Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 34/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 34
Ședința publică de la 27 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
GREFIER: -
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelanții - - și prin mandatar și, () și prin avocat, împotriva sentinței civile nr.1140 din 06.06.2007 a Tribunalului Iași; cauza având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20 februarie 2008, susținerile părților consemnându-se în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta. Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când,
Deliberând;
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 2697/2005 din 23.03.2005, reclamantele - - și - prin procurator au solicitat anularea Dispoziției nr. 386/21.02.2005 emisă de Primăria Municipiului I cu privire la imobilul situat în I,- (fost nr. 72), construit și neconstruit în suprafață de 1657 mp și a Dispoziției nr. 387/21.02.2005 emisă de Primăria Municipiului I cu privire la imobilul situat în I,-, imobil construit și neconstruit în suprafață de 2519 mp și restituirea în natură a celor două imobile.
În motivarea acțiunii, reclamantele au învederat faptul că sunt descendentele foștilor proprietari ai imobilelor ce au fost trecute în proprietatea statului în mod abuziv, în perioada 6.03.1945 - 22.12.1998; că s-au adresat în termen cu cerere în baza Legii nr. 10/2001 Comisiei pentru aplicarea acestei legi din cadrul Primăriei Municipiului I făcând dovada cu actele depuse că sunt îndreptățite să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 3003/1.04.2005, reclamanții - -, () și prin procurator, au solicitat anularea dispoziției nr. 387/21.02.2005 emisă de Primarul Municipiului I și obligarea pârâtului la restituirea în natură a imobilului situat în I,-, construit și neconstruit în suprafață de 2519 mp.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat faptul că sunt descendenții părinților lor, - și () Sura, care au decedat în Israel în 1958 și respectiv în 1959; că imobilul sus-menționat a fost proprietatea tatălui lor, potrivit certificatului nr. 23419/6.05.1996 eliberat de Arhivele Naționale Române, precum și din fișa de imobil nr. 9527/2007 eliberată de "" I și a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului 111/1951; că deși au făcut atât dovada proprietății cât și cea a calității de moștenitori a fostului proprietar în mod nejustificat prin decizia contestată li s-a respins cererea pe motivul că nu au făcut dovada proprietății cu un act translativ de proprietate și nici dovada trecerii imobilului în proprietatea statului în mod abuziv; că prin notificarea nr. 744 N/2001 au arătat că imobilul a fost preluat abuziv, fapt dovedit cu hotărârea Tribunalului Iași nr. 4581/1954, decizia nr. 604/1954 și procesul verbal de inventariere și predare nr. 500/1954 precum și cu fișa imobilului în care la temeiul legal al preluării este prevăzut Decretul nr. 14/1951; că în 1951 când familia lor a trebuit să părăsească România, casa de locuit a fost lăsată în grija vărului lor, care avea sarcina să administreze imobilul; că actele de preluare au fost abuzive, Legea nr. 10/2001 stabilind clar în acest sens în art. 2 alin. 1 lit. d; că în prezent imobilul există astfel încât și restituirea în natură este posibilă.
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 3004/2005 din 1.04.2005, reclamanții () și prin procurator au solicitat anularea dispoziției nr. 386/21.02.2005 emisă de Primarul Municipiului I și restituirea în natură a imobilului construit și neconstruit, în suprafață de 1657 mp situat în I,- (fost nr. 72).
În motivarea acestei cereri, reclamanții au susținut faptul că imobilul sus-menționat, format dintr-o casă de locuit compusă din două corpuri, A și B și pivniță împreună cu terenul de 798 mp a fost proprietatea surorii tatălui lor -, respectiv, imobil dobândit de aceasta prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 542/1933 precum și a fratelui tatălui lor, () proprietar a încă 570 mp teren, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 340/1938 și transcris sub nr. 836/1938; că cei doi frați ai tatălui lor nu au avut copii astfel încât proprietatea lor se transmite nepoților de frați în calitate de colaterali; că în aceste condiții, la apariția Legii nr. 10/2001 au formulat notificări cu privire la imobilul menționat și că în mod nejustificat cererea lor de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 a fost respinsă motivat de faptul că preluarea imobilului de către stat s-a făcut prin sentința penală nr. 51/1961 a Tribunalului Popular al Orașului I, că nu a fost o măsură abuzivă în accepțiunea legii și că nu au făcut dovada deținerii legale de către autorii lor a imobilului la momentul preluării. Au arătat reclamanții că au făcut dovada dreptului de proprietate cu actele de proprietate ale unchiului respectiv mătușii lor ai căror moștenitori sunt; că imobilul a fost confiscat de la persoană ce locuia în imobil cu îngăduința proprietarilor (acesta fiind în mod greșit menționat ca proprietar în fișa imobilului nr. 9526/1996) în baza Decretului nr. 221/1960 pentru acoperirea prejudiciului creat, "avutului obștesc" de inculpat; că această hotărâre nu li se poate opune lor întrucât persoana condamnată și de la care s-a confiscat imobilul, nu avea calitatea de proprietar al acestuia; că actele de confiscare, inclusiv sentința penală sunt lovite de nulitate întrucât le încalcă dreptul de proprietate, încalcă ordinea publică și bunele moravuri.
Întrucât cele trei contestații anterior menționate vizează aceleași decizii, la termenul din 21.10.2005 în conformitate cu prevederile art. 164 Cod procedură civilă, instanța a dispus conexarea dosarelor nr. 3003/2005 și nr. 3004/2005 ale Tribunalului Iași, la dosarul nr. 2697/2005.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Primarul Municipiului Ias usținut că, prin dispoziția nr. 386/21.02.2005, au fost soluționate Notificările: nr. 335 din 10.08.2001 și nr. 338/10.08.2001 depuse la Biroul Executorului Judecătoresc; nr. 746 N/09.08.2001 și nr. 1267 N/18.09.2001 depuse la Biroul Executorului Judecătoresc, prin care, (), -, - -, și (- ) solicită restituirea în natură a imobilului construit și neconstruit în suprafață de 1657 mp, situat în I,- (fost - -, nr. 72), prin compensare cu bunuri imobile, teren și apartamente sau prin acordare de despăgubiri bănești.
S-a dispus respingerea cererii de restituire, motivat de faptul că preluarea în proprietatea statului în baza Sentinței penale nr. 51/1961 nu a fost abuzivă și prin urmare imobilul notificat nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Au fost avute în vedere dispozițiile cuprinse în Cap. 2 pct. 1.3 lit. "c" (i) din Hotărârea Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, potrivit cărora: "nu constituie preluare abuzivă și deci nu fac obiectul legii următoarele categorii de situații: (i) confiscarea unor bunuri de către stat ca urmare a aplicării măsurii confiscării dispuse de instanța judecătorească ca pedeapsă complementară pentru săvârșirea unor infracțiuni economice grave".
De asemenea, potrivit dispozițiilor pct. 1.5 lit. a din HG nr. 498/2003: "În cazul în care unitatea deținătoare sau entitatea investită cu soluționarea notificării apreciază, pe baza actelor doveditoare depuse de persoana care se pretinde îndreptățită și pe baza analizei împrejurărilor de fapt și de drept ale situației invocate în notificare, că: a) preluarea nu a fost abuzivă (de exemplu: s-a primit o plată rezonabilă - Decretul nr. 223/1974; imobilul s-a înstrăinat de proprietar - Legea nr. 4/1973, republicată, cu modificările ulterioare, și altele asemenea) va emite o decizie motivată de respingere a notificării", astfel încât acțiunea reclamanților apare ca neîntemeiată și, pe cale de consecință a solicitat respingerea contestației îndreptate împotriva Dispoziției nr. 387/21.02.2005, ca fiind legală și temeinică.
Prin dispoziția nr. 387/21.02.2005 a fost soluționată Notificarea nr. 744 N din data de 09.08.2001 depusă la Biroul Executorului Judecătoresc prin care, () și - - solicită restituirea în natură a imobilului construit și neconstruit în suprafață de 2519,00 mp, situat în I,-, în sensul respingerii acesteia motivat de faptul că notificanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat cu un act juridic translativ de proprietate și nici a trecerii imobilului în proprietatea statului în mod abuziv.
Din documentația ce a stat la baza emiterii dispoziției, rezultă că nu a fost depus la dosarul aferent notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001 nici un act de proprietate asupra imobilului a cărui restituire se solicită, obligație ce rezultă din dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu pct. 22.1 lit. a din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 498/2003, act de proprietate din care să rezulte că autorii reclamanților au fost proprietari ai imobilului din I,-. Conform pct. 22.1 lit. a din HG nr. 498/2003 "prin acte doveditoare se înțeleg: a) orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras de carte funciară, act sub semnătură privată și altele asemenea)".
De asemenea a fost respinsă cererea motivat și de faptul că nu s-a făcut dovada preluării abuzive, imobilul fiind preluat în baza Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, fără moștenitor sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor, iar notificanții nu au depus acte doveditoare din care să rezulte o legătură de cauzalitate cu abandonul proprietății, documente menite a demonstra faptul că fostul proprietar a fost forțat să-și abandoneze imobilul și care să permită încadrarea preluării ca fiind abuzivă. Modalitatea de preluare a imobilului din- rezultă din nr. 604/06.08.1954 a Secțiunii Financiare a Regiunii I, prin care acest imobil este trecut în folosința Sfatului Popular al Orașului I menționându-se că a devenit proprietate de stat în baza Încheierii Tribunalului Popular al Orașului I nr. 4581/03.07.1954.
Potrivit tezei a II a din pct. 2.4 din HG nr. 498/2003, referitoare la art. 2 alin. 1, lit. d din Legea nr. 10/2001. În acest caz - adică al imobilelor considerate abandonate în baza unor dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești -persoana care invocă această situație trebuie să depună acte doveditoare din care să rezulte în mod direct sau indirect o legătură de cauzalitate cu abandonul proprietății.
nu au depus acte doveditoare prin care să probeze faptul că abandonul proprietății s-a datorat unui caz fortuit sau de forță majoră produs din motive independente de voința proprietarilor și neimputabile acestora, care să conducă la aprecierea că preluarea de către stat a fost abuzivă.
La dosarul cauzei au fost depuse de către pârâtul Primarul Municipiului I documentațiile care au stat la baza emiterii celor două dispoziții contestate.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 1140 din 06.06.200, a respins pentru lipsa calității procesuale pasive contestațiile formulate de reclamanții și, împotriva dispozițiilor nr. 386/21.02.2005 și nr. 387/21.02.2005 emise de Primarul Municipiului I, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local I și Consiliul Județean
A fost respinsă contestația formulată de reclamantele - -, -, prin procurator, și de reclamanții (), prin procurator, în contradictoriu cu Primarul Municipiului I și Municipiul I, împotriva dispoziției nr. 386/21.02.2005 emisă de Primarul Municipiului
A fost respinsă contestația formulată de - prin procurator împotriva dispoziției nr. 387/21.02.2005 emisă de Primarul Municipiului
Au fost admise contestațiile formulate de reclamanții - - prin procurator, () și prin procurator, împotriva dispoziției nr. 387/21.02.2005 emisă de Primarul Municipiului I, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului I și Municipiul
S-a anulat dispoziția nr. 387/21.02.2005 emisă de Primarul Municipiului I, iar Primarul Municipiului Iaf ost obligat să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului situat în I,- compus din construcții și suprafața de teren de 1139 mp individualizată de expert, în interiorul punctelor A, B, 1, 2, 3, 26, 5, H,I, J, M, N, A și respectiv de propunere de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de către stat pentru suprafața de 169,02 mp compusă din suprafețele: - = 35,34 mp delimitată de punctele C, D, 22, 21, 30, ocupată de str. -; - = 11 mp delimitată de punctele M,6, J, K, L, M ocupată de str. - - și S 12 = 122,68 mp delimitată de punctele B, 17, 30, 29, 28, 3, 2, 1, 16, B aparținând imobilului din-
A fost obligat pârâtul să direcționeze notificarea reclamanților - -, și cu privire la suprafața de 1204 mp, ocupată de Spitalul Clinic de Copii "Sf. ", identificată de expertiza drept S1 = 374 mp delimitată de punctele D, 24, E, F, 5, 26, 25, 4, 22, D și S2 = 830 mp delimitată de punctele 26, 28, 29, 30, 21, 22, 4, 25, 26, spre soluționare Consiliului Județean
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că după cum rezultă din actele de stare civilă existente la dosarul cauzei (fila 49 dosar nr. 3003/2005, fila 90 dosar nr. 3004/2005, fila 273 dosar 2697/2005 pentru, fila 5 dosar 3003/2005, fila 88 dosar 3004/2005, fila 272 dosar 2697/2005 - pentru, fila 51, 54 dosar nr. 3003/2005, fila 91 dosar 3004/2005 - pentru - - și din actele de moștenire (filele 31,33) reclamanții, și - - sunt frați, fiii și moștenitorii defuncților decedat în aprilie 1958 și respectiv (Sura) decedată în iulie 1959.
Reclamanta căsătorită este potrivit actelor de stare civilă depuse în cauză (filele 68, 70 dosar nr. 3004/2005) fiica lui decedat la 17.04.1963 (fila 18) și a lui născută, decedată la 17.11.1957 (fila 13).
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 17/1958 eliberat de notariatul de Stat al Raionului I (fila 15), de pe urma defunctei a rămas ca unică moștenitoare în calitate de fiică, soțul supraviețuitor renunțând la moștenire. Potrivit actului de moștenire (fila 4 dosar 3004/2005) eliberat la 27.02.1997 a decedat la la 10.08.1964 de pe urma sa rămânând ca unică moștenitoare în calitate de soră.
Din actele de stare civilă existente la filele 16, 17, 19, 27 (dosar nr. 2697/2005) rezultă că reclamanta - este verișoară pe linie maternă cu ceilalți reclamanți, având ca autori comuni pe (/) și - bunici(potrivit declarației autentice dată la 10.02.1998 de - filele 56-57 dosar nr. 3004/2005). Patru dintre copiii acestora din urmă au fost următorii: căsătorită (mama reclamantei ), decedat la 15.03.1952 (fila 16), decedată la 20.01.1946 (fila 17) și /, tatăl reclamanților, și -.
În timpul vieții cumpără de la (cel mai probabil mama sa) suprafața de 798 mp teren situat în I,- (fost 66) în acest sens încheindu-se contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 542/1933 la Tribunalul Iași (filele 23,24).
De asemenea, vinde și lui suprafața de 570 mp din imobilul situat în I,-, în acest sens încheindu-se actul de vindere cumpărare autentificat sub nr. 340 din 31.01.1938 la Tribunalul Județului I, Secția a III Evident, la momentele deceselor celor doi frați, intervenite la 20.01.1946 și respectiv 15.03.1952, imobilele se aflau în patrimoniul acestora, dovadă în acest sens faptul că, în certificatul de moștenitor nr. 17/4.03.1958 eliberat după decesul defunctei se menționează în masa succesorală rămasă de pe urma acesteia cota de din "imobilul situat în I,- compus din o casă construită cu cărămidă, acoperită cu tablă având două camere, un antreu și o bucătărie precum și din terenul clădit și neclădit în suprafață totală de 657 mp", imobil moștenit de la sora sa pe care aceasta l-a cumpărat cu actul de vindere cumpărare autentificat și transcris la Grefa Tribunalului Iași - Secția a III a sub nr. 542/1933 și transcris sub nr. 1013/1935 precum și cota de din terenul situat în orașul I- în suprafață totală de 570 mp teren pe care defuncta l-a moștenit de la fratele ei, și pe care acesta l-a cumpărat cu actul autentificat și transcris de Tribunalul Județean I - Secția a III a sub nr. 340/1938 (fila 15).
Acesta este ultimul act care face referire la situația unei pătrimi din imobilul situat în I,-. Reclamanții, și - - nu au depus nici un act din care să rezulte că autorul lor ar fi moștenit și acceptat moștenirea după și.
Imobilul sus-menționat a trecut în proprietatea statului prin sentința penală nr. 51/16.12.1961 a Tribunalului Popular a orașului I prin care numitul a fost condamnat la închisoare corecțională, cu confiscarea totală a averii (filele 30-33 dosar nr. 3004/2005). Potrivit proceselor verbale nr. 331/29 mai 1961 (filele 34, 35 dosar nr. 3004/2005) imobilul situat în I,- a fost trecut din proprietatea numitului în proprietatea statului în baza sentinței penale menționate și a Decretului nr. 221/1960. S-a menționat că imobilul este compus din corpul A - cu destinația locuință cu suprafața construită de 73,50 mp, corpul B cu destinație magazii - cu suprafața de 14,50 mp beci - terenul de 17 mp, în total suprafața construită de 88 mp din 300 mp (construit și neconstruit) în indiviziune.
După apariția Legii nr. 10/2001, reclamanții, (), -, - - și numiții și prin notificările adresate Primăriei Municipiului I au solicitat restituirea în natură a imobilului sus-menționat.
Prin dispoziția nr. 386/21.02.2005, Primarul Municipiului Iar espins cererea de restituire a imobilului situat în I,- formulată de cei 6 notificanți motivat de faptul că preluarea în proprietatea statului în baza sentinței penale nr. 51/1961 nu a fost abuzivă și prin urmare imobilul notificat nu face obiectul Legii nr. 10/2001. Prin aceeași dispoziție s-a mai reținut că notificanții nu au făcut dovada deținerii legale a imobilului de către autorii lor la data preluării acestuia de către stat, nedovedindu-și astfel calitatea de persoane îndreptățite la reconstituire în condițiile art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001.
Această dispoziție a fost contestată doar de - și - - prin procurator, în baza procurilor speciale autentificate sub nr. 277/2001 (filele 11, 12) și nr. 123/2005 (fila 48) și de și prin procurator în baza procurii autentificate sub nr. 2863/6.09.2001 la Biroul Notarilor Publici Asociați " - și " (fila 8 dosar nr. 3004/2005).
Potrivit art. 1 lit. "e" din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 1 lit. a și ale art. 23 din lege.
În speță, cu privire la imobilul situat în I,-, reclamantele au aprobat că acesta a aparținut inițial, unchiului și mătușii lor, și și că după decesul acestora 1/4a revenit mamei reclamantei -, respectiv lui. Nu trebuie omis faptul că autorii comuni ai reclamantelor au avut 8 copii iar în cauză nu s- produs nici o dovadă cu privire la persoanele care în afară de au acceptat moștenirea după defuncții și. Astfel după cum rezultă din declarația dată de la 10.02.1998 (filele 56-57 dosar nr. 3004/2005), persoana de la care a fost confiscat imobilul sus-menționat printr-o sentință penală era vărul reclamantelor, respectiv fiul numitei - (decedată în 1980), o altă fiică a soților și.
În condițiile în care din 19.11.1957 (data decesului lui ) când oricum se face dovada doar cu privire la unul dintre coproprietarii imobilului și până în 1961 când imobilul este confiscat de la, nu se face nici o probă cu privire la situația juridică a imobilului din I,-, nu se poate concluziona decât că la momentul confiscării singurul proprietar era. Această ipoteză este întărită și de faptul că, împotriva executării confiscării dispusă prin sentința penală de condamnare a lui, executare efectuată conform Decretului nr. 221/1960, nu s-a probat formularea unei contestații la executare de către persoane care s-ar fi pretins proprietare ale imobilului confiscat, art. 41-43 din Decretul nr. 221/1960 prevăzând această posibilitate.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, în absența unor probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive (alin.1).
În aplicarea prevederilor alin. 1 și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar (alin.2).
Cum în cauză proba contrară nu a fost produsă, s-a reținut astfel cum s-a arătat că la momentul confiscării, proprietarul imobilului situat în I,- era față de care reclamantele nu au probat că au calitatea de moștenitoare. Mai mult, imobilul nu a fost confiscat ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist, cerință impusă de art. 2 lit. b din Legea nr. 10/2001 pentru a considera preluarea drept abuzivă și raportat la acest aspect, instanța apreciază că imobilul solicitat nu intră sub incidența Legii nr. 10/20012.
Pentru considerentele expuse, față și de prevederile art. 1.5. din Normele metodologice, instanța a apreciat că în mod corect Primarul Municipiului Iar espins prin dispoziția nr. 386/21.02.2005 cererile formulate de reclamanți cu privire la imobilul situat în I,-.
În ce privește cel de al doilea imobil, din certificatul nr. 23414/6.05.1996 eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului (fila 5 dosar nr. 3003/2005) rezultă că imobilul situat în I,- proprietatea lui -, compus din locuință și suprafața de 21000 mp teren, a fost trecut în proprietatea Statului în baza Decretului nr. 111/1951, a hotărârii Tribunalului Iași nr. 4681/3.07.1954 și a deciziei nr. 604/1954. Actele de preluare a imobilului se regăsesc și ele la dosarul cauzei (filele 33-37 dosar nr. 303/2005), iar potrivit procesului-verbal de inventariere și evaluare predare din 18.08.1954 (filele 35,36 dosar nr. 303/2005) a fost trecută în proprietatea statului imobilul compus din o casă de locuit și suprafața de teren construit și neconstruit de 2519 mp.
Cu privire la acest imobil, în baza sentinței civile nr. 5799/6.04.1998 a Judecătoriei Iași (fila 43 dosar 3004/2005) s-a emis de către Comisia Județeană I de aplicare a Legii nr. 112/1995 hotărârea nr. 1657 bis din 7.07.1999 prin care s-a admis cererea de acordare despăgubiri formulată de - -, () și, pentru 228 mp suprafața construită și 821 mp teren (fila 41 același dosar).
După apariția Legii nr. 10/2001, cei trei moștenitori ai defunctului - au formulat notificarea nr. 744 N/9.08.2001 prin care au solicitat Primăriei Municipiului I restituirea în natură a imobilului situat în I,- compus din construcție și suprafața de 2519 mp.
Prin dispoziția nr. 387/21.02.2005, Primarul Municipiului Iar espins cererea de restituire a imobilului motivat de faptul că notificanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat cu un act juridic translativ de proprietate și nici a preluării imobilului de către stat în mod abuziv. În subsidiar s-a reținut că actele depuse de notificanți nu îndeplinesc condițiile de formă prevăzute la art. 223 pct. 22.2 din nr.HG 498/2001.
Această dispoziție a fost contestată de -, - - prin procurator în baza procurilor speciale anterior menționate și de și prin procurator în baza procurii autentificate sub nr. 2863/6.09.2001 la Biroul Notarilor Publici Asociați " - și " (fila 6 dosar nr. 3003/2005).
Întrucât reclamanta - nu a formulat notificare cu privire la acest imobil, s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de aceasta împotriva dispoziției nr. 387/21.02.2005 a Primarului Municipiului
Din situația de fapt mai sus reținută rezultă că reclamanții, și - - au făcut dovada, fără putință de tăgadă, atât a faptului că imobilul a fost preluat abuziv (conform art. 2 lit. e din Legea nr. 10/2001) de la autorul lor, precum și a calității lor de moștenitori ai fostului proprietar.
Unul din principiile stabilite prin normele metodologice, necesar aplicării corecte și unitare a Legii nr. 10/2001 îl reprezintă principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor pentru care s-au depus notificări (art. 1 lit. a).
În speță, potrivit expertizei efectuate în cauză de expert, situația imobilului situat în I,- este următoarea: suprafețele identificate pe schița anexă la raportul de expertiză ca fiind S1 = 374 mp și S2 = 830 mp reprezintă terenuri libere de construcții ocupate de alei betonate, parcare și spații verzi, deținute de Spitalul Clinic de Copii "Sf. "; suprafața = 122,68 mp teren liber de construcții, aflat în perimetrul unei proprietăți particulare; suprafața S 3 = 1112 mp și S4 = 27 mp teren aferent imobilului din- și respectiv celui de la nr. 57 deținut de chiriași; suprafețele - = 35,34 mp și - = 11,00 mp terenuri ocupate de str. - și str. - -.
În ce privește construcția amplasată pe terenul de la nr. 57, aceasta este deținută de Municipiul I făcând parte din inventarul public al Municipiului I, conform relațiilor comunicate de Direcția de Administrare a Public și Privat sub nr. 14334/18.05.2007.
Din situația mai sus expusă, rezultă că unitatea administrativ teritorială are calitatea de deținător parțial al imobilului solicitat, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001. Astfel, suprafețele S1 - 374 și S2 - 830 mp ocupate de Spitalul Clinic de Copii "Sf. " (în total 1204 mp din fosta proprietate ), fac parte din domeniul public al Județului I, fiind în administrarea Consiliului Județean I care are astfel calitatea să se pronunțe asupra notificării reclamanților cu privire la această suprafață. În consecință, Primarul Municipiului I va direcționa spre Consiliul Județean I notificarea reclamanților cu privire la suprafața de 1204 mp din fosta proprietate.
În ce privește diferența rămasă, parte a ajuns în proprietatea unei persoane fizice ( = 122,68 mp), parte este ocupată de str. - - - (- = 11 mp), parte este ocupată de str. - (- = 35,34 mp) iar 1139 mp este ocupată de construcția revendicată și terenul aferent acesteia. Prin urmare, reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a suprafeței de 1139 mp individualizată de expert în schița anexă la expertiză în interiorul punctelor A, B, 1, 2, 3, 26, 5, H, J, M, N, A și a construcției existente pe acest teren, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Întrucât suprafața de 122,68 mp rezultă că ar aparține în prezent unei persoane fizice () iar suprafața de 46,34 mp ( - plus S 6) este ocupată de amenajări de utilitate publică ale orașului (străzi), față de dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, art. 1 pct. 10.1 și 10.3 din normele metodologice, instanța apreciază că, pentru aceste suprafețe reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 10 alin. 10 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel - -, -, și ().
În motivarea apelului, ei susțin că direcționarea notificării ce vizează imobilul din I, str. -, nr. 55 către Consiliul Județean I nu este legală, câtă vreme terenule este liber, fiind format din spații verzi și parcări neautorizate.
În ceea ce privește suprafața de 122,68. teren, care este ocupată de--C, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire.
Apelanții învederează că sentința tribunalului este nelegală și sub aspectul respingerii contestației cu privire la imobilul din I, str. -, nr. 57 motivat de faptul că preluarea acestuia, în baza sentinței penale nr. 51/1961, nu ar fi fost abuzivă.
apelanții că ei au dovedit, cu matricola de clădire pentru anii 1952-1954, că imobilul aparținea moștenitorilor defuncților și, iar nu putea deveni proprietar, în afara moștenirii legale prin nici un alt mijloc de dobândire a proprietății, astfel că preluarea imobilului în baza unei sentințe de condamnare a lui constituie o preluare fără un titlu valabil.
Apelanta - susține că, prin sentința civilă nr. 2632/16.02.1992 a Judecătoriei Iași, s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, calitatea sa de moștenitor, iar cota ce i se cuvine este de din întreg imobilul. Pe de altă parte, ea a formulat notificările nr. 338/2001 și respectiv nr. 48.836/2001 prin executorii judecătorești și cu respectarea termenului prevăzut de legea nr. 10/2001.
Mai susțin apelanții că tribunalul a tratat greșit cele două proprietăți, care numai după decesul lui au devenit un singur lot.
Astfel, chiar la data confiscării, așa cum rezultă din procesul-verbal nr. 331/1961, în afara casei de locuit - proprietatea -, din întreg terenul a fost confiscată numai suprafața de 300. ceea ce înseamnă că diferența de 1.596. teren a fost și este folosită abuziv.
Consiliul Județean Iaf ormulat întâmpinare prin care a arătat că tribunalul a reținut corect lipsa calității sale procesuale pasive câtă vreme emitentul dispozițiilor contestate a fost Primarul Municipiului I, iar art. 6 din Legea nr. 215/2001 prevede că în relațiile dintre autoritățile administrației publice locale și consiliul județean nu există raporturi de subordonare.
Legal citați, ceilalți intimați nu au formulat întâmpinări în cauză.
Curtea, din oficiu, a solicitat Primarului Municipiului I să înainteze la dosarul cauzei lista cu bunuri și servicii ce ar putea fi oferite apelanților în compensare, conform Legii nr. 10/2001.
Prin adresa nr. 69.341/14.02.2008,Primarul Municipiului Iap recizat că Municipiul I nu deține bunuri sau servicii susceptibile a fi oferite în compensare ca măsură reparatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate de apelanți, de ansamblul materialului probator administrat în cauză și de prevederile legale incidente, Curtea reține că apelul este întemeiat în limitele ce vor fi expuse în continuare.
Prin notificările înaintate Primarului Municipiului I, (), -, - -, au solicitat restituirea în natură a imobilului construit și neconstruit în suprafață de 16,57. situat în I, str. -, nr. 57 sau compensarea în echivalent cu bunuri imobile (teren și apartamente) ori acordarea de despăgubiri bănești.
Prin dispoziția nr. 386, Primarul Municipiului Iar espins cererile de restituire a imobilului din I, str. -, nr. 57 motivat de faptul că preluarea imobilului în proprietatea statului, în baza sentinței penale nr. 51/1961, nu a fost abuzivă și, prin urmare, imobilul notificat nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Tribunalul, prin sentința apelată, a păstrat dispoziția emisă de primar, reținând că, potrivit art. 24 alin. 1 din Legea 10/2001, în absența unor probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive ori s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Însă, în prezenta cauză, acest text a fost aplicat greșit de către tribunal, care a reținut că întreg imobilul (casă și teren) din I, str. -, nr. 57 ar fi fost proprietatea lui, de la care s-a dispus confiscarea prin sentința penală 51/1961 a Tribunalului Popular al orașului
În acest sens, Curtea reține că actul de vindere-cumpărare nr. 542/1933 atestă că a cumpărat de la un teren viran în suprafață de 798. situat în I, str. -, nr. 72 (fost 66), iar actul de vindere-cumpărare nr. 340/1938 dovedește că a cumpărat de la o parte din proprietatea sa, în suprafață de 570. teren, situată în I, str. -, nr. 72.
Matricola de clădiri și terenuri pe anii 1952-1954 dovedește că moștenitorii defuncților și aveau în proprietate o locuință și suprafața de 1.657. teren în I,-.
Procesul-verbal nr. 331 din 29.05.1961 întocmit cu prilejul executării sentinței penale nr. 51/1961 a Tribunalului Popular al Orașului I atestă că s-a luat din proprietatea lui și s-a trecut în proprietatea statului și, respectiv, în administrarea Comitetului Executiv al Sfatului Popular Oraș Ioc asă de locuit, compusă din două camere, două antrete, bucătărie și beci, o magazie din scândură și suprafața de 300. în indiviziune, teren construit și neconstruit, din I,-.
Raportat la acest proces-verbal rezultă că imobilul confiscat în baza sentinței penale era compus din casa de locuit, magazie și suprafața de 300. teren construit și neconstruit.
În ceea ce privește diferența de teren, (dintre terenul confiscat de 300. și cel care a aparținut în proprietate defuncților și ) nu există acte de preluare în proprietatea statului.
Conform art. 1 lit. "e", Capitolul I din HG250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție de preluare abuzivă.
Curtea constată că tribunalul a considerat greșit că întreg imobilul din I, str. -, nr. 57, ce a aparținut, inițial, defuncților și ar fi trecut în proprietatea lui, de la care a fost confiscat de stat prin sentința penală atât timp cât întinderea terenului construit și neconstruit confiscat este menționată expres în procesul-verbal de preluare mai sus menționat.
Diferența de teren din I, str. -, nr. 57 fost preluată abuziv de către stat, astfel că apelanții, în calitate de moștenitori ai defuncților și, au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii reglementate de legea nr. 10/2001.
În ceea ce privește imobilul din I, str. -, nr. 55, tribunalul a reținut greșit că - nu ar fi formulat notificare în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Astfel, notificarea existentă la dosarul cauzei (fila 76) atestă că - a solicitat să i se acorde măsurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001 atât pentru imobilul din I, str. -, nr. 55, cât și pentru cel din I, str. -, nr. 57.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit că, din suprafața totală de 2.514. din I, str. -, nr. 55, suprafața de 1.204. teren este ocupată de Spitalul Clinic de Copii " " I (830. reprezintă spațiu și parcare, iar 374. constituie platformă betonată), suprafața de 1.139. este liberă de construcții, suprafața de 122. teren este deținută de proprietarul imobilului din--C, iar suprafețele de 35,34. și respectiv, de 11. sunt ocupate de str. - și respectiv, de str. - -.
Raportat la situația actuală a terenului, Curtea reține că, în mod corect, s-a dispus obligarea Primarului Municipiului I de a emite o dispoziție de restituire în natură de către apelanții - -, și a suprafeței de 1.139. care este liberă, iar pentru diferența de teren aflată în proprietatea privată a unei persoane fizice sau ocupată de cele două străzi să se acorde măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Față de cele ce preced, în baza art. 296 Cod procedură civilă,s e va admite apelul declarat de - -, () și - și se va desființa în parte sentința apelată.
Având în vedere că tribunalul nu a soluționat fondul litigiului ce vizează imobilul din I, str. -, nr. 57, considerând greșit că acesta a fost confiscat în totalitate prin sentința penală nr. 51/1961 și că nu ar forma obiectul Legii nr. 10/2001, și pentru a nu prejudicia părțile de beneficiul unui grad de jurisdicție, se va trimite cauza la prima instanță pentru soluționarea în fond a contestației formulate împotriva dispoziției nr. 386/21.02.2005 emisă de Primarul Municipiului
Raportat la faptul că Primarul Municipiului I nu a soluționat notificarea formulată de - pentru imobilul din I, str. -, nr. 55, se va dispune obligarea pârâtului la soluționarea și a acestei notificări.
Se va dispune trimiterea notificării formulate de cei patru apelanți pentru suprafața de 1.204. teren din str. -, nr. 55, ce a fost identificată prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic către Spitalul Clinic de Copii " " I, care este unitatea deținătoare a terenului, conform Capitolului II alin. 1 din nr.HG 250/2007 și se vor păstra dispozițiile sentinței atacate, care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelurile declarate de - -, -, și () împotriva sentinței civile nr.1140 din 6.06.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o desființează în parte.
Dispune trimiterea cauzei la Tribunalul Iași pentru soluționarea pe fond a contestației formulate de - -, -, () împotriva dispoziției nr. 386 din 21.02.2005 emisă de Primarul Mun.
Obligă pârâtul Primarul Municipiului I să soluționeze notificarea formulată de -, ce are ca obiect imobilul din I, str. -, nr. 55.
Dispune trimiterea notificării formulate de - -, (), și - la Spitalul Clinic de Copii " " I în ceea ce privește suprafața de 1.204. teren din I, str. -, nr. 55, ce a fost identificată prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic.
Menține dispozițiile sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi - 27.02.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
25.03.2008/2 ex.-
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Elena Gheorghiu
