Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 345/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 345
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol judecarea apelurilor formulate de intervenientele moștenitoare - cu domiciliul ales în C,-, - 27,.1,.9, jud. D, domiciliată în C,-, - 27,.1,.9, jud. D și de apelanții pârâți PRIMARUL MINICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C cu sediul în C, str. -, nr.7, jud. împotriva sentinței civile nr.266 din 06 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-,.47 A,.1,.49, jud. D intimata reclamantă moștenitoare domiciliată în C,-, - 2,.1,.2, jud. D și intimații intervenienți în nume propriu domiciliată în C,-, - 6,. B,. 2, Județ D, domiciliată în C, B- 1 -, - 27,. 1,. 5, Județ D și domiciliată în C,. Roșie, - 5,. B,. 3, Județ D având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta intervenientă moștenitoare personal și asistată de avocat a care reprezintă și pe apelanta intervenientă moștenitoare, intimatul reclamant personal și asistat de avocat - lipsind apelanții pârâți PRIMARUL MINICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C,intimata reclamantă moștenitoare și intimatele interveniente în nume propriu, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care:
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a acordat cuvântul asupra apelurilor.
Avocat a, pentru apelantele intervenientele moștenitoare și, a susținut că, mama intervenientelor moștenitoare are dublă calitate în cauza de față, de moștenitoare legală a autorilor și și de moștenitore testamentară a mătuși paterne, însă instanța de fond nu a introdus-o în cauză alături de frații săi și, ca descendentă a autorilor menționați.
O a doua critică se referă la faptul că nu a fost analizată dispoziția nr.4416/07.03.2003 emisă de Primăria C ci s-a concluzionat că dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma de despăgubiri bănești al moștenitoarei, pentru imobilul din C,str. -, nr.99, a fost stabilit definitiv și irevocabil ca urmare a neatacării dispoziției și în atare situație nu mai poate beneficia de noi măsuri reparatorii în calitatea sa de moștenitoare legală a autorilor și, întrucât s-ar ajunge la o dublă reparație, însă această interpretare este nelegală și netemeinică, deoarece prin această dispoziție s-a stabilit dreptul la despăgubiri bănești pentru imobilul ce îl deținea sa paternă.
Dezvoltând oral motivele scrise, a solicitat, în principal admiterea apelului, sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se introduce în cauză ca moștenitoare a autorilor și, iar în subsidiar, admiterea apelului,schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii de intervenție formulată de și continuată de intervenientele moștenitoare și.
Cu privire la apelul formulat de pârâții PRIMARUL MINICIPIULUI C și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat,considerând că instanța de fond în mod corect a dispus restituirea în natură a terenului, acesta nefiind necesar pentru buna desfășurare activității liceului și nici nu consituie domeniu public.
Avocat -, pentru intimatul reclamant, a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică solicitând respingerea ambelor apeluri ca nefondate, fără cheltuieli de judecată.
Într-o teză subsidiară a solicitat admiterea apelului formulat de intervenientele moștenitoare, desființarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se introduce în cauză ca moștenitoare a autorilor și.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr-, reclamanții și au solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâții Municipiul C și Primăria municipiului C, reprezentați prin primar, să se constate că sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001 pentru imobilul situat în C,- (fost nr.93), compus din construcție cu 3 camere și dependințe și teren în suprafață de 4.000. și restituirea în natură a terenului liber.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că imobilul a aparținut autorilor lor și construcția a fost expropriată prin Decretul nr.246/1979, fiind încheiat în acest sens procesul-verbal de preluare din 09.10.1979.
Au menționat reclamanții că la apariția Legii nr.10/2001 au formulat notificare prin care au solicitat despăgubiri pentru o parte din imobilul deținut în-, precum și restituirea unei alte părți a imobilului, ce constituie teren liber, dar că până în prezent nu au primit un răspuns la această notificare, deși potrivit art.24 din Legea nr.10/2001, republicată, unitatea deținătoare avea obligația de a răspunde în termen de 60 de zile de la primire și consideră că refuzul îndelungat al unității deținătoare de a emite dispoziția în decursul celor 5 ani de la formularea notificării echivalează cu respingerea cererii formulate și justifică introducerea unei acțiunii la instanța de judecată, pentru ca aceasta să cenzureze refuzul de restituire a imobilului.
În vederea identificării imobilului notificat, în cauză s-a încuviințat efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, obiectivele fiind stabilite prin încheierea de ședință din 10.12.2007 și suplimentate prin încheierea din 13.10.2008, iar pentru efectuarea lucrării a fost desemnat expert -.
Ulterior depunerii raportului de expertiză, reclamanții și-au precizat acțiunea cu privire la natura măsurilor reparatorii ce se cuvin a le fi acordate, solicitând restituirea în natură a patru suprafețe aflate în incinta Liceului, cu dimensiunile de 1.300, 9. 1089. 176. și 53. iar pentru diferența de 1.247, 2. acordarea despăgubirilor bănești.
În cauză, s-a depus la termenul de judecată din 05.11.2007 o cerere de intervenție în nume propriu formulată de, și, prin care acestea au solicitat a se constata că au calitate procesuală în prezenta cauză alături de ceilalți doi reclamanți, întrucât sunt moștenitorii legali ai autorilor și.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererilor de intervenție formulate, instanța, prin încheierea de ședință din 10.12.2007, a încuviințat în principiu cererea de intervenție formulată de - și a respins cererea de intervenție față de numitele, și, reținând că acestea nu justifică un interes în prezenta cauză în condițiile în care nu au urmat procedura Legii nr.10/2001.
În ședința publică din 02.02.2009, s-a învederat instanței că reclamanta a decedat în timpul procesului, la data de 04.10.2008 și că moștenitori ai acesteia sunt reclamantul, intervenienta, precum și a cărei introducere în cauză s-a dispus.
La data de 25.04.2009 a decedat și intervenineta, cererea de intervenție fiind insușită și continuată de moștenitoarele legale ale acesteia, și.
Prin sentința civilă nr.266 din 6 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins cererea de intervenție formulată de, și - continuată de moștenitoarele acesteia, și, s-a admis în parte cererea formulată de către reclamanții și decedată - continuată de moștenitoarea, s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de 1300,9 mp. delimitată între punctele 6-7-8-9-10-11-15-16-17-34-35-41-1-2-42-43-44-51-52-6 și a suprafeței de 176 mp. delimitată între punctele 2.42.43.44.51.50-2- suprafețe identificate conform raportului de expertiză și schiței anexe la acesta, întocmite de expert - și s-a stabilit dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru diferența de 1347,4 mp.și construcții demolate.
Instanța a constatat că prin notificarea nr.67/N/2002 adresată Primăriei Municipiului C - și au solicitat, în temeiul Legii 10/2001 acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul din C,-, respectiv restituirea în natură a terenului în suprafață de 1000 mp. și despăgubiri bănești pentru diferența de teren până la 4000 mp. și pentru construcțiile demolate, iar pârâta nu a soluționat această notificare în termenul de 60 zile prevăzut de artt.25 din Lg.10/2001 - apreciind aceasta ca un refuz nejustificat al pârâtei de a răspunde notificării, ceea ce justifică promovarea acțiunii în instanță.
În acest sens, instanța a avut în vedere și decizia nr.20/2007 pronunțată în recurs în interesul legii de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a statuat că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziilor/ dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Analizând calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii, instanța a reținut că prin actul de vânzare autentificat sub mr.3108/1936 a dobândit în coproprietate cu un teren în suprafață de 4000 mp. situat în C, Calea - nr.93 și trei corpuri de clădiri și în urma actului de partaj voluntar autentic nr.10855/1261 încheiat de cu și, moștenitoare legale ale coproprietarei -, i-a revenit lui suprafața de 1975 mp.teren și corpul A de clădire, autoarei suprafața de 975 mp. și corpul C de clădire, iar lui (născută ) i-a revenit suprafața de 975 mp. și corpul B de clădire.
Din ansamblul ce i-a revenit autorului - o suprafață de 1130 mp.și casa au fost expropriate în baza Decretului nr.624/1965 iar diferența de 845 mp.a fost expropriată în baza Decretului 246/1979, iar din partea de imobil ce i-a revenit autoarei, o suprafață de 580 mp. a fost expropriată în baza Decretului 624/1965, suprafața de 190 mp.a fost expropriată în baza Decretului 246/1979 iar suprafața de 205 mp.a fost donată statului prin contractul de donație autentic nr.2145/1977.
În ceea ce privește suprafața de 975 mp.ce a revenit numitei - și apartamentul construit pe acesta s-a reținut că au fost vândute de aceasta soților și prin contractul de vânzare-cumpărare autentic nr.8027/1972, imobilul fiind preluat ulterior de la aceștia în baza Decretului 246/1979 dar că pentru suprafața care a rămas în proprietatea vânzătoarei, reclamanții nu sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru aceasta întrucât nu au făcut dovada calității lor de moștenitori ai autoarei ci doar calitatea lor de moștenitori față de autorii și, soția acestuia.
A mai reținut că reclamanților nu li se cuvin măsuri reparatorii nici pentru suprafața de 205 mp.teren donată statului întrucât nu intră în categoria celor preluate abuziv conform art.2 alin.1 lit.c din Legea 10/2001 și nu s-a făcut dovada anulării actului de donație.
Instanța a concluzionat că suprafețele de teren pentru care reclamanților li se cuvin măsuri reparatorii cea de 1975 mp. ce i-a revenit prin partajul voluntar autorului, suprafața de 975 mp. atribuiți autoarei în partaj - a suprafeței donate statului precum și pentru 79,30 mp. dobândiți prin vânzare-cumpărare.
Pe baza actelor de stare civilă, instanța a reținut că reclamantul este nepot de fiu al autorului și iar reclamanta este nora acestora - venită la moștenire prin retransmitere de pe urma soțului său - fiul autorilor - decedați.
Sub aspectul naturii măsurilor reparatorii, instanța având în vedere dispozițiile art.11 alin.3 din Legea 10/2001 și raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză a stabilit că este posibilă restituirea în natură doar a suprafeței de 1300,9 mp.reprezentând suprafața S II din schița anexă - ocupată parțial de o platformă betonată și suprafața de 176 mp.ocupată de un chioșc comercial, întrucât pentru platforma betonată nu s-a prezentat autorizație de construcție și nici nu s-a indicat utilitatea și destinație sa în cadrul unității de învățământ iar chioșcul comercial amplasat pe suprafața de 176 mp. constituie o construcție ușoară ce poate fi demontată.
S-a argumentat că nu este posibilă restituirea în natură a celorlalte suprafețe de teren întrucât suprafața de 1247,2 mp. este ocupată de clădirile liceului, iar cea de 1089 mp. pentru că include și suprafața de 205 mp. donată - astfel că pentru acestea reclamanților li se cuvin măsuri reparatorii în condițiile titlului VII din Legea 247/2005.
Privitor la cererile de intervenție principale s-a avut în vedere încheierea prin care instanța s-a pronunțat asupra admisibilității cererilor și considerentele pentru care s-au respins aceste cereri.
Examinând și cererea de intervenție formulată de intervenienta, instanța a motivat că aceasta nu mai poate beneficia a doua oară de măsuri reparatorii în condițiile Legii 10/2001 pentru imobilul situat în C,- din moment ce și-a valorificat deja drepturile decurgând din legea specială și i s-a recunoscut îndreptățirea la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești printr-o altă dispoziție a Primăriei
În concret s-a reținut că intervenienta a formulat notificarea nr.347/N/2002 separat de părinții săi și, prin care a solicitat măsuri reparatorii pentru același imobil invocând însă calitatea de unică moștenitoare a autoarei,una dintre fiicele autorilor și, iar prin dispoziția nr.4416/2003 emisă de Primăria Municipiului C s-a stabilit dreptul intervenientei la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești,iar intervenienta necontestând această dispoziție - a optat pentru această modalitate a măsurilor reparatorii, astfel că nu mai poate obține în cadrul acțiunii de față alte măsuri reparatorii pentru același imobil invocând calitatea de moștenitoare legală a autorilor și pentru că s-ar ajunge la o dublă reparație.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel și - moștenitoarele intervenientei și Primarul Municipiului
Apelantele interveniente au criticat soluția de respingere a cererii de intervenție formulată de autoarea lor - considerând că prin sentință autoarea lor este exheredată ceea ce constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii.
Au susținut apelantele că instanța nu a analizat dispoziția nr.4416/2003 emisă de Primăria C și a considerat greșit că prin aceasta s-a stabilit în mod irevocabil dreptul autoarei lor la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești pentru imobilul în litigiu întrucât prin acea dispoziție s-a constatat doar îndreptățirea intervenientei la măsuri reparatorii ce i se cuveneau pentru imobilul în discuție în calitate de moștenitoare a mătușii paterne.
Pe de altă parte au arătat că autoarea lor era îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul solicitat prin cele două notificări și în calitate de moștenitoare legală a părinților săi și întrucât autorii care au formulat notificare pentru același imobil au decedat, astfel că mama lor, în calitate de moștenitoare legală devenea automat reclamantă alături de și.
Pentru motivele formulate, apelantele interveniente au solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru a se stabili drepturile autoarei lor cu privire la imobilul în litigiu în calitate de moștenitoare legală și testamentară a foștilor proprietari.
Primarul Municipiului C și Consiliul Local al Municipiului C ca reprezentanți ai Minicipiului C- conform prevederilor art.21 alin.2 și 3 din Legea nr.215/2001 republicată - prin apelul declarat au criticat sentința sub aspectul stabilirii măsurilor reparatorii, susținând că nu era posibilă restituirea în natură a vreunei suprafețe de teren.
Au argumentat pe de o parte că nu s-a ținut cont de cota cuvenită autoarei intervenientelor, prin certificatul de moștenitor nr.1105/1975 și de solicitarea autorilor și din notificarea nr.67/N/20023 de a li se restitui în natură 1000 mp.teren, iar pentru diferență de a li se acorda despăgubiri în condițiile titlului VII al Legii 247/2005, iar pe de altă parte pentru că nu s-a avut în vedere apartenența terenului la domeniul public - conform HG 687/2002.
Au mai susținut că terenul în litigiu este afectat în totalitate investițiilor realizate, astfel că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.11 alin.4 coroborate cu prevederile art.10 pct.2 din Legea 10/2001 republicată și ale art. 10 din HG 250/2007 - prin care se definește sintagma "amenajări de utilitate publică".
Apelul declarat de intervenientele moștenitoare și este fondat.
Apelantele au fost introduse în cauză ca moștenitoare legale ale intervenientei - decedată pe parcursul procesului - având loc un transfer de calitate procesuală activă.
Autoarea lor a intervenit în acțiunea promovată de și ( prin care reclamanții au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în C,- fost 93) invocând inițial notificarea sa nr.347/N/2001 prin care a solicitat măsuri reparatorii pentru același imobil, dar în calitate de moștenitoare testamentară - legatară universală a mătușii sale - decedată (09.02.2001) iar ulterior - printr-o cerere formulată la 18.06.2007 (fila 121 dosar fond) intervenienta s-a prevalat și de calitatea sa de moștenitoare legală a defunctului tatăl său, cel care împreună cu reclamanta - soția sa au formulat notificarea nr.67/N/2002 - privind același imobil, calitate atestată de certificatul de moștenitor nr.66/2007.
Totodată, după decesul reclamantei - intervenit pe parcursul procesului - instanța a introdus în cauză ca moștenitoare legală a acesteia pe - fiică, constatând că ceilalți doi descendenți ai reclamantei cu vocație succesorală și anume reclamantul și. Sunt deja părți în cauză.
Prin urmare, autoarea intervenientelor s-a prevalat atât de calitatea de moștenitoare testamentară a mătușii sale cât și de aceea de moștenitoare legală a părinților săi - și.
Prima instanță a respins pe fond cererea de intervenție motivând că dacă s-ar admite s-ar ajunge la situația ca intervenienta să beneficieze de o dublă reparație pentru același imobil, întrucât în baza notificării sale nr.347/N/2002 s-a emis dispoziția nr.4416/2003 de către Primăria Municipiului C, prin care s-a stabilit dreptul acesteia la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu.
Motivarea instanței nu se confirmă însă pe baza probelor administrate în cauză.
Prin dispoziția nr.4416 din 07.03.2003, Primăria Municipiului Caî naintat Prefecturii Județului D notificarea nr.347/N/2002 formulată de,în temeiul dispozițiilor artt.36 alin.2 din LegeA 10/2001 - în forma în vigoare la acea dată, care conferea prefecturilor competența de aprobare a ofertei de acordare a despăgubirilor bănești pentru imobilele a căror restituire în natură nu s-a aprobat.
Dispoziția emisă de Primăria Mun.C nu a fost urmată de o aprobare a ofertei de acordare a despăgubirilor, astfel că intervenienta nu a beneficiat efectiv de măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu pentru a se reține situația unei duble reparații.
Pe de altă parte, imobilul provine de la autorul comun ( căruia i-a revenit în urma partajului voluntar intervenit între acesta și moștenitoarele coproprietarei și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu ) și între moștenitorii legali ai acestuia nu a avut loc o ieșire din indiviziune, astfel că intervenienta (ca legatară universală a descendentei autorului comun) care a formulat notificarea nr.347/N/2002 și și - care au formulat notificarea nr.67/N/2002 pentru măsuri reparatorii privind același imobil nu aveau stabilite drepturi exclusive asupra unei părți din imobil.
În aceste condiții, cele două notificări trebuiau conexate și soluționate printr-o dispoziție comună, iar în prezenta cauză trebuia admisă pe fond cererea de intervenție formulată de și continuată de moștenitoarele sale - și și reținută, prin retransmitere succesorală, calitatea acestora de moștenitoare testamentare ale defunctei și de moștenitoare legale ale notificatorilor și.
Cum restituirea în natură și măsurile reparatorii în echivalent pentru același imobil s-au solicitat de mai multe persoane îndreptățite care sunt succesoare ale titularului inițial - urmează ca stabilirea cotelor acestora cuvenite în calitate de moștenitori legali și testamentari să se stabilească potrivit dreptului comun intern aplicabil moștenirii.
Se impune deci nu desființarea sentinței ci schimbarea acesteia în parte, în sensul admiterii cererii de intervenție formulată de, continuată de apelantele moștenitoare, iar pe fond schimbarea soluției în sensul că restituirea în natură a terenului și măsurile reparatorii în echivalent se dispune către reclamanții, și intervenientele moștenitoare,.
Apelul declarat de pârâți este nefondat.
După cum s-a arătat prin dispoziția nr.4416/2003 a Primăriei C nu s-au stabilit despăgubiri bănești efective pentru și nici nu s-a stabilit o cotă a acesteia asupra imobilului în litigiu, iar prin considerentele de mai sus s-a argumentat necesitatea stabilirii pe calea dreptului comun a cotelor ce revin persoanelor îndreptățite cu privire la imobilul în litigiu.
Cât privește soluția de restituire în natură a celor două suprafețe de teren, sentința conține motivarea în fapt și în drept, iar prin motivele din apelul pârâților nu se aduc contraargumente ale considerentelor ce au dus la această modalitate a măsurilor reparatorii și nici nu se demonstrează că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat - spre a fi incidente dispozițiile art.11 alin.4 și nu ale art.11 alin.3 din Legea 10/2001.
Expertiza tehnică efectuată în cauză, ca și adresele furnizorilor de utilități aflate la dosarul cauzei duc la concluzia că suprafețele de teren restituire în natură nu sunt afectate bunei funcționări a unității de învățământ și nu s-a dovedit că platforma betonată și amplasarea unui chioșc au fost prevăzute în planurile de expropriere, și că s-au obținut autorizațiile legale pentru acestea.
terenului la domeniu public nu constituie un impediment la restituirea în natură a unor imobile preluate abuziv, Legea nr.10/2001 nu cuprinde asemenea excepții de la regula restituirii în natură instituită prin acest act normativ.
Situația măsurilor reparatorii pentru imobilele expropriate este reglementată prin art.11 din Legea 10/2001, care prevede și posibilitatea restituirii în natură a suprafețelor de teren rămase libere, care nu sunt necesare funcționării unității deținătoare.
Față de aceste considerente și în baza art.296 pr.civ. urmează a se respinge apelul pârâților, a se admite apelul intervenientelor și a se schimba în parte sentința, în sensul admiterii cererii de intervenție formulată de, continuată de moștenitoarele și, iar pe fond restituirea în natură a suprafețelor de teren și stabilirea măsurilor reparatorii se dispun și față de apelantele interveniente, menținând restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanții pârâți PRIMARUL MINICIPIULUI C și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C cu sediul în C, str. -, nr.7, jud. împotriva sentinței civile nr.266 din 06 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, intimata reclamantă moștenitoare și intimatele interveniente în nume propriu, și.
Admite apelul declarat de apelantele interveniente moștenitoare și.
Schimbă în parte sentința, în sensul că admite cererea de intervenție formulată de, continuată de moștenitoarele și iar restituirea în natură a terenului și măsurile reparatorii în echivalent se dispun către reclamantul, reclamanta și intervenientele moștenitoare,.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
06.01.2010
Red.jud.-
Tehn./12 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu
