Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 35/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 35
Ședința publică de la 27 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Valeria Stanciu Cormanencu
GREFIER: -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel formulată de reclamanta, domiciliată în I,-.352.A er.3.14, împotriva sentinței civile nr. 1932 din 22 octombrie 2007 Tribunalul Iași; cauza având ca obiect anularea dispoziției nr.56/10.01.2005 emisă de Primarul Municipiului
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 13 februarie 2008, susținerile părților consemnându-se în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru ca procuratorul apelantei să depună acte cu care să facă dovada asupra studiilor de specialitate, a calității de consilier juridic și a dreptului de o reprezenta pe apelantă la Curtea de Apel s-a amânat pronunțarea cauzei pentru 20.02.2007, și ulterior, pentru astăzi. . termenului de pronunțare, la data de 14.02.2008, prin serviciul registratură s-au depus la dosar, de către procuratorul apelantei înscrisuri privind dovada studiilor de specialitate, licenței în drept și a calității de consilier juridic.
Deliberând;
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași la data de 28.02.2005 reclamanta contestă dispoziția nr. 56/10.01.2005 dată de Primăria Municipiului I prin care s-a dispus respingerea cererii de acordare de teren în compensare la aceeași valoare ca în zona sau contravaloarea terenului deținut în proprietate - circa 350. teren situat în I,-, motivat de faptul că notificanta nu a prezentat o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă de anulare a donației sau în constatarea nulității donației.
În motivarea cererii reclamanta susține că imobilul a fost preluat abuziv de stat, fără titlu și respectarea dispozițiilor legale la data preluării, numai printr-un act de dispoziție aparținând Consiliului Popular al Municipiului I, decizia nr. 105/24.02.1977.
Solicită reclamanta restituirea în natură a imobilului în suprafață de 615. fiind suprafața reală și nu 350. menționată în dispoziția contestată în cazul în care nu este posibil acordarea de teren în compensare, intravilan sau despăgubiri bănești în echivalentul sumei de 49.200 Euro.
În drept, reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, nr.HG 498/2003, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
Reclamanta a atașat înscrisuri la cerere, pentru a dovedi calitatea de persoană îndreptățită, ca moștenitoare testamentară a lui, a dreptului de proprietate a autoarei și preluării abuzive.
Cauza a parcurs un prim ciclu procesual în primă instanță, contestația fiind respinsă de Tribunalul Iași (sentința civilă nr. 515/4.05.2005), soluție păstrată în apel, (decizia civilă nr. 465 din 16.11.2005 a Curții de APEL IAȘI ) și în recurs - Secția civilă și de Proprietate Intelectuală prin decizia nr. 6114/22.06.2006 casează hotărârile pronunțate, și trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de APEL IAȘI fiind reînregistrată sub nr-.
În cuprinsul hotărârii Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 801 și art. 803 Cod civil, "donația este un contract solemn, unilateral și cu titlu gratuit", iar în conformitate cu prevederile art. 813 cod civil "toate donațiile se fac prin act autentic".
În speță, prin însăși decizia nr. 105/24 februarie 1997 fostului Consiliu Popular al municipiului I privind acceptarea donației s-a precizat expres în art. 3 că actul de donație va fi încheiat în formă autentică la notariatul de Stat, conform dispozițiilor dreptului comun aplicabile.
Dispozițiile legale menționate nu au fost respectate în cauză, se arată în considerentele deciziei și este de observat că prin Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietății și justiției, publicată în nr. 653/22 iulie 2005, s-au adus modificări art. 2, alin. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001, prevăzându-se expres că prin imobile preluate în mod abuziv în sensul prezentei legi se înțeleg "imobile donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 478/1954 privitor la donațiile făcute statului a,neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în formă autentică prevăzute de art. 813 Cod civil, în acest din urmă caz dacă s-ța admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă".
Este evident că în sensul dispozițiilor menționate, în cazul donației făcută statului în temeiul Decretului nr. 478/1954, dar neîncheiată în formă autentică, persoana îndreptățită nu are obligația prezentării hotărârii judecătorești prin care s-a anulat sau s-a constatat nulitatea donației.
Aceste prevederi legale nu au fost avute în vedere de instanța de apel, deși, potrivit art. 46 din Legea nr. 10/2001, prevederile prezentei legi sunt aplicabile și în cazul acțiunilor în curs de judecată.
Curtea de APEL IAȘI prin decizia civilă nr. 183 din 15.10.2006 având în vedere indicațiile obligatorii ale instanței de recurs și soluția dată problemelor de drept puse în discuție constată că tribunalul, ca instanță de prim grad a soluționat cauza pe excepție fără a intra în cercetarea fondului, conform art. 297 al. 1 Cod procedură civilă Curtea desființează sentința civilă nr. 515 din 4.05.2005 a Tribunalului Iași și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a nu prejudicia părțile de un grad de jurisdicție.
Prin sentința civilă nr. 1932 din 22 octombrie 2007 Tribunalul Iași respinge acțiunea.
Instanța de prim grad a dispus administrarea probei cu expertiza tehnică efectuată de ing. ( 30 -40 dosar nr-.
În urma măsurătorilor efectuate pe teren expertul tehnic a constatat că:
-vechea proprietate din I,-, ce a făcut obiectul contractului de vânzare -cumpărare nr. 2768 din data de 21.06.1946 a fost identificată de către expert în planul fotogrammetric din anul 1955 și pe planul fotogrammetric din anul 1984, pe care constată că proprietatea în suprafață calculată de 801,01. era compusă din două corpuri de proprietate cu dimensiunile și vecinătățile surprinse în planul de situație din planșa nr. 2; constată că un corp de proprietate pe care era construită locuința avea suprafața de 229,31. iar celălalt corp de proprietate care deținea două locuințe avea suprafața de 571,70.
- La data expertizei întreaga suprafață de teren este afectată de detalii de sistematizare surprinse în planșa nr. 3 după cum urmează: Blocul cu suprafața de 110,18. și blocul 2 cu suprafața construită de 152,56. rezultând suprafața totală de 262,74.; verzi în suprafață de 6853. respectiv 57,01 mp totalizând 125,54.; Parcare +trotuare suprafața de 412.47.
În concluzie expertul, în lipsa unui plan de situație care să însoțească decizia nr.105 a Consiliului Popular al Județului I prin care s-a acceptat donația suprafeței de 615. teren situat în I,-, își expune "Opinia neavând altă explicație plauzibilă, că la șapte ani după emiterea deciziei proprietatea deținea suprafața calculată pe planul de situație de 801,01. Expertul își fundamentează opinia pe planul fotogramatic din anul 1984.
Constată tribunalul din conținutul raportului de expertiză, că nu se poate reține temeinicia solicitărilor reclamantei și în raport de dispozițiile art. 225 Cod procedură civilă, reclamanta nu și-a formulat probe în contradovadă, nu a contestat raportul de expertiză.
În această situație se menționează în considerentele sentinței, se poate conduce la concluzia unei achiesări a acesteia la concluziile raportului de expertiză, situație ce impune respingerea acțiunii de față.
În apelul declarat împotriva hotărârii tribunalului reclamanta a invocat următoarele motive:
- instanța de fond nu a apreciat în mod obiectiv și complet probele administrate în cauză și nu a motivat hotărârea pronunțată. În dezvoltarea motivului se susține că este dovedit dreptul de proprietate al autorului, a amplasamentului și ca întindere, 800. în I,-, prin decizia nr. 105/24.02.1997 a Consiliului Popular al Municipiului I de preluare a suprafeței de 615. declarația de impozit nr. 8353/16.02.1952 extras legalizat eliberat de către Direcția Județeană a Arhivelor Naționale I, Matricola de clădiri și terenuri a Sfatului Popular al Municipiului I pentru anii 1952, 1957,1976, arată apelanta.
Concluziile raportului de expertiză sunt clare, în sensul că suprafața reală este de 801,01. din care statul a preluat numai 615. pentru care se poate proceda la restituirea în condițiile Legii nr. 10/2001.
Înscrisurile depuse la dosar sunt autentice, susține reclamanta, întocmite de funcționarii de stat în sfera competenței lor și se bucură de prezumția de validitate, proba contrarie revine celui ce le contestă, până la înscrierea în fals:
- restituirea în natură nu este posibilă, terenul este ocupat de noile construcții, fiind dovedită cererea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, prin acordarea unui bun imobil de aceeași natură și în aceeași suprafață, în municipiul I, intravilan, în ultima măsură optează pentru despăgubiri aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În soluționarea apelului sunt depuse la dosar: decizia nr. 105/24.02.1997, dată de Consiliul executiv al Consiliului popular al Județului I prin care s-a acceptat donația oferită de Consiliului popular al municipiului I privind suprafața de 615. teren situat în I,- - act ce ține loc de autorizația prevăzută de Decretul nr. 144/1958, donație ce nu s-a finalizat prin act autentic;
- comunicarea Direcției Județene Ia A rhivelor Naționale nr. 1972/11.07.2007 și Matricola de clădiri și terenuri a Sfatului Popular al Orașului I, anii 1952,1956,1957 nr. crt. 93,- și declarația pentru stabilirea impozitului asupra clădirilor și terenului situat în Municipiul I,-, în suprafață de 800.p din care 17. suprafață construcții.
Apelanta a precizat în concluziile orale și scrise că s-a deplasat la sediul Primăriei I și a constatat că nu deține bunuri sau servicii care pot fi oferite spre compensare.
Solicitămăsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005, obligarea pârâtului -intimat la emiterea propunerii privind acordarea acestor despăgubiri prin decizie/dispoziție motivatăce va fi înaintată spre soluționare Secretariatului Comisiei Centrate pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Apelul este întemeiat.
Curtea constată că reclamanta -apelantă la data de 23.10.2001 a notificat Primăria Municipiului I solicitând în calitate de moștenitoare a lui, restituirea în natură a imobilului preluat abuziv de stat, situat în municipiul I,- în suprafață de 615. fie acordarea de măsuri reparatorii.
Reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită conform art.4 al.(2) și (3) din Legea nr. 10/2001 prin cererea de restituire și testamentului autentificat sub nr. 1076/30.01.1991, de altfel necontestată de intimatul -pârât Primarul Municipiului
În cauză este făcută dovada prin expertiza tehnică că întreaga suprafață de teren proprietatea lui este afectată de detalii de sistematizare, bloc, spații verzi, parcare, trotuare, imobilul fiind preluat abuziv de stat, în sensul art. 1 din Legea nr. 10/2001.
Din probatoriul administrat rezultă că restituirea în natură nu este posibilă, iar Primăria nu are bunuri sau servicii pe care să le acorde ca măsuri reparatorii,reclamanta optând pentru despăgubiri.
Prin dispoziția contestată notificarea a fost respinsă cu motivarea că notificanta nu a prezentat o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă de anulare a donației sau constatarea nulității donației.
Problema de drept a fost soluționată irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală prin decizia nr. 6114 din 22.06.2006, în sensul că persoana îndreptățitănu are obligația prezentării hotărârii judecătorești prin care s-a anulat ori s-a constatat nulitatea donației.
Cum acordarea de măsuri reparatorii în modalitatea compensare cu bunuri și servicii nu este posibilă reclamanta -apelantă este îndreptățită conform art. 1 al. (3) din Legea 10/2001 la măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Opinia personală a expertului, nefundamentată științific nu poate constitui temei pentru respingerea contestației, în situația în care sunt îndeplinite condițiile cerute de Legea nr. 10/2001 pentru a se acorda măsuri reparatorii.
Prin aplicarea greșită a legii instanța de prim grad a respins contestația, în condițiile în care reclamanta a dovedit că este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, a făcut dovada proprietății autorului său, la data preluării de către stat, în anul 1977, și că aceasta este abuzivă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă instanța admite apelul, schimbă în tot sentința tribunalului conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de împotriva sentinței civile nr.1932 din 22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o schimbă în tot.
Admite contestația introdusă de împotriva dispoziției nr.56 din 10 ianuarie 2005 dată de Primarul Municipiului I pe care o anulează (pct.1).
Obligă Primarul Municipiului I să emită dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul preluat abuziv, din Municipiul I,-, în suprafață de 615. și să propună prin dispoziție motivată despăgubirile aferente.
Definitivă.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi 27 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
29.02.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Valeria Stanciu Cormanencu
