Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 342/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 342
Ședința publică de la 14 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Grefier: - - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 30 noiembrie 2009 privind apelurile declarate de reclamanta - prin procurator, cu domiciliul în B, sect. 5,-, și pârâții, cu domiciliul în B, sect. 3,- B, - bis,. 1, cu domiciliul în Germania, nr. 41, cod poștal 51645, împotriva sentinței civile nr. 1645 din 6 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr. 738/2006, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI VÂNĂTORI, având ca obiect legea 10/2001, trimise spre rejudecare în urma casării deciziei civile nr. 514 din 19 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-, prin decizia civilă nr. 2013 din 25 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B în dosar nr-.
Dezbaterile din ședința publică din data de 30 noiembrie 2009 au fost consemnate într-o încheiere separată ce face parte integrantă din prezenta decizie, impreuna cu incheierea de amanare a pronuntarii de la 7 decembrie 2009.
CURTEA:
Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
1. Prin sentința civilă nr. 485 din 10 mai 2005, pronuntata de Tribunalul M in Dosar 6203/2004, s-a respins actiunea precizata reclamantei prin care a solicitat anularea Dispozitiei 456/2004 a Primariei comunei Vanatori si modificarea Dispozitiei 50/2003 a aceleiasi entitati, privind restituirea in natura a casei de locuit ce a apartinut autoarei si a terenului arabil de 17,5 ha. Prin cea de-a doua decizie, imobilul solicitat a fost restituit in natura numitilor si - mostenitori ai lui.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul apreciat ca reclamanta nu a facut dovada dreptului de proprietate al autoarei sale asupra bunurilor solicitate, deoarece Avizul invocat nr. 358/385 - 1946, nu constituie titlu de proprietate.
Impotriva acestei sentinte reclamanta a declarat apel.
2. Prin decizia civila nr. 3039 din 6 decembrie 2005, Curtea de APEL CRAIOVAaa admis apelul, a desfiintat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de apel a retinut ca Avizul depus la dosar nu a fost corect analizat, ca reclamanta a facut dovada ca este mostenitoarea strabunicilor si, ca descendenta a fiicei acestora si nepoatei de fiica -, ca prima instanta trebuia sa analizeze pe fond cererea in sensul de a verifica daca reclamanta poate pretinde restituirea in natura a imobilului, regimul juridic al terenului solicitat in raport cu disp. art. 8 din lege, stabilindu-se ca in rejudecare se impune citarea numitilor si, beneficiari ai Dispozitiei 50/2006 a carui modificare s-a solicitat prin precizarea la actiune.
Dosarul s-a inregistrat sub nr. 738/2006, fiind complinita actiunea prin cererea de anumlare si a Dispozitiei 49/2004 emisa de Primaria Vanatori in favoarea acelorasi intimati, privind restituirea in natura imobilului moara, cladire si teren aferent de 6738 mp in intravilanul com. Vanatori.
3. Prin sentința civilă nr.1645 din 6 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr.738/2006, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților Primăria Vînători, județul M, și.
S-a anulat dispoziția nr.456din 24 octombrie 2004, emisă de Primăria Vînători, respectiv pentru terenul intravilan de 1,5 ha. și construcțiile solicitate.
Au fost menținute restul dispozițiilor, cu privire la suprafața de 17,5 ha.
S-a anulat dispoziția nr.50din 31 octombrie 2004.
A fost obligată pârâta Primăria Vînători să restituie reclamantei, alături de pârâții și, un pătul pentru depozitat porumb, o clădire pentru depozitat băuturi, cu beci, o fântână și terenul aferent de 3285. intravilan situat în comuna Vînători, cu vecini la -, magazia primăriei, V - DN 56, E -.
S-a constatat că reclamantei, alături de pârâți, i se cuvin despăgubiri în condițiile legii speciale pentru construcțiile: casă cu 7 camere, locuință personal, 2 bucătării, 4 grajduri animale, cotețe porci, grajduri de oi, cotețe păsări, 2 magazii cereale, fânărie, 2 bucătării de vară, ce au fost distruse.
A fost anulată parțial dispoziția nr.49din 31 octombrie 2004 și a fost obligată Primăria Vînători să restituie reclamantei, alături de pârâți, clădire moară și terenul aferent de 6738. intravilan comuna Vînători, cu vecini la - drum comunal, S -, și, E - SA, V - drum exploatare.
A fost menținut restul dispoziției cu privire la clădire ( fost birou ), compusă din 2 încăperi, verandă, magazie pentru cereale.
A fost obligată pârâta Primăria Vînători,să plătească reclamantei 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru decide astfel, tribunalul a reținut că reclamanta, în calitate de strănepoată de fiică, a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în conformitate cu art. 4 alin. 2 din Legea nr.10/2001 că întinderea dreptului de proprietate al autorilor și s-a făcut cu avizul nr-, emis de Comisia Județeană M de Îndrumare a Reformei Agrare; că, reclamanta a parcurs procedura administrativă obligatorie prevăzută de art. 22 ( fost 21) din lege, finalizată prin emiterea dispozițiilor nr.49, 50 și 456/2004, emise de Primăria Vînători.
În consecință, s-a dispus anularea dispozițiilor, urmând ca reclamanta să fie beneficiara despăgubirilor în condițiile legii speciale, cât și a restituirii în natură pentru imobilele menționate în dispozitiv.
Împotriva sentinței în termen legal au declarat apel pârâții, precum și reclamanta, susținând că este nelegală și netemeinică.
Criticile sentinței au vizat în esență, următoarele aspecte: interpretarea greșită a avizului nr. 358/385/10.10.1947 cu consecința unei stabiliri greșite a situației de fapt, nedovedirea acțiunii de către reclamantă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1169 Cod civil, întrucât nu s-a dezbătut succesiunea defunctei ( pârâților ); aplicarea greșită a dispozițiilor art. 24 alin. 2 din Legea nr.10/2001, dispoziție ce îl indică pe tatăl pârâților drept unic proprietar al tuturor bunurilor expropriate prin procesul - verbal din 2 martie 1949; respingerea greșită a cererii pârâților prin care s-a solicitat ca reclamanta să facă dovada că a depus notificarea în temeiul prevederilor art.22 din Legea nr.10/2001; admiterea greșită a completării acțiunii din 19.04.2005, cu încălcarea prevederilor art. 132 Cod pr.civilă; depășirea obiectului cererii, precizat în acțiunea introductivă și prin precizarea din 19 aprilie 2005, cu nesocotirea interogatoriului reclamantei.
În completarea motivelor de apel, pârâtul a criticat aprecierea eronată a probelor administrate în cauză, cu referire specială la interpretarea avizului nr-, lipsa de rol activ a instanței.
Reclamanta a criticat sentința, sub următoarele aspecte: modalitatea de reparație solicitând despăgubirea prin echivalent, și nu în natură; în principal să se menționeze descendenții săi și în hotărârile judecătorești, alături de numele său; omisiunea acordării cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă pentru obținerea actelor doveditoare ale dreptului de proprietate.
4. Prin decizia civila nr. 514/19 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a admis apelul formulat de apelanții pârâți, împotriva sentinței civile nr. 1645 din 6 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI VÂNĂTORI.
A schimbat sentința, în sensul că respinge acțiunea reclamantei.
A respins apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a se pronunța astfel Curtea de Apel a avut în vedere următoarele considerente:
Instanțele au fost investite de reclamanta cu cereri pentru anularea dispoziției nr.456/2/4.10.2005,emisă de Primăria Vînători, prin care s-a respins notificarea sa cu privire la restituirea în natură a suprafeței de 17,5 ha. teren arabil, 1l,5 ha. teren intravilan Vînători și despăgubiri pentru casă cu 7 încăperi, cameră de baie, ghețărie, bucătăria muncitorilor, grajduri și 2 hambare, precum și a dispozițiilor nr.49 și 5o/2004 eliberate de aceeași primărie pârâților, în sensul de a i se restitui bunurile menționate în cele 2 dispoziții în cotă de, restul de revenind pârâților.
Prin aceste ultime două dispoziții, s-a restituit pârâților în calitate de moștenitori ai lui, un pătul pentru depozitat porumb, clădire pentru depozitat băuturi, cu beci, o fântână, terenul aferent construcțiilor în suprafață de 3285m.p. intravilan Vînători, iar pentru imobilele distruse s-a făcut propunerea de restituire în echivalent; o clădire moară, clădire compusă din 2 încăperi, verandă, o magazie pentru cereale și teren aferent acestor construcții în suprafață de 6738. intravilan Vînători.
Din actele de stare civilă depuse la dosar, rezultă că și au avut mai mulți descendenți, printre care și, decedat în 1939 și, decedată în 1952( reclamantei).
, căsătorită tot, a avut 7 copii și doi dintre aceștia și au fost adoptați de, decedat în 1939.
Reclamanta este fiica defunctei, căsătorită, nepoata defunctei, strănepoata defunctei.
Instanța de fond a reținut calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei, conform art. 4 alin. 2 din Legea nr.10/2001, iar în ceea ce privește dovada proprietății asupra bunurilor notificate, a apreciat că avizul nr- al Comisiei Județene de Îndrumarea Aplicării Reformei Agrare M, face dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor ce au aparținut autorilor și și că a fost doar moștenitor și administrator al averii acestora.
Aprecierea instanței de fond este greșită, fiindcă avizul nr- este anterior preluării acestor bunuri și este infirmat, de următoarele acte:
Astfel, din copia Borderoului populației, proprietăților și exploatațiile agricole ( ) din comuna Vînători, comuna, întocmit în ianuarie 1948, rezultă că în urma recensământului efectuat, titular de rol era ( ), evidențiat cu 47 ha. și 9250., iar soția sa cu 20 ha.
Din copia Deciziei Consiliului de Miniștri nr. 1307 publicată în Monitorul Oficial nr. 229 din 2 octombrie 1949, rezultă că s-a naționalizat o moară, fosta proprietate a lui.
Prin procesul - verbal de preluare încheiat în 1949 de Direcția Agricole de Stat, s-au preluat de stat suprafața de 68 ha. teren situat în; 23,37 ha. situat în Vînători, precum și bunurile imobile și mobile inventariate în formularul existent la fila 14 dosar 3887.
În acest proces - verbal s-a făcut mențiunea că proprietarul deposedat a fost, autorul pârâților.
Atâta vreme cât actul de preluare abuzivă și celelalte acte de evidențiere a patrimoniului autorului pârâților nu au fost desființate, în mod greșit instanța de fond a dat forță probantă avizului nr-, în raport de care a dispus modificarea celor 3 dispoziții.
Cum competența instanțelor după modificarea Legii nr.10/2001 prin Legea nr. 247/2005 s-a limitat la stabilirea calității de persoană îndreptățită, a întinderii dreptului autorilor și stabilirea bunurilor ce au fost preluate abuziv, iar în speța dedusă judecății greșit s-a stabilit că proprietarii bunurilor preluate și notificate au aparținut autorilor și s-au constatat întemeiate criticile pârâților, fiind reținute ca atare.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta criticând-o ca nelegală pentru motivele oprevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr.civ. solicitând casarea și trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se pronunța asupra fondului cauzei.
Prin motivele de recurs reclamanta a susținut că în mod eronat instanța de apel a statuat că avizul nr- nu are forța probantă în ceea ce privește calitatea sa de persoană îndreptățită în sensul legii nr. 10/2001 deși nu i-a fost negată calitatea de descendent în linie dreaptă a străbunicilor comuni cu pârâții, iar averea acestora din urmă nu a fost partajată între copii sau nepoți.
Recurenta a învederat că acest aviz a produs efecte alături de decizia nr. 25 din 15 sept. 1946 spre deosebire de celelalte înscrisuri la care s-a referit instanța de apel, în fapt simple acte de administrare cu caracter de inventar de gestiune, întocmite cu ocazia preluării bunurilor de către organele puterii locale.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru neacordarea cheltuielilor de judecată.
Intimații pârâți și. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului reclamantei ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
5. Prin decizia civila nr. 2013/25 martie 2008, s-a admis recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei nr. 514 din 19 aprilie 2007 Curții de APEL CRAIOVA, secția civilă, precum și recursul declarat de pârâtul împotriva aceleiași decizii.
A casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a avut în vedere că, deși a stabilit corect calitatea reclamantei de descendentă în linie directă a străbunicilor comuni cu pârâții, în baza actelor de stare civilă depuse la dosar, instanța de apel, infirmând soluția primei instanțe, a concluzionat că aceasta nu are calitate de persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Reclamanta este fiica defunctei, căsătorită, nepoata defunctei, strănepoata defunctei, această situație nefiind contestată.
Succesiunea străbunicilor părților, și, nu a fost dezbătută, procesul de partaj aflat pe rolul Tribunalului Mehedinți (dosarul nr. 1482/1935) nefinalizându-se din cauza reformei agrare până în anul 1945, astfel cum rezultă din certificatul nr. 23770 din 29 septembrie 1945, emis de Grefa Secției a II-a a Tribunalului Mehedinți.
În aceste condiții, Curtea a reținut că situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită, instanța de apel înlăturând de la pronunțarea hotărârii actele menționate, în lipsa cărora nu a putut clarifica cine erau moștenitorii lui la momentul preluării imobilelor.
S-a reținut totodată că, în mod eronat, instanța de apel a coroborat procesul verbal de preluare încheiat în 1949 de Direcția Gospodăriei Agricole de Stat, în care se face mențiunea că proprietarul deposedat a fost, autorul pârâților, cu acte ulterioare, având caracter de acte de administrare a patrimoniului (de inventar de gestiune).
Ca atare, reținând ca întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9. proc. civ. Înalta Curte, în baza art. 313. proc. civ. a casat decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se suplimenta probatoriul și a se verifica dacă operează în favoarea reclamantei prezumția prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată, conform căruia, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus preluarea abuzivă sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8. proc. civ. Curtea a constatat că indicarea acestuia s-a făcut în mod formal, întrucât din dezvoltarea criticilor aduse deciziei atacate nu rezultă că s-a invocat greșita interpretare a actului juridic dedus judecății, ori schimbarea naturii sau înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, ci interpretarea eronată a uneia dintre probe, respectiv a avizului nr--1947 al Comisiei Județene M, pentru Îndrumarea Aplicării Reformei Agrare, ce constituie o chestiune de fapt care nu justifică invocarea cazului de modificare menționat.
Cauza s-a reinregistrat sub nr-, cu prim termen la data de 22.09.2008, pentru cand s-a pus in vedere partilor sa depuna la dosar orice inscrisuri relevante in sustinerea apelurilor, pentru lamurirea deplina a starii de fapt, pentru respectarea indrumarilor deciziei de casare.
S-au depus: imputerniciri si chitante avocatiale, memorii si completari la memorii, semnate personal de catre apelanta reclamanta, prin care reitereaza aceleasi sustineri din prima instanta cu privire la starea de fapt si indreptatirea sa la stabilirea de masuri reparatorii potrivit legii, la care s-au atasat inscrisuri depuse in ciclul procesual anterior privind corespondenta purtata cu autoritatile implicate in solutionarea notificari sau a cererilor privind stabilirea dreptului de proprietate potrivit legilor fondului funciar, acte de stare civila, genealogic, declaratii extrajudiciare, copie adeverinta ianuarie 1948 a Comisiei judetene pentru reforma agrara (fila 43), copia Avizului in discutie, copie Hot. Nr. 2 Primaria Com. Vanatori verbal p. privind respingerea cererii depuse la 247/2005 de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 26 ha teren in calitate de nepoata a defunctei (fila 63),
Apelantii parati au depus: imputernicirri si chitante avocatiale, dovezi cheltuieli de judecata,
Instanta, fata de caracterul ilizibil al Avizului invocat de reclamanta, a pus in vedere acesteia sa depuna o copie lizibila, fara modificari operate pe inscris si cu mentiunea ca este conform cu originalul.
S-a depus copia lizibila, executată de Arhivele Nationale, filele 99 - 105.
La data de 16 martie 2009 - instanta de apel, avand in vedere caracterul devolutiv al caii de atac, a pus in discutia partilor efectuarea unei expertize in specialitatea agricola, avand ca obiective: identificarea imobilelor in litigiu solicitate prin notificari si care au facut obiectul dispozitiilor contestate, sa se stabileasca daca aceste imobile se regasesc in procesele verbale de preluare de catre stat in anii 1949 - 1949, sa se stabileasca daca aceste imobile se regasesc si daca se suprapun total sau partial cu cele evidentiate in Avizul in discutie - la fila 3 in copia executata de Arhivele statului, in care sunt redate din copia actiunii de partaj succesoral Dosar 1482/1935 - imobilele din masa succesorala cerute la partaj de pe urma defunctilor si.
Onorariul a fost stabilit in sarcina ambelor parti.
A fost numit expert in persoana expert ing., care a depus Raportul la data de 11.08.2009, fiind formulata si o cerere de suplimentare a onorariului de expert, admisa in parte de instanta. De asemenea, toti apelantii au formulat obiectiuni la raport - filele 173 - 175, dar si puncte de vedere reciproce privind obiectiunile formulate de partea adversa.
La termenul din 19 oct. 2009, instanta a admis in parte obiectiunile formulate de parti cu motivarea cuprinsa in incheierea premergatoare de la acea data, constatnd ca expertul nu a raspuns obiectivului 3 si a raspuns incomplet la obiectivul nr. 1. Totodata instanta a dispus emiterea unei adrese catre Primaria com. Vanatori pentru a da lamuriri cu privire la realitatea sustinerii din cuprinsul expertizei referitoare la lipsa documentelor cu privire la teren, precum si catre reclamanta, pentru a preciza daca suprafata de 17,5 ha teren ce a facut obiectul notificarii 8/N/2002 reprezinta aceeasi suprafata de 35 de pogoane despre care se face vorbire in Avizul invocat - partea intorductiva, dar exprimata in alta unitate de masura.
Suplimentul la Raport s-a depus la data de 13.11.2009 si partile nu au mai formulat obiectiuni. Expertul a atasat in copie si Dispozitia nr. 9/2006 emisa de aceeasi primarie, in completarea solutionarii 49 si 50/2001 formulate de parati.
Primaria com. Vanatori a raspuns la adresa instantei, aratand ca dispune de evidente agricole din anul 1948 si ca afirmatia privind registre deteriorate sau pierdute nu corespunde realitatii.
Apelanta reclamanta a dat un raspuns explicit la cele solicitate de instanta si nu a negat cele puse in discutie prin intrebarea adresata acesteia, desi raspunsul nu este semnat de aceasta.
S-a mai depus la dosar rezolutia 1817/P/P 2008 a Parchetului depe langa Judecatoria V M, de neincepere a urmaririi penale privind pe pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 242 si 246 Cod penal, fata de care reclamanta a formulat plangere penala privind degradarea si modificarea unor evidente agricole ale primariei.
Toate partile au depus concluzii scrise, fiind atasate la dosar, prin care s-au reiterat criticile din apel si apararile formulate la apelul partii potrivnice.
Analizand modul in care prima instanta a stabilit starea de fapt si a aplicat legea, avand in vedere indrumarile deciziei de casare, limitele motivelor de apel, in raport cu actele si lucrarile dosarului, dar si cu dispozitiile legale aplicabile, Curtea apreciaza ca apelul reclamantei este nefondat, iar al paratilor este fondat, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
, pentru o justa soluționare a cauzei, vor fi evidentiate dispozitiile legale ce guverneaza procedura de acordare a masurilor reparatorii prevazute in legea speciala nr. 10/2001, aplicabile in speta.
Sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 lit. a și ale art. 23 din legea 10/2001.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. din acelasi act normativ,sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
De prevederile prezentei legibeneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite,conform art, 4 alin. 2 din acelasi act normativ. De asemenea, succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenireasunt repuși de dreptîn termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi.
Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiuniipentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi, in conditiile art. 4 alin. 3 din Legea 10/2001.
Tot legea speciala prevede ca, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi, potrivit art. 1 alin. 1 din lege.
Prin imobile, în sensul prezentei legi, se înțelegterenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în acest construcții, conform rt. 6 alin. 1 din lege, categoriilede imobile preluate în mod abuzivfiind enumerate in cuprinsul art. 2 alin. 1 lit. a - i din acelasi act normativ.
De asemenea, mai trebuie amintit ca nu intră sub incidența acestei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, potrivit art. 8 alin. 1 din lege.
Atunci când legiuitorul a determinat aria persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii, în temeiul acestui act normativ, a ținut seama de împrejurarea că, de cele mai multe ori victimele preluărilor abuzive, nu mai supraviețuiesc la data reparației, stabilindu-se prin textele mai sus aratate, vocația de a succede în drepturile și obligațiile acestora.
Or, repunerea succesibililor în termenul de acceptare a succesiunii, a vizat tocmai situația lipsei - la data deschiderii succesiunii - din patrimoniul defunctului a unor bunuri imobile, de o valoare importantă, aspect care nu i-a motivat pe aceștia să declanșeze dezbaterea succesorală
In ceea ce priveste chestiunea legata de proba dreptului de proprietate, nu poate fi rezolvata in conditiile dreptului comun, ci in raport cu dispozitiile cuprinse in legea speciala aplicabile in aceasta materie, potrivit carora in absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, conform art. 24 alin. 1 din Legea 10/2001.
În aplicarea prevederilor alin. 1 și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar, asa cum rezulta din prevederile art. 24 alin. 2 din acelasi act normativ.
In cauza trebuie subliniate de la bun început, urmatoarele aspecte esentiale:
- reclamantei a decedat in anul 1952, deci ulterior exproprierii. Mama reclamantei a decedat anterior expirarii termenului de formulare a notificarilor conform legii 10/2001 și în orice caz, a aceasta a formulat cerere potrivit legii fondului funciar pentru stabilirea dreptului de proprietate in calitate de succesoare a mamei sale, ( reclamantei). Prin urmare, nu este nicio îndoiala ca reclamanta avea vocație de a formula Notificare in condițiile Legii 10/2001, fiind indeplinite cerintele legale prev. de art. 4 alin. 2 din lege privind calitatea demoștenitor legal al persoanei fizice, indicata ca fiind proprietar/coproprietar deposedat.
- Numai Dispozitia nr. 456/ 2004 fost emisa in procedura administrativa obligatorie prevazuta de art 22 (fost art. 21) din lege, declansata prin Notificarea nr. 8/N/2002 inaintata de catre reclamanta, iar nu si dispozitiile 49 si 50/2004, emise de aceeasi Primarie, dar in solutionarea notificarilor adresate de catre parati - contrar celor retinute in prima instanta. Prin urmare, reclamanta este tert fata de aceste acte, iar cererile de anulare precizate ulterior formularii actiunii introductive, au fost analizate de aceeasi instanta prin prorogare de competenta, pentru o justa si unitara solutionare a cauzei.
- Imobilul moara - cladire si teren aferent, situat in com. Vanatori, nu a fost solicitat de catre reclamanta prin Notificarea 8/N/2002, asa cum rezulta din continutul clar al acesteia - fila 36 dosar 6203/2004 al Tribunalului
In aceste conditii orice discutie privind acest imobil, fie in sensul solicitarii acestuia direct in instanta, fara urmarea procedurii prealabile prevazute in legea speciala, fie vizand nulitatea Dispozitiei nr. 49/2004 emisa in favoarea paratilor si cu pretinsa incălcare a dreptului subiectiv al reclamantei, nu poate fi primita.
De altfel, paratii au formulat aparari in mod constant in aceasta privinta, inclusiv critici in apelul declarat impotriva sentintei atacate, prin care s- anulat partial aceasta din urmă dispozitie. Constatările expertizei in aceasta privinta, nu sunt utile in cauza.
- Terenul in suprafata de 17,5 ha arabil (35 de pogoane), situat in extravilanul comunei Vanatori, desi solicitat prin Notificare - nu poate face obiectul Legii 10/2001, potrivit art. 8 alin. 1 enuntat in precedent.
Din continutul notificarii 8/N/2002, formulata si semnata personal de catre apelanta de astazi, existenta la fila 36 dosar 6203/2004 al Tribunalului M, rezulta clar categoria de folosinta a terenului solicitat, titulara notificarii avand fara indoiala reprezentarea acestei imprejurari si folosind in mod explicit sintagmaextravilan.Este lipsit de importanta faptul ca ulterior in diverse cereri, note sau memorii, ori copii de pe notificare, apare mentiunea intravilan sau modificat termenul, prin suprascriere.
De altfel, tot din cuprinsul notificarii rezulta distinctia ce se face intre cele doua categorii de folosinta a terenurilor, intrucat separat de cel agricol (arabil extravilan), se solicita si 1,5 ha teren pe care a fost amplasata casa bunicii, solicitata si descrisa in partea introductiva,ca fiind plasata peste drum de primarie.
De asemenea, in cuprinsul Notificării se arata că mama reclamantei a făcut demersuri pentru stabilirea dreptului de proprietate pentru 10 ha de teren în condițiile Legii fondului funciar, ramase fără succes.
Or, legea 10/2001 are un caracter de complinire față de dispozițiile legilor reparatorii speciale anterioare.
In aceeasi ordine de idei, se impune a se sublinia ca reclamanta, in paralel cu procedura judiciara de fata, a solicitat stabilirea dreptului de proprietate asupra unui teren, in suprafata de 26 de ha, in baza legilor fondului funciar asa cum au fost modificate prin legea 247/2005, in calitate de nepoata a autoarei ( sa), cererea fiind respinsa, potrivit înscrisului depus la Dosar in apel: fila 63 - Hot. Nr. 2 Primaria Com. Vanatori verbal p. privind respingerea cererii depuse la 247/2005.
In aceste conditii, solutia data in prima instanta in aceasta privinta, este temeinica si legala si se va pastra, iar critica din apel a reclamantei care invoca greseli formale, de dactilografiere, nu se va primi.
Sustinerile din apel privind faptul căadeverintade la Arhivele Nationale din 2005 privind 1948-1951 din Com. Vanatori, care precizeaza ca sub numele figureaza 18 ha intravilan din 47,99 ha, trebuie coroborata cuAvizul358/385 din 1946-47 - pagina 3, din care rezulta prin adunarea tuturor parcelelor intravilane o suprafata de 21,25 ha, se vor analiza in cele ce succed, privitoare la dovada proprietatii.
Pe de alta parte, si nu în ultimul rând, cerinta privind categoria de folosinta de intravilan, trebuie intrunita cumulativ, fiind necesar ca terenul sa aiba aceasta categorie pentru a fi aplicabila legea, nu numai la data preluarii, ci si la data intrarii in vigoare a legii.
Mai trebuie subliniate, în completarea argumentelor care stau la baza concluziei că terenul de 17,5 ha solicitat de către reclamantă nu intră sub incidența legii 10/2001, și următoarele aspecte: În comuna Vânători s-a stabilit drept de proprietate pentru pârâți în condițiile Legii fondului funciar, pentru 21,99 ha extravilan, iar teren intravilan a fost restituit în natură pentru două suprafețe 6738 mp și 3285 mp. Dar, în procesul verbal de preluare din martie 1949, suprafața preluată din com. Vânători de la autorul pârâților este de 23,37 ha, la categoria Curți fiind 2,25 ha, din care potrivit susținerilor expertului 1,25 ha în comuna Vânători.
Or, conform susținerilor apelantei reclamante, din cele 29 ha descrise in Aviz ca făcând obiect al partajului, 22,15 ha erau intravilane. Și atunci, ori terenul preluat prin din 2.03.1949 este altul decât cel din Aviz, ori dacă se suprapune, fie și parțial, nu a mai avut categoria de folosință de intravilan la data intrării în vigoare a legii 10/2001.
Si într-un caz și într-altul, cererea reclamantei nu poate fi primită.
În aceste condiții, concluziile expertului vizând faptul că nu au putut fi identificate în teren cele 17,5 ha solicitate de catre reclamantă, sunt nerelevante si nu influenteaza solutia procesului.
- Prin urmare, ramane in discutie imobilul constructie casa de locuit cu 7 camere si anexele descrise in notificare si terenul aferent in suprafata de 1,5 ha. Imobilul a facut obiectul notificarii reclamantei, dar si al notificarii paratilor, fiind emisa numai in ceea ce-i priveste pe acestia Dispozitia favorabila nr. 50/2004 si restituite in natura acestora o parte din anexele existente si teren intravilan aferent in suprafata de 3285 mp.
Imobilul a fost solicitat de reclamanta in calitate de nepoata a bunicii sale, sustinand ca a apartinut in proprietate acesteia.
Privitor la acest imobil se ridica problema de a stii, daca reclamanta a facut dovada proprietatii imobilului preluat abuziv de stat in raport cu exigentele minimale privind probatiunea in aceasta materie, enuntate in precedent.
In lipsa unor inscrisuri in sensul art. 23 din lege (înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ, cu efect translativ sau declarativ de proprietate), trebuie identificat actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive a imobilului, pentru a stabili existenta, intinderea dreptului si persoana nominalizata in act, presupusa a fi detinut imobilul sub nume de proprietar, precum si daca s-a facut vreo dovada contrara.
Or, in cauza, prin notificarea depusa in ceea ce priveste imobilul casa de locuit cu sapte camere si anexe si terenul aferent de 1,5 ha, reclamanta indica nationalizarea ca modalitate de preluare din partea statului, iar in ceea ce priveste terenul de 17,5o ha arata ca a trecut in proprietatea statului conform avizului 358--, dat de Comisia judeteana de indrumare a aplicarii reformei agrare din jud.
Din actele si lucrarile dosarului nu rezultă preluarea imobilului prin naționalizare în baza 92/1950, iar reclamanta nu contesta faptul ca imobilul casa de locuit cu 7 camere, anexe si teren aferent, a fost preluat de stat prin Decretul 83/1949 privind completarea unor dispozitii din legea 187/1945 privind infaptuirea reformei agrare.
Aceasta imprejurare rezulta din actul prin care s-a pus in executare masura preluarii abuzive a imobilului, proces verbal din 2.III.1949 - fila 7 dosar fond.
Or, in acest act persoana nominalizata si deci, presupusa a fi detinut imobilul sub nume de proprietar pana la dovada contrara, nu apare autoarea reclamantei, nu apar copiii strabunicilor reclamantei (printre care si ), ci autorul paratilor. Se ridica problema de a stii, in lipsa unor probe directe cu inscrisuri, in lipsa unui act de preluare sau de punere in executare a masurii preluarii in care sa apara nominalizata ca persoana deposedata reclamantei, sau aceasta impreuna cu frati/frate - cel putin daca, aceasta a facut dovada ca imobilul nu a apartinut exclusiv autorului paratilor, ci era la data preluarii in coproprietatea copiilor strabunicilor si.
Instanta de apel nu identifica niciun motiv pentru a nu aplicadovezii contrareaceleasi exigente minimale cu privire la probatiune, ca si cele vizanddovada,fiind indiferent faptul ca se refera la coproprietate, iar nu la un drept exclusiv.
In sprijinul acestor sustineri, ce vizeaza imprejurarea ca niciodata nu a fost sistata indiviziunea intre frati asupra proprietatii dobandite prin mostenire legala de la strabunicii si, reclamanta invoca Avizul 358-385 din 1947/1946, dat de Comisia judeteana M privind reforma agrara din 1945 (legea 187/1945).
Or, pe de-o parte acest act chiar daca este incadrat in categoria actelor de preluare sau de punere in executare, fiind emis in procedura de punere in aplicare exproprierii dispusă prin legea 187/1945, Avizul face dovada preluarii unei anumite suprafete de teren care era in exces fata de maximul suprafatei de 50 ha si care urma sa fie expropriata si redistribuita potrivit legii,dar tot de la autorul paratilorvizat si nominalizat prin decizia 25/1946 Comisiei de plasa si examinată in sensul celor continute in Avizul de infirmare in discutie, al comisiei judetene.
Deci acest aviz, pana la proba contrara face dovada prin nominalizarea persoanei, ca ceea ce s-a preluat in baza primei legi a reformei agrare, era detinut cu titlu de proprietar de autorul paratilor ( 50 ha si surplusul calculat peste 50 ha, respectiv 3,6250 ha).
Pe de alta parte, in continutul Avizului, incidental se face vorbire de faptul ca la acea epoca, o anumita suprafata de teren de cca 35 de pogoane stabilita la expropriere de comisia de plasa, nu aparține in proprietate exclusiva autorului pârâților pentru a fi expropriat, fiind in indiviziune și facand obiectul unui partaj succesoral nefinalizat aflat pe rolul instantei, în care urma sa se dezbata sucesiunea intre descendenții autorilor si.
În cuprinsul Avizului apare reprodusă parte din cererea de împărțeală judiciară formulata, iar prin adunarea suprafețelor de teren descrise în acțiune de părți, a fost socotită suprafață totală de 29 ha teren.
Or, chiar si in situația în care se apreciază că Avizul are o dublă valență din perspectivă probatorie și concomitent generează o prezumție relativă a existenței coproprietății, în favoarea persoanei care îl invocă, trebuie subliniat ca: pe de-o parte această realitate juridică este oricum anterioară preluării din anul 1949; pe de altă parte, nu este suficientă pentru a face totuși dovada perpetuării ei și deținerii legale terenului la momentul deposedării abuzive in același mod, nefiind sprijinită și de alte probe în acest sens. De exemplu, privind rolul fiscal sau modalități de plată a impozitelor.
Totodata, nu este suficienta prin ea însăși și nu are valoare de contraprobă, pentru a răsturna prezumția legală de proprietate de care se bucură actul de executare, proces-verbal de preluare din martie 1949, amintit în precedent în care apare nominalizat autorul pârâților.
In aceeași ordine de idei, imobilul casă de locuit cu 7 camere si anexe si teren aferent, solicitat deopotrivă de părți, nu figurează printre imobilele arătate in Aviz, ca făcând parte din masa succesorală rămasă de pe urma defuncților si, așa cum rezultă din trecerea în revista a suprafețelor descrise în acțiunea de împărțeală, pentru ca măcar să opereze în favoarea acestui imobil prezumția de coproprietate care să se fi păstrat până în anul 1949. Această împrejurare nu este contrazisă nici prin concluziile raportului de expertiza suplimentat, întocmit în apel, acesta găsind o "asemănare" doar, între imobilul situatpeste drum de Primărie,solicitat de reclamanta prin Notificare si cel situatin punctul Curtea CAP,solicitat de pârâți legat de care s-a emis Dispoziția nr. 50/2004.
Este adevărat că, în același timp nu s-a făcut nici dovada pozitivă a sistării indiviziunii voluntar sau judiciar, anterior aplicării 83/ 1949, dar sunt relevante în această privință răspunsurile reclamantei la interogatoriul luat de pârâți, întrebările 11 si 12 - filele 115 - 116 dosar fond. Acestea demonstrează o oarecare inconsecvență în susținerile reclamantei, care pe de-o parte arată, inclusiv in recurs, că averea străbunicilor nu a fost niciodată împărțită între copii si, cu atât mai puțin între nepoți. Pe de altă parte, la interogatoriu, arată că una din fiicele lui si -, a "renunțat" la moștenire primind o sumă de bani, probabil prin înțelegere între frați și că cele 35 de pogoane de teren au rămas neîmpărțite intre frați si au toți dreptul. De asemenea, mai arată că a mai rămas și casa din Vânători, moștenită de sa și în care a stat fiul ei.
Celelalte critici, sustineri, argumente, precizări, inscrisuri depuse de către apelanta reclamantă, nu vor mai fi analizate în detaliu, intrucât sunt subsumate aspectelor esentiale selectate si examinate in precedent, astfel că analiza expusă este valabilă și pentru acestea.
Toate aceste aspecte si împrejurări sunt apreciate ca nefiind de natură să conducă la formarea unei convingeri ferme a instanței de apel, în ceea ce privește dovada fie a proprietății imobilului casă de locuit și teren aferent solicitat de reclamantă prin Notificarea 8/N/2002, in patrimoniul bunicii sale, fie a coproprietății asupra acestuia in patrimoniul descendentilor străbunicilor săi, (printre care și ) la momentul preluării de catre stat, pentru ca reclamanta să beneficieze de masuri reparatorii potrivit legii in calitate de mostenitoare legala.
Acestea sunt considerentele pentru care, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va respinge apelul reclamantei ca nefundat, se va admite apelul pârâților, se va schimba sentința în sensul respingerii acțiunii în totalitate.
Având în vedere soluția pronunțată, culpa procesuală a apelantei pârâte si disp. Art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată către apelanții pârâți la plata sumei de 5110,25 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în limita a ceea ce s-a cerut și dovedit, reprezentand onorariu avocat, expert, cheltuieli de transport efectuate până în această etapă procesuala.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta - prin procurator, cu domiciliul în B, sect. 5,- împotriva sentinței civile nr. 1645 din 6 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr. 738/2006, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI VÂNĂTORI, având ca obiect legea 10/2001, trimis spre rejudecare în urma casării deciziei civile nr. 514 din 19 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-, prin decizia civilă nr. 2013 din 25 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B în dosar nr-.
Admite apelul declarat de pârâții, cu domiciliul în B, sect. 3,- B, - bis,. 1, cu domiciliul în Germania,. nr. 41, cod poștal 51645, împotriva sentinței civile nr. 1645 din 6 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr. 738/2006, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI VÂNĂTORI, având ca obiect legea 10/2001, trimise spre rejudecare în urma casării deciziei civile nr. 514 din 19 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-, prin decizia civilă nr. 2013 din 25 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B în dosar nr-.
Schimbă în totalitate sentința civilă nr. 1645 din 6 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr. 738/2006 în sensul că respinge acțiunea.
Obligă apelanta reclamantă, către apelanții pârâți, la 5110,25 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
4 ex/18.01.2010
Tehnored.
Jud.fond
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
