Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 336/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(97/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.336
Ședința publică de la 28.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 2: Ilie MARI -
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.1048 din 03.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că pricina a fost suspendată la data de 28.02.2008, pentru lipsa nejustificată a părților, în baza dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă. La data de 27.04.2009, din oficiu, instanța a repus pe rol cauza în vederea discutării perimării, acordând termen la 28.05.2009.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare în ceea ce privește incidentul procedural al perimării, față de împrejurarea că pricina a rămas în nelucrare mai mult de un an de la data suspendării, respectiv de la data de 28.02.2008, având în vedere dispozițiile art.248 Cod procedură civilă și art.254 Cod procedură civilă.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.41/19.01.2004, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca fiind prematur formulată, acțiunea introdusă de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL.
S-au avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
S-a solicitat prin acțiunea dedusă judecății restituirea în natură (în subsidiar, prin echivalent bănesc) a unui teren situat în B,--în prezent desființată, sector 1, în suprafață de 150 mp, ehivalent bănesc pentru construcția aflată pe acest teren.
Prima instanță a avut în vedere dispozițiile art.20 alin.3, art.23 alin.6, art.24 alin.1 din Legea nr.10/2001 și în raport de situația de fapt a dosarului pendinte a apreciat că dreptul de a solicita direct instanței restituirea în natură sau prin echivalent, nu s-a născut încă-acțiunea fiind prematură.
S-a apreciat că s-ar urmări înlăturarea fazei administrative, ceea ce nu poate fi primit, deoarece ar fi încălcate prevederile Legii nr.10/2001 în această privință.
Nimic nu o împiedică pe reclamantă să formuleze o acțiune prin care Primarul General al Municipiului B să fie obligat la emiterea unei dispoziții prin care să-i soluționeze notificarea și numai după aceasta, să atace actul în justiție, dacă nu este mulțumită de soluția propusă.
Prin decizia civilă nr.1080/03.06.2004, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta - reclamantă, împotriva sentinței civile nr.41/19.01.2004, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.
Au fost avute în vedere aceleași considerente de fapt și de drept:
Nu s-a restricționat accesul liber la justiție al reclamantei, în sensul dispozițiilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și dispozițiilor art.21 alin.2 din Constituția României, prin indicația de respectare a procedurilor prevăzute de dispozițiile legii speciale.
Prin decizia civilă nr.423/17.01.2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a admis recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.1080/2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, a casat decizia și sentința nr.41/19.01.2004 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.
S-au avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamanta a declanșat procedura administrativă prealabilă instituită de Legea nr.10/2001, notificând pârâta - intimată la data de 22.10.2001 pentru a i se restitui în natură terenul în suprafață de 150 mp situat în B,- și acordarea de măsuri compensatorii pentru construcția demolată.
În raport de dispozițiile legale cuprinse în art.23 alin.1, respectiv art.24 alin.1 din legea specială, rezultă că termenul în care unitatea deținătoare are obligația să răspundă la notificare este imperativ și nu un termen de recomandare.
Altfel, s-ar ajunge la nesocotirea finalității legii, s-ar amâna fără termen rezolvarea echitabilă a retrocedării imobilelor sau, după caz, procedura acordării de despăgubiri, ignorându-se dreptul la reparație.
Fiind stabilit că termenul de 60 de zile, la care s-a făcut referire, este imperativ, obligatoriu pentru unitatea deținătoare, rezultă că soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, ca prematură, este greșită în situația în care, Ia data introducerii acțiunii,termenul menționat expirase.
Dar, soluția instanțelor care au instrumentat cauza în fond și apel este greșită și pentru că cererea de chemare în judecată este, de fapt, o contestație împotriva refuzului tacit de restituire în natură, partea solicitând, pe această cale, obligarea pârâtei la restituirea în natură a terenului și acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilul demolat.
În această situație, instanța este îndrituită să analizeze pe fond cererea, fiind de necontestat refuzul de a răspunde la notificare, ceea ce echivalează cu lipsa unei rezolvări favorabile.
Prin sentința civilă nr.1048/03.09.2007, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins cererea formulată de reclamanta, împotriva Dispoziției nr.4598/26.09.2005, în contradictoriu cu MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin Dispoziția nr.4598/26.09.2005 emisă de Primăria Municipiului Baf ost respinsă cererea privind restituirea în natură a imobilului situat în B,-, sector 1, formulată de contestatoare,acordându-se măsuri reparatorii în echivalent pentru acest imobil teren și construcție demolată, dispunându-se comunicarea Dispoziției Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Așa cum rezultă din conținutul acestei dispoziții, coroborată cu raportul de expertiză efectuat inițial, aspect necontestat de contestatoare, terenul în suprafață de 150 mp pentru care se solicita restituirea se află în incinta amenajată a Parcului, respectiv ca loc de joacă pentru copii, iar în ceea ce privește construcția, aceasta a fost demolată.
Cu privire la calitatea de persoană îndreptățită, cererea a fost dovedită cu certificatul de moștenitor nr.91/29.08.2001 eliberat în urma decesului numitei, unde aceasta figurează ca legatară universală precum și cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3843/198/23.07.1956,iar în ceea ce privește imobilul, a fost expropriat prin Decretul nr.64/1962 (anexa 15, poziția 2).
Aceste aspecte au fost recunoscute ca atare de intimată, astfel încât nefiind contestate, Tribunalul analizând doar cererea privind evaluarea imobilului teren și construcție în sensul posibilității sau nu a obligării intimatei la plata unei sume stabilită de instanță, a acordării de servicii ori bunuri compensatorii sau a menținerea dispoziției atacate.
Față de faptul că imobilul a fost expropriat prin Decretul nr.64/1962, s-au apreciat incidente în cauză dispozițiile art.11 alin.4 din Legea nr.10/2001 republicată, potrivit cu care în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Această ipoteză a legii este aplicabilă în cauză și vizează stabilirea de măsuri reparatorii în echivalent pentru întreg imobilul, având în vedere că, așa cum a stabilit expertiza efectuată, pe teren s-au amplasat amenajări de utilitate publică a localității, respectiv parc, loc de joacă pentru copii, alei pietonale.
Solicitarea contestatoarei în sensul obligării intimatei să depună la dosar tabelul cu bunurile sau serviciile care pot fi acordate în compensare, nu a putut fi reținută față de dispozițiile art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001 potrivit cu care dacă restituirea în natură nu este posibilă, entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Cum în speță, temeiul legal concret de acordare a beneficiului legii, respectiv, dispozițiile art.11 alin. 4 nu prevede măsura reparatorie constând în compensare cu alte bunuri și servicii oferite în echivalent, în mod corect intimata a dispus prin dispoziția contestată acordarea despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății.
Împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță a formulat cerere de apel la data de 22.11.2007, reclamanta prin care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, criticile concrete fiind redate în expunerea de motive a cererii de apel.
Prin încheierea din 28.02.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a dispus suspendarea judecății cererii de apel conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
La data de 27.04.2009, Curtea a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a dosarului în vederea constatării perimării, acordându-se termen pentru data de 28.05.2009.
Având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării cauzei, timp în care nici una din părțile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a recursului, date fiind dispozițiile referitoare la cererile de învestire ale instanțelor de judecată -248 din Codul d e procedură, Curtea va constata perimată cererea de apel.
Curtea, în raport de temeiul de drept susmenționat va pe temeiul de drept susmenționat, va constata perimat apelul formulat de apelanta - reclamantă, domiciliată în B,-, - 2,.C,.46, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1048/03.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat apelul formulat de apelanta - reclamantă, domiciliată în B,-, - 2,.C,.46, sector 3, împotriva sentinței civile nr.1048/03.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - MARI -
GREFIER
- -
Red.
./
4 ex./29.06.2009
TB-5 -
Președinte:Rodica SusanuJudecători:Rodica Susanu, Ilie
