Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 35/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 35/
Ședința publică din 19 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor civile declarate de reclamanții:, domiciliat în B, -, nr.268,.12,.1,.17, sector 2 și,domiciliat în Râmnicu V,-, -.5,.B,.1,.5, județul V, prin mandatar și de pârâta PRIMĂRIA ORAȘULUI, împotriva sentinței civile nr.633 din 14 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.1075/2005, venite spre rejudecare după casare.
Apelurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc la 14 februarie 2008 și s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelurilor civile de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 03 martie 2005, reclamanții, și au formulat contestație împotriva dispoziției nr.31/27 ianuarie 2005 emisă de Primarul orașului, solicitând anularea acesteia și obligarea Primăriei orașului să respecte proprietatea imobilului situat în,-, județul
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin dispoziția contestată le-a fost respinsă notificarea formulată în temeiul Legii nr.10/2001, prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului menționat anterior și acordarea de despăgubiri pentru profitul nerealizat, fără ca pârâta să fi motivat această soluție de respingere a notificării.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.633 din 14 octombrie 2005, admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a anulat dispoziția nr.31/27 ianuarie 2005 și a obligat pârâta să emită dispoziție de restituire prin măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 940. situat în, identificat în schița raportului de expertiză.
Prin aceeași sentință a fost respins ca inadmisibil capătul de cerere privind revendicarea terenului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că terenul în litigiu nu a fost restituit în temeiul legilor fondului funciar, prin urmare acesta intră în categoria celor prevăzute de art.2 raportat la art.6 și art.21 din Legea nr.10/2001 și neputându-se restitui în natură reclamanților, aceștia sunt îndreptățiți la restituire în echivalent.
Instanța de fond a mai reținut că decizia contestată ar fi trebuit să cuprindă motivele pe care se fondează soluția adoptată, dispoziție legală ce nu a fost respectată în speță, în art.1 al dispoziției menționându-se doar că "terenul nu face obiectul Legii nr.10/2001".
În ceea ce privește cererea de revendicare, accesorie cererii principale, aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât în speță este incidentă Legea nr.10/2001, lege specială în materie.
Împotriva sentinței au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâta.
Reclamanții, și au criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
1. Prima instanță a acordat ceea ce nu s-a cerut. Deși reclamanții au solicitat anularea dispoziției Primăriei nr.31/27.01.2005, pentru încălcarea prevederilor art.24 alin.1, art.25, art.27 și art.28 din Legea nr.10/2001, a competenței acordate de această lege și pentru nemotivarea dispoziției, instanța de fond a reținut identitatea dintre terenul solicitat de reclamanți și terenul pe care se situează imobilul atribuit ROMTELECOM și totodată și competența Primăriei de a emite o dispoziție asupra imobilului în cauză.
Reclamanții nu au cerut în instanță ca Primăria să le acorde reparații prin echivalent, dispoziția instanței în acest sens încălcând principiul disponibilității în procesul civil.
2. Instanța a aplicat greșit legea, reținând o stare de fapt și de drept contrară probelor administrate și s-a pronunțat în privința altor aspecte, în absența ca parte a unității deținătoare ROMTELECOM
Pârâta Primăria a invocat următoarele motive:
1. În mod greșit instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a Primăriei orașului, întrucât la data preluării patrimoniului de către primărie, în cadrul acestuia nu se regăsea și terenul în suprafață de 940. acesta fiind expropriat și trecut în proprietatea statului prin Decretul nr.409/12.07.1973, în scopul construirii clădirii Oficiului.
2. Prima instanță a admis acțiunea în mod nelegal, fără a ține seama de faptul că terenul a cărui restituire o solicită reclamanții nu putea face obiectul Legii nr.10/2001, ci al Legii nr.18/1991, de ale cărei prevederi reclamanții au beneficiat prin reconstituirea parțială a dreptului de proprietate, aceștia neîncadrându-se în categoria persoanelor prevăzute de art.3 alin.1 din Legea nr.10/2001, cu modificările și completările ulterioare, nefiind proprietari la momentul preluării terenului pentru a fi construită clădirea, proprietar fiind Agricolă de Producție.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia civilă nr.34/A din 06 martie 2006, admis apelul declarat de pârâtă și a schimbat sentința, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul reclamanților.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut în considerente, că pentru o parte din terenul agricol în suprafață de 3750 preluat de de la autorii reclamanților în anul 1961, aceștia au beneficiat de dispozițiile legii speciale reparatorii ale Legii nr.18/1991, astfel că și pentru diferența de teren nerestituită, reclamanții ar fi trebuit să urmeze tot procedura statuată de această lege, neputându-se considera că terenul intră sub incidența Legii nr.10/2001.
În acest sens, instanța a reținut ca aplicabile în speță dispozițiile art.8 din Legea nr.18/1991, republicată, considerându-se că în mod corect dispoziția emisă de primar cuprindea motivarea că în speță nu erau aplicabile prevederile Legii nr.10/2001.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.306 alin.3 Cod procedură civilă.
Recurenții au criticat decizia instanței de apel sub aspectul încălcării dispozițiilor art.288 alin.2 Cod procedură civilă, în sensul că apelul declarat de pârâtă nu a fost depus la instanța care a pronunțat hotărârea apelată ( Tribunalul Vâlcea ), ci direct la Curtea de APEL PITEȘTI, acest aspect fiind sancționat de lege cu nulitatea absolută a apelului.
Cu toate acestea, instanța de apel a admis calea de atac promovată de pârâtă, pronunțând astfel o hotărâre nelegală.
S-a mai invocat și faptul că apelul a fost declarat de Primăria orașului, entitate ce nu avea calitate procesuală, aceasta revenind primarului, în calitate de reprezentant al autorității administrativ-teritoriale.
Pe fondul cauzei, recurenții au arătat, în esență, că terenul ce a făcut obiectul notificării nu putea fi restituit în temeiul Legii nr.18/1991, întrucât a fost expropriat în anul 1973, ceea ce înseamnă că urmează calea Legii nr.10/2001 și a Legii nr.247/2005, așa cum prevăd dispozițiile art.11 și urm. din legea specială de reparație, fiind vorba de un teren preluat în mod abuziv.
Prin întâmpinare, pârâta Primăria orașului a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin decizia nr.5188 din 26 iunie 2007, admis recursul declarat de reclamanți, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În adoptarea acestei soluții, Înalta Curtea reținut că reclamanții, prin motivele de recurs, au invocat excepția nulității apelului declarat de pârâta Primăria orașului, în sensul că acesta nu a fost depus la instanța a cărei hotărâre a fost apelată, pentru ipoteza nerespectării prevederilor art.288 alin.2 Cod procedură civilă, legiuitorul a prevăzut sancțiunea nulității exprese.
Întrucât din actele aflate la dosar nu rezultă cu certitudine dacă apelul pârâtei a fost depus la instanța a cărei hotărâre era atacată, respectiv Tribunalul Vâlcea și având în vedere că reclamanții au invocat excepția nulității acestui apel, a fost admis recursul, casată decizia pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu îndrumarea de a se verifica dacă în cauză au fost respectate dispozițiile art.288 alin.2 Cod procedură civilă, instanța de apel urmând a analiza și celelalte motive invocate de reclamanți.
Astfel investită, rejudecând cauza, Curtea constată că la data de 28 februarie 2006, cu ocazia acordării cuvântului asupra apelurilor declarate, procuratorul apelanților-reclamanți a invocat nulitatea apelului pârâtei, cu motivarea că a fost greșit depus. Aceste aspecte sunt consemnate în încheierea de dezbateri din aceeași dată, aflată la fila 171 dosarului nr.49/CIV/2006.
Analizând cu prioritate această excepție, se reține că prin adresa emisă de Curtea de APEL PITEȘTI, calea de atac declarată de Orașul, prin primar, împotriva sentinței civile nr.633/14 octombrie 2005, expediată acestei instanțe cu plicul din 23.11.2005 (141-148), a fost trimis Tribunalului Vâlcea, în vederea respectării dispozițiilor art.288 alin.2 Cod procedură civilă, pentru a fi înaintată instanței de apel împreună cu dosarul și dovezile de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii.
Nu există nici un dubiu că apelul a fost trimis direct Curții de APEL PITEȘTI față de mențiunile aflate pe plicul de expediere a căii de atac, cu referire atât la adresa destinatarului, cât și a expeditorului (148).
Potrivit art.288 alin.2 Cod procedură civilă, apelul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității.
Cum localitatea nu s-a conformat acestei obligații și a depus apelul la o altă instanță decât cea a cărei hotărâre a fost atacată, excepția greșitei îndreptări a căii de atac este privită ca întemeiată, cu consecința anulării acesteia.
Apelul formulat de reclamanți este privit ca întemeiat pentru următoarele considerente:
Reclamanții, în calitatea lor de persoane îndreptățite, în aplicarea dispozițiilor art.28 din Legea nr.10/2001, au trimis notificarea primăriei orașului, în a cărei rază se afla imobilul, întrucât nu cunoșteau deținătorul acestuia.
Pentru acest motiv reclamanții nu au investit instanța de fond cu un capăt de cerere privind obligarea intimatei la emiterea dispoziției de restituire prin măsuri reparatorii în echivalent, solicitându-se doar anularea Dispoziției nr.31/2005.
Critica formulată de apelanți este întemeiată, prima instanță depășind limitele investirii și acordând și ce nu s-a cerut a pronunțat o hotărâre nelegală sub acest aspect. De altfel, din probele administrate rezultă cu certitudine că unitatea deținătoare a imobilului litigios este "Romtelecom", apărare pe care a invocat-o și pârâta în mod constant începând cu întâmpinarea formulată la data de 08 aprilie 2005 (17-19, dosar nr.1075/2005 ).
În aplicarea prevederilor art.21 și art.27 din Legea nr.10/2001, competența de soluționare a notificării revenea acestei entități deținătoare a imobilului, căreia trebuia să-i fie redirecționată notificarea de către primărie.
Încălcarea principiului disponibilității de către tribunal, atrage temeinicia apelului, cu consecința admiterii acestuia, în temeiul art.296 Cod procedură civilă și a schimbării în parte a sentinței, în sensul înlăturării obligației pârâtei la emiterea dispoziției de restituire prin măsuri reparatorii în echivalent.
Soluționându-se apelul sub aspectul prezentat, celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca fiind greșit îndreptat apelul formulat de pârâta PRIMĂRIA ORAȘULUI, județul V, împotriva sentinței civile nr.633 din 14 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.1075/2005.
Admite apelul declarat de reclamanții, domiciliat în B, -, nr.268,.12,.1,.17, sector 2, domiciliat în Râmnicu V,-, -.5,.B,.1,.5, județul V, prin mandatar, împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă în parte sentința în sensul că înlătură obligarea pârâtei la emiterea dispoziției de restituire prin măsuri reparatorii în echivalent.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
8 ex./05.03.2008
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Maria Ploscă
