale,instanța de fond nu putea să constate cine are calitatea de pârât în cauză, deoarece încalcă dreptul de dispoziție al reclamantei,singura în măsură că cheme în judecată o altă parte.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul C-S la 11.08.2008.
În conformitate cu decizia de casare,obligatorie conform art. 315 alin.1 Cod procedură civilă,i s-a pus în vedere reclamantei să precizeze cadrul procesual în cauză.
Prin precizarea depusă de reclamanta (fila 37 dosar) aceasta a arătat că înțelege să cheme în judecată civilă Primăria Mun. C pentru ca, în contradictoriu cu aceasta să se dispună anularea dispoziției nr. 933/2006 emisă de Primarul Municipiului C prin care i s-a respins restituirea imobilului pe care l-a solicitat prin notificarea nr. 484/2001 legal depusă la Primăria C și înregistrată de aceasta sub nr. 15123/15.11.2001-ambele depuse în cauză. Mai solicită obligarea pârâtei Primăria C să-i restituie în natură imobilul cu terenul aferent în suprafață de 299 mp în-
Conform principiului disponibilității, consacrat de art. 129 alin.6 Cod procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe numai în limitele în care a fost investită.
Cadrul procesual, atât sub aspectul obiectului cât și al părților între care se derulează litigiul, este fixat de către părți,nefiind permis instanței să se pronunțe în afara limitelor investirii sau să introducă în cauză alte persoane.
Având în vedere că deși dispoziția contestată de reclamantă a fost emisă de Primarul Mun. C, aceasta a precizat că dorește să se judece cu Primăria Mun.
Or, calitatea procesuală pasivă în cauză aparține Primarului Mun. C care a emis dispoziția nr. 933/2006 a cărei anulare o solicită reclamanta, și nu Primăriei Mun. C, care reprezintă o structură cu activitate permanentă cu atribuții de a duce la îndeplinire hotărârea Consiliului Local și de a soluționa problemele curente ale colectivității locale(art. 77 Legea 215/2001).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta solicitând desființarea hotărârii atacate întrucât, în mod evident, atacând dispoziția emisă de Primarul municipiului C prin care i-a fost respinsă cererea de retrocedare a imobilului casă și teren preluat de stat în baza Decretului 223/1974, ea a înțeles să-și îndrepte acțiunea și împotriva emitentului actului reprezentant persoanei juridice Primăria municipiului
Apelanta a precizat că potrivit Legii nr. 10/2001 nu dorește să beneficieze de alte măsuri reparatorii decât retrocedarea imobilului, sens în care solicită anularea dispoziției emise de primar.
După declararea apelului reclamanta și-a angajat apărător care, prin concluziile scrise depuse la dosar la termenul de judecată din 18.12.2009 a invocat nerespectarea dreptului la apărare al reclamantei pentru aceea că excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Caf ost pusă în discuție la termenul de judecată din 1.06.2009 când s-a și judecat cauza, moment în raport cu care aceasta nu a avut timp să-și formuleze apărarea relativ la respectivul incident procedural.
S-a menționat de asemenea, că instanța de fond nu s-a supus dispozițiilor obligatorii ale deciziei de casare nr. 163/24.06.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA potrivit cărora trebuia pusă în discuția reclamantei oportunitatea citării în dosar, în calitate de pârât, a emitentului dispoziției atacate, respectiv a Primarului municipiului
Prin concluziile scrise formulate în cauză, intimata pârâtă Primăria municipiului Cas olicitat respingerea ca nefondat a apelului reclamantei.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu potrivit efectului devolutiv al apelului, sub toate aspectele temeiniciei și legalității și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că apelul declarat în cauză este fondat pentru următoarele considerente:
Rezultă astfel că obiectul acțiunii reclamantei îl constituie anularea Dispoziției nr. 933/30.05.2006 prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului din CF 612 C, nr. top 23 (casă și teren) preluat de stat în baza decretului 223/1974 pentru motivul că nu depusese actele doveditoare ale proprietății.
Judecata într-un prim ciclu procesual s-a finalizat prin decizia civilă nr. 163/24.06.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA, prin care a fost admis apelul pârâtului Municipiul C împotriva sentinței civile nr. 674/7.12.2007 a Tribunalului C-S și a fost desființată această sentință cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță pentru motivul că deși dispoziția contestată a fost emisă de Primarul municipiului C, încălcându-se principiul disponibilității, a fost introdus în cauză ca pârât, din oficiu, Municipiul C deși acesta nu figura în acțiunea reclamantei.
S-a constatat încălcarea acestui principiu și pentru aceea că deși reclamanta nu a solicitat decât retrocedarea imobilului, instanța a dispus în favoarea acesteia plata unor despăgubiri.
După reînregistrarea cauzei la Tribunalul C-S în condițiile în care reclamanta și-a formulat singură apărarea, fără asistența calificată a unui avocat, a solicitat instanței atât desființarea dispoziției Primarului municipiului C (7 dosar -), arătând și faptul că înțelege să se judece cu Primăria C ( 37 dosar), precizare pe care a făcut-o în scris la data de 27.03.2009, motiv pentru care la termenul de judecată din 4.05.2009 s-a dispus scoaterea din cauză a Municipiului C reprezentat de primar.
În situația dată, indicată în mod expres de către reclamantă, la termenul de judecată din 1.06.2009 Tribunalul C-S a judecat acțiunea sa, respingând-o pentru lipsa calității procesual pasive a pârâtei indicate - Primăria municipiului
În raport de aceste date rezultate din dosar, Curtea constată următoarele:
Contrar concluziilor scrise din apel ale reclamantei, rezultă că acesteia i-a fost respectat dreptul la apărare întrucât poziția procesuală a Primăriei municipiului Caf ost atrasă în proces prin chiar precizarea scrisă și expresă a acesteia, făcută înainte de luarea în discuție a excepției lipsei calității procesual pasive a acestei instituții.
În consecință, discuțiile inițiate de tribunal în această privință nu au putut-o surprinde pe reclamantă fără argumente și fără posibilitatea de a se apăra.
Dacă, din acest punct de vedere, critica reclamantei la adresa hotărârii tribunalului este neîntemeiată, apelul său urmează a fi totuși admis pentru următoarele considerente:
Acțiunea reclamantei având ca obiect anularea dispoziției emise în baza Legii nr. 10/2001 de Primarul municipiului C, conform naturii însăși a solicitării precum și jurisprudenței unitare în materie a instanțelor naționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție și indiferent de impreciziile sale în determinarea cadrului procesual - cauzate, în mod evident de lipsa asistenței calificate a unui avocat - trebuiau să conducă instanța la concluzia corectă a menținerii în proces a emitentului actului atacat, Primarul municipiului
Reclamanta însăși și-a recunoscut în apel această culpă constând în omisiunea de a-l desemna în mod expres ca pârât în cauză.
De aceea, ținând cont de acest fapt precum și de împrejurarea că menținerea soluției de respingere ar obliga-o pe reclamantă la formularea unei noi acțiuni (ceea ce ar presupune un efort material suplimentar) conforme cu cadrul procesual stabilit de Legea nr. 10/2001 dar în care vor fi utilizate mijloace de probă deja administrate în procesul de față, ar însemna pentru aceasta o sarcină excesivă și disproporționată în exercitarea dreptului său de acces la justiție garantat de art. 6 par. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel cum s-a și reflectat acest aspect în jurisprudența CEDO.
Cu alte cuvinte, câtă vreme există o soluție de corecție (desființarea sentinței cu trimitere spre rejudecare), ea este preferabilă oricărei alteia care ar determina declanșarea unui nou demers judiciar identic sau similar.
La rejudecarea cauzei în fond, tribunalul va trebui să-și exercite rolul activ și să pună în discuția reclamantei (căreia, prin actele noi depuse la dosar după înregistrarea contestației împotriva dispoziției primarului, instanțele i-au recunoscut calitatea de persoană îndreptățită la aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001), alternativele reale de satisfacere concretă și echitabilă a pretențiilor sale, în condițiile actualelor prevederi ale legii menționate (art. 1 alin. 2, art. 7 alin. 1 ale Legii 10/2001) și ale statutului juridic al imobilului ce i-a fost preluat (înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 în baza unui contract despre care reclamanta a precizat că nu a fost desființat până în prezent), în funcție de opțiunea sa urmând să se pronunțe pe cale de consecință.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, Curtea va admite apelul reclamantei și va desființa sentința civilă nr. 580/1.06.2009 a tribunalului C - S cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Cu această ocazie, având în vedere că reclamanta își are domiciliul stabil în străinătate, pentru facilitatea comunicării actelor de procedură, și desfășurarea cu celeritate a procesului, tribunalul îi va pune acesteia în vedere obligația procesuală prevăzută de art. 1141alin. 4. pr. civ. respectiv aceea de a-și alege un domiciliu judiciar în România.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 580/014.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S - Secția Civilă, pe care o desființează cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 18 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. /21.12.2009
Tehnored. 6 ex./14.01.2010
Prima instanță:
PREZENTA SE:
reclamanta - -, - 8, D-9. ia
- cu domiciliul procedural ales în România,
T,-, la Cabinet de Avocat
"-. - "
pârâți - Primăria municipiului C, P-ța - nr. 1
- Municipiul C, prin Primar -"-
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai
