Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 333/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 333
Sedința publică din 21 decembrie 2009
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Marinela Giurginca
GREFIER: - -
La ordine fiind pronunțarea privind apelurile declarate de reclamanții, și de pârâții Primarul Municipiului T, Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T împotriva sentinței civile nr.1670/26.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului T, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publica, au lipsit părțile.
Dezbaterile si concluziile părților au fost consemnate in Încheierea de ședința din 14 decembrie 2009, care face parte integranta din prezenta hotărâre si potrivit căreia pronunțarea a fost amânată, succesiv, la data de 17 decembrie 2009 și, respectiv la data de 21.12.2009.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, reclamanții, - și i-au chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului T, Primăria Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea Primarului Municipiului T la emiterea dispoziției prev. de art. 21 alin. 4 raportat la art. 25 din Legea 10/2001 de soluționare a notificărilor 656/14.11.2001, respectiv 636/12.11.2001 înaintate prin BEJ și a notificării comunicate prin biroul de executori judecătorești al Judecătoriei Timișoara sub nr. 2683/2001, prin care au solicitat restituirea în natură a apartamentului nr. 5 înscris în CF col.8059 T nr. top 17113, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată actualizate potrivit coeficientului de inflație pentru perioada cuprinsă între data efectuării plății și până la data executării efective de către pârâți obligației de plată a acestor cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, aferent notificării, au depus toate actele doveditoare cu privire la proprietate și la calitatea domniilor lor, iar Primarului Municipiului T îi incumba obligația legală de a fi soluționat notificarea într-un termen de 60 de zile prevăzut de lege.
Reclamanții au arătat că au depus notificările în calitate de moștenitori ai defunctului, despre care au arătat că este una și aceeași persoană cu, fost proprietar tabular al imobilului din T-, județul T, făcând totodată o prezentare a legăturilor de rudenie care în opinia domniilor lor fac dovada calității reclamanților de moștenitori ai acestui defunct.
S-a mai învederat de către reclamanți că, ulterior notificărilor, printr-o acțiune civilă s-a solicitat Judecătoriei Timișoara să se constate nulitatea absolută a unor acte de înstrăinare a unora dintre spațiile ce compun imobilul, motiv pentru care persoanele îndreptățite au solicitat suspendarea procedurii administrative. Spațiul reprezentat de apartamentul nr. 5 nu face parte însă dintre spațiile care au fost înstrăinate, motiv pentru care reclamanții au solicitat entității învestite cu soluționarea notificării să dispună redeschiderea și reluarea procedurii administrative pentru acest spațiu, ocupat de chiriași, făcând de asemenea mențiune ca la soluționarea notificării să fie avute în vedere actele deja existente la dosarul administrativ; or, prin această cerere de reluare a procedurii administrative, entitatea învestită a fost pusă în întârziere cu privire la soluționarea notificării, fiind obligată să o soluționeze în cel mult 60 de zile de la adresarea acestei cereri, obligația emiterii dispoziției de restituire revenind Primarului Municipiului T și entității învestite, conform art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 21 alin. 4, art. 25 și celelalte dispoziții ale Legii 10/2001, HG 498/2003 și HG 250/2007.
La data de 29.12.2008 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș dosarul nr-, în care aceiași reclamanți au chemat în judecată aceiași pârâți ca în dosarul -, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea Primarului Municipiului T la emiterea dispoziției de soluționare a acelorași notificări, de data aceasta însă privind restituirea în natură a apartamentul nr. 4, înscris în CF col. 8059 T nr. top. 17113, cu cheltuieli de judecată actualizate conform indicelui de inflație aplicat pe perioada între data efectuării plății și data executării efective de către pârâți a obligației de plată a acestor cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au invocat aceleași considerente de fapt și de drept cu cele arătate în dosarul nr-.
La data de 18.03.2009 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș dosarul nr-, în care aceiași reclamanți au chemat în judecată aceiași pârâți ca în dosarul -, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea Primarului Municipiului T la emiterea dispoziției de soluționare a acelorași notificări, de data aceasta însă privind restituirea în natură spațiilor cu altă destinație situată la parterul imobilului înscris în CF col. 8059 T nr. top. 17113, cu cheltuieli de judecată actualizate conform indicelui de inflație aplicat pe perioada între data efectuării plății și data executării efective de către pârâți a obligației de plată a acestor cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au invocat aceleași considerente de fapt și de drept cu cele arătate în dosarul nr-.
La data de 31.12.2008 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș dosarul nr-, în care reclamantul a chemat în judecată aceiași pârâți ca în dosarul -, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea Primarului Municipiului T la emiterea dispoziției de soluționare a acelorași notificări, de data aceasta însă privind restituirea în natură a apartamentul nr. 4, înscris în CF col. 8059 T nr. top. 17113, cu cheltuieli de judecată actualizate conform indicelui de inflație aplicat pe perioada între data efectuării plății și data executării efective de către pârâți a obligației de plată a acestor cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a invocat aceleași considerente de fapt și de drept cu cele arătate în dosarul nr-.
La aceeași dată de 31.12.2008 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș dosarul nr-, în care același reclamant a chemat în judecată aceiași pârâți ca în dosarul -, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea Primarului Municipiului T la emiterea dispoziției de soluționare a acelorași notificări, de data aceasta însă privind restituirea în natură a apartamentul nr. 5, înscris în CF col. 8059 T nr. top. 17113, cu cheltuieli de judecată actualizate conform indicelui de inflație aplicat pe perioada între data efectuării plății și data executării efective de către pârâți a obligației de plată a acestor cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a invocat aceleași considerente de fapt și de drept cu cele arătate în dosarul nr-.
La data de 18.03.2009 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș dosarul nr-, în care reclamantul a chemat în judecată aceiași pârâți ca în dosarul -, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea Primarului Municipiului T la emiterea dispoziției de soluționare a acelorași notificări, de data aceasta însă privind restituirea în natură a spațiilor cu altă destinație situată la parterul imobilului înscris în CF col. 8059 T nr. top. 17113, cu cheltuieli de judecată actualizate conform indicelui de inflație aplicat pe perioada între data efectuării plății și data executării efective de către pârâți a obligației de plată a acestor cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a invocat aceleași considerente de fapt și de drept cu cele arătate în dosarul nr-.
Pârâții au depus întâmpinare, însă doar în dosarele -, -, și -, solicitând respingerea acțiunii în principal ca inadmisibilă și prematur formulată, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinărilor, pârâții au arătat că procura notarială 10/27.02.2004 în baza căreia doamna avocat a depus delegația avocațială la dosarul administrativ constituit în baza Legii 10/2001 face obiectul dosarului penal 5/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara; or, în condițiile în care mandatul celor care au angajat-o pe doamna avocat formează obiectul procesului penal, fiind verificat din perspectiva săvârșirii infracțiunilor de fals și uz de fals, calitatea sa de reprezentant nu poate fi reținută.
Pârâții au invocat și lipsa calității de reprezentant al numitului, cel care a depus notificările în temeiul Legii 10/2001 pe baza procurii 160/15.08.2001, care de asemenea face obiectul cercetărilor penale pentru fals și uz de fals în dosarul nr- al Curții de Apel Târgu Mureș.
S-a apreciat de către pârâți că termenul de 60 de zile la care face referire art. 23 din Legea 10/2001 pentru soluționarea notificării este orientativ, iar nu de decădere, urmând ca dosarul să fie soluționat pe cale administrativă și că acțiunea reclamanților pornită pe cale judecătorească este inadmisibilă și prematur formulată, reclamanții adresându-se instanței fără să aștepte soluționarea administrativă a notificării și nedepunând la dosarul administrativ acte care să ateste calitatea de persoană îndreptățită, respectiv certificat de moștenitor și acte de identitate în copie legalizate la notar.
Conform art. 23 pct. 1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001, termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligației unității deținătoare de a se pronunța asupra cererii de restituire poate avea două date de referință: fie data depunerii notificării, fie data depunerii tuturor actelor doveditoare. Reclamanții invocă în mod eronat prev. art. 21 din Legea 10/2001 privind emiterea în termen de 60 de zile a deciziei motivate, câtă vreme, potrivit art. 23 indice 1 din HG 498/2003 notificatorii trebuiau să depună la dosar o declarație în care să fi arătat că nu mai au de depus alte probe.
Prin încheierile de ședință din 20.03.2009, 17.04.2009 și 12.06.2009, dosarele -, -, -, - și - au fost conexate la dosarul -, avându-se în vedere considerentele arătate în respectivele încheieri.
Instanța a încuviințat și administrat atât pentru reclamanți cât și pentru pârâți proba cu înscrisuri, fiind atașate în copie și dosarele administrative întocmite în baza notificărilor formulate.
Prin sentința civilă nr. 1670/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, - și împotriva pârâților Primarul Municipiului T, Primăria Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar în dosarul nr- și cererile de chemare în judecată conexe formulate de aceiași reclamanți împotriva acelorași pârâți în dosar nr. - și -.
Au fost respinse excepțiile prematurității și inadmisibilității acțiunii, invocate în dosar nr. -.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primăria Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar în dosarele conexe -, - și -.
Au fost respinse cererile de chemare în judecată formulate de reclamantul împotriva pârâților Primăria Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin primar în dosarele -, - și - pentru lipsa calității procesuale pasive a acestor pârâți.
Au fost admise în parte cererile de chemare în judecată formulate de reclamantul împotriva pârâtului Primarul Municipiului T în dosarele conexe -, - și -.
A fost obligat pârâtul Primarul Municipiului T, să emită dispoziție de soluționare a notificărilor 636/12.11.2001 și 656/14.11.2001 comunicate prin intermediul BEJ în ceea ce privește. 4 și 5 și spațiile cu altă destinație de la parterul imobilului situat în T,-,
Au fost respinse cererile formulate de același reclamant în dosarele -, - și - privind obligarea pârâtului Primarul Municipiului T să emită dispoziția de soluționare a notificării pretins înregistrată sub nr. 2683/2001 la Biroul Executorilor Judecătorești de pe lângă Judecătoria Timișoara.
A fost obligat pârâtul Primarul Municipiului T la plata către reclamantul a sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în dosarele -, - și -, conexate.
A fost respinsă cererea privind actualizarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Cât privește pretinsa lipsă a calității de reprezentant al notificatorilor cu privire la doamna avocat și cu privire la domnul, motivată de pârâți prin aceea că procurile notariale 10/27.02.2004 și 160/15.08.2001 fac obiectul unui dosar penal privind infracțiunile de fals și uz de fals ( respectiv al dosarului penal nr. 15/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înaintat în instanță sub nr- al Curții de Apel Târgu Mureș ), tribunalul a constatat că depunerea notificărilor nu a fost făcută în baza acestor procuri, din analizarea rechizitoriului întocmit în dosarul penal anterior menționat și a procurilor depuse la termenul din 12.06.2009 reieșind că procurile cu numerele anterior menționate vizează împuternicirea mandatarilor, și la efectuarea formalităților necesare pentru restituirea imobilului din T nr. 1, iar nu imobilul în litigiu. Cât privește dosarele de față, acțiunile au fost formulate în baza procurilor speciale autentificate sub nr. 2/11.01.2008 de către BNP din T, respectiv sub nr. 244/07.06.2004 autentificată de același birou notarial, procuri care nu au fost contestate de către pârâți.
Analizând cererile de chemare în judecată formulate de reclamanții, - și în dosarul nr- și cererile de chemare în judecată conexe formulate de aceiași reclamanți împotriva acelorași pârâți în dosar nr. - și -, tribunalul a reținut că pretinsul notificator este autorul reclamanților, și al numitei -, aceasta din urmă pretins autor al reclamanților și.
Reclamanții anterior arătați au formulat deci cererea de chemare în judecată în calitate de pretinși moștenitori al pretinsului notificator.
Analizând însă notificările cu privire la care se solicită a fi obligat Primarul Municipiului T să emită dispoziție motivată, tribunalul a constatat că notificarea 636/12.11.2001 înaintată prin BEJ a fost formulată de pentru imobilul din T- - casă cu 2 etaje și teren ( CF -/S T, top. 17113/S, iar terenul în CF 8059 T) - filele 217 și 139 din dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în vreme ce notificarea 656/14.11.2001 înaintată prin BEJ a fost formulată de pentru imobilul din CF 8059 T, top. 17113 - casă cu trei etaje și teren de 1388 mp ( filele 141 și 218 - 220 din același dosar).
Deși reclamanții au invocat în cererile de chemare în judecată notificarea cu nr. 2683/2001 care ar fi fost expediată prin Biroul de executori judecătorești de pe lângă Judecătoria Timișoara, nu s-a făcut dovada existenței vreunei notificări înregistrate sub acest număr, în niciunul dintre dosarele conexate și nici în dosarul administrativ nefiind depus un astfel de înscris. Este adevărat că la fila 137 din dosarul - există un înscris intitulat "notificare" formulat în numele lui de către avocat, purtând semnătura și ștampila acestui avocat, însă acest înscris nu are vreo ștampilă de înregistrare aplicată de către executorii judecătorești. Mai mult, la solicitarea instanței de a prezenta originalul acestei pretinse notificări, apărătorul notificatorilor, doamna avocat a afirmat, la termenul de judecată din 12.06.2009, că nu este în măsură să prezinte acest original întrucât nu poate fi găsit în arhiva Judecătoriei Timișoara, instituție la care reclamanții au arătat că au depus înscrisul.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii ( termen prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 și prin OUG 145/2001) persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului.
Conform alin. 3 al aceluiași articol, notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripție își are sediul persoana juridică deținătoare a imobilului, executorul judecătoresc având obligația de a înregistra notificarea și de aoc omunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrării.
De asemenea alin. 4 și 5 ale art. 22 din Legea 10/2001 prevăd că doar notificarea înregistrată face dovada deplină a respectării termenului de depunere a notificării și că nerespectarea acestui termen prevăzut pentru înregistrarea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii.
Astfel fiind, tribunalul a constatat că nu s-a făcut dovada înregistrării pretinsei notificări depuse la fila 137 din dosarul - în conformitate cu art. 22 din Legea nr. 10/2001, neexistând nici vreo dovadă a datei la care aceasta ar fi fost trimisă persoanei notificate, conf. art. 22 alin.3 din Legea 10/2001.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că nu există o obligație legală a vreunuia dintre pârâți de a răspunde notificării 2683/2001 pretins înregistrată la Biroul executorilor judecătorești de pe lângă Judecătoria Timișoara câtă vreme nu s-a făcut dovada existenței unei astfel de notificări, potrivit art. 22 din Legea 10/2001.
Referitor la notificările 636/12.11.2001 și 656/14.11.2001 înaintate prin BEJ, acestea, astfel cum s-a arătat anterior, nu au fost formulate de reclamanții, - și, ci de, deci Primarul Municipiului T nu are obligația de a răspunde reclamanților, - și prin emiterea dispoziției, ci doar notificatorului.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 22 din Legea 10/2001 raportat la art. 25 alin. 1 din același act normativ, tribunalul a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, - și împotriva pârâților Primarul Municipiului T, Primăria Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar în dosarul nr- și cererile de chemare în judecată conexe formulate de aceiași reclamanți împotriva acelorași pârâți în dosar nr. - și -.
Cât privește excepțiile prematurității și inadmisibilității acțiunii invocate de pârâți în dosarele - și -, acestea nu au mai fost analizate de către instanță câtă vreme soluția pronunțată în respectivele cauze configurează prevalența aspectelor privind neformularea notificărilor de către reclamanții, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții, - și.
Tribunalul a analizat, în schimb cu prioritate, potrivit art. 137 alin. 1.proc.civ. excepțiile prematurității și inadmisibilității acțiunii invocate în dosarul -.
În susținerea acestor excepții, pârâții au arătat că reclamantul trebuia să aștepte soluționarea administrativă a notificării, că termenul de 60 de zile la care face referire art. 23 din Legea 10/2001 pentru soluționarea notificării este orientativ, iar nu de decădere și că, potrivit art. 23 pct. 1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001, termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligației unității deținătoare de a se pronunța asupra cererii de restituire poate avea două date de referință: fie data depunerii notificării, fie data depunerii tuturor actelor doveditoare. De asemenea, s-a arătat că reclamantul invocat, în mod eronat prev. art. 21 din Legea 10/2001 privind emiterea în termen de 60 de zile a deciziei motivate, câtă vreme, potrivit art. 23 indice 1 din HG 498/2003, în calitate de notificator, trebuia să depună la dosar o declarație în care să fi arătat că nu mai are de depus alte probe.
Argumentele invocate de către pârâți în susținerea celor două excepții au fost apreciate ca fiind nefondate. Reclamantul a arătat, prin cererile de chemare în judecată formulate, că a solicitat Primarului Municipiului T reluarea procedurilor administrative de soluționare a notificărilor arătând totodată că înțelege ca această soluționare să fie făcută în baza actelor deja depuse la dosarele administrative. Susținerile reclamantului sunt dovedite de cererile de reluare a procedurii administrative depuse la filele 82 - 85, 116 - 119 și 52 - 56 din dosarul nr-, în care se arată în mod expres că se solicită soluționarea notificărilor exclusiv pe baza actelor existente în dosarele administrative; aceste cereri de reluare a procedurii au fost expediate Primăriei Municipiului T, după cum reiese din dovezile de înregistrare a cererilor depuse la filele 11 - 13 din același dosar, necontestate de către pârâți. Astfel fiind, nu se poate reține că reclamantul nu a precizat în mod expres că solicită soluționarea notificărilor în baza actelor existente la dosar.
Art. 25 pct. 1 și art. 25 pct. 2 din HG 250/2007, publicat în Monitorul Oficial nr. 227/03.04.2007 care abrogă HG 498/2003 invocată de către pârâți a arătat că dacă persoana îndreptățită nu comunică nici un răspuns în urma înștiințării sale de către unitatea deținătoare cu privire la necesitatea completării actelor depuse la dosarul administrativ, operează o prorogare tacită a termenului de 60 de zile prev. de art. 25 alin. 1 din Legea 10/2001 pentru emiterea dispoziției. Această prorogare tacită nu poate fi însă considerată a continua din momentul în care persoana îndreptățită acționează în instanță unitatea deținătoare, solicitând obligarea acesteia a se pronunța asupra notificării formulate, evident în baza actelor existente la dosarul administrativ până în acel moment.
Depunerea unei astfel de acțiuni în instanță semnifică acordul persoanelor îndreptățite la a-i fi soluționată notificarea în baza actelor deja depuse la dosarul administrativ. A rezultat că unitatea deținătoare are la dispoziție un termen de 60 de zile pentru soluționarea notificării ( termen ce curge cel mai târziu de la înregistrarea acțiunii judecătorești privind obligarea sa la a răspunde notificării) și care a fost depășit în speță. Pe de altă parte, reclamantul a arătat în mod expres că solicită soluționarea notificărilor în baza înscrisurilor depuse la dosarul administrativ, dată de la care unitatea deținătoare avea obligația de a răspunde acestor notificări în termen de 60 de zile.
Nu se putea pretinde reclamantului să aștepte nelimitat în timp soluționarea notificărilor depuse, fără a i se conferi dreptul de a acționa în instanță împotriva acestei prelungiri, pentru că într-o asemenea situație protecția dreptului recunoscut de lege ar fi doar teoretică și iluzorie, iar accesul la instanță a reclamantului ar fi negat.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 137 alin. 1.proc.civ. tribunalul a respins excepțiile prematurității și inadmisibilității acțiunii invocate în dosarul nr. -.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primăria Municipiului T, și Municipiul T prin Primar în dosarele conexe -, - și -, tribunalul a apreciat că obligația de a soluționa notificările revine Primarului Municipiului T, în calitate de deținător al imobilului, potrivit art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, pârâții Primăria Municipiului T, și Municipiul T prin Primar neavând calitate procesual pasivă. Astfel fiind, în temeiul art. 137 alin. 1.proc.civ. tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primăria Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar în dosarele conexe -, - și - și a respins cererile de chemare în judecată formulate de reclamantul împotriva pârâților Primăria Municipiului T, Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin primar în dosarele -, - și - pentru lipsa calității procesuale pasive a acestor pârâți.
Referitor la fondul cererilor de chemare în judecată formulate de reclamantul împotriva Primarului Municipiului T în dosarele conexe -, - și -, acestea au fost admise în parte în sensul obligării pârâtului Primarul Municipiului T să emită dispoziție de soluționare a notificărilor 636/12.11.2001 și 656/14.11.2001 comunicate prin intermediul BEJ în ceea ce privește. 4 și 5 și spațiile cu altă destinație de la parterul imobilului situat în T,-, și respingerii cererii de obligare a aceluiași pârât la soluționarea notificării pretins înregistrată sub nr. 2683/2001 la Biroul Executorilor Judecătorești de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a avut în vedere aspectele anterior menționate vizând formularea notificărilor 636/12.11.2001 și 656/14.11.2001 înaintate prin BEJ de către reclamantul, lipsa unei notificări înregistrate sub nr. 2683/2001 precum și obligația unității deținătoare de a răspunde notificărilor în termen de 60 de zile de la data la care reclamantul arată că solicită a-i fi soluționate aceste notificări în baza actelor deja existente la dosar, termen care începe să curgă cel mai târziu la data sesizării instanței cu o acțiune în obligarea unității deținătoare la emiterea dispoziției. Întrucât aceste aspecte au fost pe larg analizate în cele ce preced, tribunalul nu le va mai relua la momentul de față.
În baza art. 274 alin. 1.proc.civ. a fost obligat pârâtul Primarul Municipiului T, căzut în pretenții, la plata către reclamantul a sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în dosarele -, - și -, conexate. În acordarea acestor cheltuieli de judecată parțiale tribunalul a reținut că, deși în dosarul -, reclamantul a făcut dovada achitării unui onorariu avocațial în cuantum de 2.500 lei, iar în dosarul nr. - a unui onorariu avocațial în aceeași sumă ( neexistând dovada efectuării vreunor cheltuieli de judecată în dosarul -), reclamantul a fost cel care în mod artificial a formulat mai multe acțiuni distincte, care în cele din urmă au fost conexate la cererea sa, putând formula ab initio ( de la început) aceste cereri pe calea unei acțiuni unice, care nu ar fi implicat cheltuieli de judecată suplimentare, mai cu seamă că dosarele vizează obligarea pârâților de a răspunde acelorași notificări, iar motivele și mijloacele de probă invocate în acestea sunt identice. Astfel fiind, tribunalul a apreciat justificată doar acordarea unui singur onorariu avocațial pentru munca prestată de avocat.
A fost respinsă și cererea privind actualizarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că această actualizare se impune doar în cazul neîndeplinirii de bunăvoie a obligației de plată stabilită prin hotărâre judecătorească pentru o perioadă mai mare de timp în care, datorită inflației, puterea de cumpărare a banilor datorați s-a diminuat; or, la acest moment, nu se impune echivalarea obligației în bani privind cheltuielile de judecată cu valoarea reală a acestora câtă vreme, de la data plății acestor cheltuieli și până la momentul sesizării instanței cu cererea de actualizare (moment în funcție de care se apreciază temeinicia cererilor formulate) nu se poate aprecia că suma plătită cu titlu de cheltuieli de judecată s-ar fi devalorizat. A rămas, în schimb, deschisă creditorului posibilitatea de a uza de prevederile art. 371 ind. 2 alin 3 teza a doua din Cod procedură civilă, putând solicita actualizarea cu rata inflației a cheltuielilor de judecată de către executorul judecătoresc ( și doar cu începere de la data când hotărârea judecătorească prin care au fost acordate a devenit executorie, iar nu de la data plății acestora, astfel cum au pretins reclamanții), dacă plata de către debitori a acestor cheltuieli se prelungește în timp de o asemenea manieră încât conduce la diminuarea puterii de cumpărare a respectivei sume.
Împotriva sentinței civile nr.1670/26.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- au declarat apel în termen legal, la data de 23.07.2009, reclamanții, și pârâții Primarul Municipiului T, Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului
Reclamantul apelant a criticat sentința civilă ca nelegală, în parte, în ceea ce privește neacordarea cheltuielilor de judecată în mod integral, acordarea acestora fiind făcută numai în cuantum de 2500 lei, în pofida faptului că s-au efectuat lucrări și a beneficiat de asistența juridică specializată din partea avocatului al cărui onorariu l-a plătit integral în același cuantum de 2500 lei ( 7500 în total) în trei dosare în care avocatul său a fost angajat, respectiv în dosarele nr-, - și -.
În acest sens, reclamantul apelant a solicitat admiterea apelului său și schimbarea în parte, în ceea ce - l privește, a hotărârii apelate, cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată integrale pe care le-a efectuat, dovedit și solicitat în fața instanței de fond, precum și a celor pe care le-a efectuat și dovedit cu privire la apel.
În motivarea apelului său, reclamantul a precizat că a apelat la serviciile de asistență juridică specializată din partea unui avocat din Baroul Timiș, pentru formularea a trei notificări, pentru un număr de 3 apartamente sau spații comerciale din imobilul situat în T,-, jud. T, sens în care a încheiat trei contracte de asistență juridică ( pentru apartamentele 4, 5 și un spațiu cu altă destinație).
În baza acestor contracte de asistență juridică, s-au înregistrat trei cereri distincte de chemare în judecată, care au format obiectul dosarelor nr-, - și -, la Tribunalul Timiș, și care au fost conexate în ședința din 20.03.2009 la alte dosare ce vizau o altă cotă parte din aceleași imobile ( dosar nr-).
În raport cu această situație, reclamantul susține că este nejustificată reducerea drastică de către instanță a cheltuielilor pe care le-a efectuat, respectiv din 7500 lei cheltuieli totale efectuate, fiindu -i acordate doar cheltuieli de judecată în cuantum de 2500 lei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 294 și urm. Cod procedură civilă raportat la dispozițiile Legii nr.10/2001.
În apelul lor, reclamanții, au criticat sentința civilă ca nelegală și netemeinică, susținând că există neconcordanță între dispozitiv și considerente în sensul că, deși în considerente instanța s-a referit la o pretinsă lipsă a unei notificări valabile în raport de Legea nr. 10/2001 - ceea ce ar fi însemnat invocarea, punerea în discuția părților în condiții de contradictorialitate și pronunțarea asupra unei eventuale excepții a lipsei calității lor procesuale active, acest lucru nu s-a întâmplat - prin dispozitiv instanța a dispus respingerea cererilor acestora de chemare în judecată, ca și când s-ar fi pronunțat pe fond.
Reclamanții au solicitat să se constate că, în mod greșit, prima instanță " rezolvat" procesul în ceea ce îi privește și cererea lor ( de restituire în natură a unor apartamente și spații din cadrul imobilului situat în T, Bd. - nr. 12, jud. T), fără a intra în cercetarea efectivă a fondului, întrucât, deși defectuos și impropriu, instanța, pare, în dispozitiv că a respins cererile de chemare în judecată pe fond, în realitate, instanța nu a cercetat fondul cauzei și drepturile invocate de ei ( cărora le incumbă obligația corelativă a părții potrivnice), întrucât instanța, după cum a rezultat din considerente, a avut în vedere premisa falsă a lipsei notificării de către autorul lor în baza Legii nr.10/2001 ( situație contrazisă de probe).
Totodată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în prima instanță, precum și în apel.
În principal, reclamanții au solicitat ca, în temeiul dispozițiilor art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, să dispună desființarea sentinței civile cu trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instanțe, Tribunalul Timiș, pentru antamarea și soluționarea fondului pricinii, întrucât în mod greșit a respins cererile conexate pentru pretinsa lipsă a notificării conform Legii nr.10/2001, situație în care s-ar fi impus o respingere a cererilor pe excepția lipsei calității procesuale active.
Or, susțin reclamanții, pârâții nu au invocat niciodată această excepție, întrucât la dosarul administrativ al Primăriei Municipiului T, acvirat prezentei cauze, există dovada notificării valabile și în termen a cererii de restituire a imobilelor în cauză.
Reclamanții precizează că prima instanță nu a luat în considerare faptul că, în realitate, așa după cum au probat cu înscrisul depus la dosarul cauzei, procedura de notificare a fost efectuată. În acest sens, procedura administrativă de notificare instituită conform Legii nr.10/2001 (art. 21) a prevăzut depunerea notificării prin executor judecătoresc, pentru ca acesta să comunice entității în cauză notificarea prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001.
S-a susținut că instanța de fond, în mod greșit, a ignorat efectuarea notificării de către reclamanți cu privire la imobilul situat în T, Bd. - nr. 12, jud. T, în pofida faptului că antecesorul lor a notificat entitatea prevăzută de Legea nr.10/2001, conform notificării aflate la fila 137 din dosarul de fond -, depusă prin executor judecătoresc sub nr. 2683/2001, aspect care este reținut de altfel chiar și în hotărârea judecătorească pe care au apelat -
În acest sens, reclamanții au precizat că, în afară de numărul de înregistrare sub nr. 2683/2001 notificării la Judecătoria Timișoara, sub egida căreia funcționa în acea perioadă a anului 2001 executorul judecătoresc căruia avocatul lor i-a depus notificarea, în cuprinsul acesteia apare și ștampila Judecătoriei Timișoara, data depunerii notificării -4.04. 2001, precum și semnătura executorului.
În susținerea acestor precizări, reclamanții invocă notificarea depusă prin executor judecătoresc din cadrul Judecătoriei Timișoara la acea dată, sub nr. 2682/24.04.2001, dovada formularului - filei de comunicare - a notificării sus - menționate 2682/24.04.2001, alăturat căreia executorul judecătoresc a expediat entității prevăzute de Legea nr. 10/2001 notificarea autorului lor, cu mențiunea efectuată pe cuprinsul acesteia, de primire ( de către destinatar) a comunicării notificării, în data de 26.04.2001, dovada privind confirmarea înregistrării la unitatea deținătoare, a notificării autorului lor pentru imobilul în cauză, respectiv tichetul cu nr. de înregistrare - din 26/04.2001, privind preluarea de la Judecătoria Timișoaraa notificării 2682/2001 referitor la dosar de Legea nr. 10/2001 -, extrasul din lista imobilelor din Municipiul T pentru care s-au depus notificări conform Legii nr.10/2001, listă din care se poate observa la pagina 41, nr. crt. 779 cu nr. dosar 172, dosare conexe 1759, 1777 care figurează nr. cerere registratură -2681 din 26/04.2001 privind notificarea 2682 lui pentru imobilul din T, str. - 12, jud.
În raport de aceste dovezi, reclamanții susțin că instanța de fond a manifestat o lipsă totală de rol activ în verificarea valabilității și formulării conform legii a notificării, ea putând administra în acest în sens orice probe considerate necesare, concludente și pertinente cauzei.
În subsidiar, reclamanții au solicitat, în baza art. 296 Cod procedură civilă, schimbarea în tot a hotărârii atacate în ceea ce îi privește, respectiv schimbarea hotărârii cu privire la cererile de judecată formulate de aceștia în dosarele nr-, -, - ale Tribunalului Timiș și menținerea hotărârii apelate numai în ceea ce privește soluția dată cererilor de chemare în judecată formulate de în dosarele -, -, -, iar, în urma admiterii apelului lor împotriva sentinței civile nr. 1670, pronunțată de Tribunalul Timiș în ședința publică din data de 26.06.2009, cu privire la cererile lor, obiect al dosarelor -, -, - ale Tribunalului Timiș, să se dispună admiterea acțiunilor așa cum au fost formulate.
Pârâții apelanți Primarul Municipiului T, Primăria Municipiului și Consiliul Local al Municipiului T au solicitat admiterea apelului și, pe fond, respingerea în totalitate a acțiunii civile formulate de reclamanți, întrucât procura notarială nr. 10/27.02.2004 în baza căreia d-na avocat a depus delegația avocațială la dosarul administrativ constitutiv în baza Legii nr.10/2001, face obiectul dosarului penal nr. 5/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Prin rechizitoriul întocmit în acel dosar în data de 12.12.2006 s-a dispus ca în privința actului intitulat " procură" cu nr. 10/27.02.2004, încheiat pe teritoriul, de, cauza să fie disjunsă conform art. 38 Cod procedură penală.
În condițiile în care mandatul celor care au angajat-o pe d-na avocat formează obiectul procesului penal, fiind verificat în perspectiva săvârșirii infracțiunilor de fals și uz de fals, calitatea de reprezentant nu poate fi reținută.
S-a mai susținut că la dosarul administrativ notificatorii nu au depus toate actele care să ateste calitatea de persoană îndreptățită, respectiv certificatul de moștenitor și acte de identitate în copii legalizate la notar, deși prin adresa nr. -0080/20.01.2009, instituția lor a solicitat notificatorilor depunerea actelor mai sus - arătate, însă aceștia nu s-au conformat.
Conform prevederilor Legii nr.10/2001 și a Normelor Metodologice de aplicare a acestor legi, la dosarul administrativ de revendicare se vor depune, în mod obligatoriu, doar documente în original sau în copie legalizată, autentificate de un notar public.
Așadar, au considerat ca reclamanții trebuiau să soluționeze problemele mai sus -arătate, întrucât sarcina probelor le aparține și să aștepte să se soluționeze notificarea pe cale administrativă.
Procedura administrativă prealabilă obligatorie instituită de legea specială reparatorie are ca finalitate tocmai repararea, în natură sau prin echivalent, a prejudiciului suferit de foștii proprietari deposedați de proprietățile lor.
În raport de dispozițiile art. 23 ind. 1 din G nr. 498/2003, pârâții susțin că acțiunea civilă este inadmisibilă și, totodată, prematur formulată. În opinia lor, reclamanții trebuiau să aștepte soluționarea dosarului pe cale administrativă și doar în situația în care ar fi fost nemulțumiți de dispoziția emisă se puteau adresa instanței judecătorești, în baza art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Pentru motivele de mai sus, pârâții apelanți au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamanții,
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate de părți, în raport de dispozițiile Legii nr.10/2001 cu modificările ulterioare, Curtea constată că sunt întemeiate în parte apelurile declarate de reclamanți și nefondat apelul declarat de pârâți.
Astfel, analizând cererile de chemare în judecată formulate de reclamanții, - și în dosarul nr- și cererile de chemare în judecată conexe formulate de aceiași reclamanți împotriva acelorași pârâți în dosar nr. - și -, tribunalul a reținut că pretinsul notificator este autorul reclamanților, și al numitei -, aceasta din urmă pretins autor al reclamanților și.
Reclamanții anterior arătați au formulat deci cererea de chemare în judecată în calitate de pretinși moștenitori al pretinsului notificator.
În discuție, în prezenta cauză, instanța de fond a respins cererea reclamanților de obligare a Primarului Municipiului să soluționeze și notificarea nr. 2683/2001, în legătură cu care a reținut că nu s-a făcut dovada înregistrării ei conform art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Examinând înscrisurile depuse la dosar, relativ la acest aspect, Curtea reține însă că la fila 137 din dosarul înregistrat sub nr-, există înscrisul intitulat " notificare" ( depus de altfel și la fila 11 dosar apel), formulată în numele persoanei îndreptățite ( autorul reclamanților) de către avocat, mandatat în acest sens.
Concluziile instanței de fond privind neregularitatea înregistrării notificării, prin intermediul executorului judecătoresc, conform dispozițiilor art.22 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, este nefondată însă, întrucât din fila de comunicare depusă la fila 12 dosar apel rezultă că înaintarea notificării către Consiliul Local al Municipiului T s-a făcut prin executor judecătoresc, dovada fiind ștampila aplicată e procesul de comunicare.
Mai mult, la dosar s-a depus și dovada privind confirmarea înregistrării la unitatea deținătoare, a notificării autorului lor pentru imobilul în cauză, respectiv tichetul cu nr. de înregistrare - din 26/04.2001, privind preluarea de la Judecătoria Timișoaraa notificării 2682/2001 referitor la dosar de Legea nr. 10/2001 -, extrasul din lista imobilelor din Municipiul T pentru care s-au depus notificări conform Legii nr.10/2001, listă din care se poate observa la pagina 41, nr. crt. 779 cu nr. dosar 172, dosare conexe 1759, 1777 care figurează nr. cerere registratură -2681 din 26/04.2001 privind notificarea 2682 lui pentru imobilul din T, str. - 12, jud.
În raport de aceste înscrisuri, Curtea reține că apelul reclamanților este întemeiat în ceea ce privește respingerea cererii de obligare a Primarului să soluționeze și notificarea nr. 2683/2001, privind restituirea în natură a imobilului situat în T,-, jud.
Curtea reține că pentru imobilul sus - menționat, reclamanții au formulat notificări distincte, fiecare urmărind să - și valorifice drepturile proprii, astfel ajungându - se la conexarea în dosarul de față, nr-, a tuturor celorlalte cereri distincte ce fac obiectul dosarului nr-, nr. -, nr. -, -, -.
Susținerile pârâților apelanți privind inadmisibilitatea cererilor prin care reclamanții au solicitat obligarea organelor abilitate potrivit Legii nr.10/2001 să soluționeze notificarea, ori prematuritatea acțiunilor civile, întrucât nu s-au depus toate documentele solicitate la dosarul administrativ, sunt nefondate.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, "Imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a acestei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar sau asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare".
În legătură cu ducerea la îndeplinire a acestei dispoziții, prin art. 22 alin. (1) din aceeași lege se prevede că "persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni (prelungit, succesiv, prin ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 109/2001 și nr. 145/2001) de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului", precizându-se, totodată, că "în cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil".
Totodată, prin art. 26 alin. (3) din legea menționată s-a precizat că "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată, de persoana care se pretinde îndreptățită, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare".
Or, din moment ce s-a reglementat că deciziile, respectiv dispozițiile motivate de respingere a notificărilor sau a cererilor de restituire în natură a imobilelor, pot fi atacate la instanțele judecătorești, iar în cuprinsul art. 2 alin. (2) și în art. 14 din Legea nr. 10/2001 se fac referiri la restituirea imobilelor prin hotărâre judecătorească, este evident că instanța, învestită cu cenzurarea deciziei sau a dispoziției de restituire în natură, nu este limitată doar la posibilitatea de a obliga unitatea deținătoare să emită o altă decizie/dispoziție de restituire în natură.
Respingerea acțiunii ca inadmisibilă sau prematur introdusă ar contraveni și principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil, consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care România a devenit parte.
În același timp, în cazul când unitatea deținătoare sau unitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune, de asemenea, ca instanța învestită să evoce fondul în condițiile prevăzute în art. 297 alin. 1 din Codul d e procedură civilă și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură.
În raport de aceste considerente, în limitele investirii instanței prin apelurile declarate în cauză, Curtea reține că apelul pârâților este nefondat, întrucât, potrivit legii, au obligația de a răspunde ( soluționa) notificării formulate, prin emiterea unei decizii de admitere sau de respingere, într - un termen rezonabil, pe baza documentelor existente la dosarul administrativ constituit.
Pe de altă parte, având în vedere data la care s-au formulat notificări în cauză, respectiv anul 2001, Curtea apreciază că nu se mai poate invoca o prematuritate ori inadmisibilitate a prezentei acțiuni, prin care reclamanții, în calitate de succesori ai autorului lor, înțeleg să continue demersul judiciar inițiat de acesta, în condițiile speciale ale Legii nr.10/2001, ca o reacție a lipsei de răspuns ( în sensul soluționării notificării prin emiterea unei noi decizii) din partea autorității competente.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, solicitat de reclamantul, în faza primei instanțe, raportat la existența mai multor dosare înregistrate distinct pe rolul instanței, Curtea apreciază că acesta a fost corect apreciat la nivelul sumei de 2.500 lei, cu atât mai mult cu cât chiar reclamantul declară că, pentru soluționarea dosarelor cu nr. -, - și respectiv -, a contactat la serviciile specializate ale unui avocat, în toate acestea fiind invocate aceleași împrejurări de fapt și de drept, și administrate aceleași înscrisuri.
Cu alte cuvinte, Curtea reține că nu este suficientă formularea și înregistrarea distinctă a mai multor acțiuni, deci constituirea de dosare separate, când obiectul lor este același, vizează același imobil, se administrează aceleași mijloace de probă, cu atât mai mult cu cât, conform art. 274 Cod procedură civilă, judecătorul poate micșora cuantumul cheltuielilor de judecată, considerate mult prea mari în raport cu prestația apărătorului ales.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 282 și urm. Cod procedură civilă, art. 296 Cod procedură civilă și ale Legii nr.10/2001, va admite apelurile declarate de reclamanți, se va respinge ca nefondat apelul pârâților, conform celor sus - menționate.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de reclamanții, și de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1670/26.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite acțiunile civile formulate de reclamanții, în dosar nr- și dosarele conexate nr- și - și obligă Primarul Municipiului T să emită dispoziție ( de admitere sau de respingere) a notificărilor, înregistrate sub nr. 656/14.11.2001 și 636/12.11.2001 la Biroul Executorului Judecătoresc și a notificării înregistrată sub nr. 2683/2001 la biroul executorului judecătoresc.
Admite cererea reclamantului și obligă Primarul Municipiului T să emită dispoziție în condițiile Legii nr.10/2001 pentru notificarea înregistrată la Biroul executorului judecătoresc T sub nr. 2683/2001.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Respinge apelul declarat de pârâții Consiliul Local al Municipiului T, Primarul Municipiului T și Primăria Municipiului
Obligă Primarul Municipiului T să plătească reclamantului suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21 decembrie 2009.
Președinte JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
- - - -
Grefier
- -
RED.G/08.02.2010
DACT.B/13ex/9.02.2010
Inst. fond - - Tribunalul Timiș
SE:
|
Judecători:Marinela Giurginca, Carmina Orza
