Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 350/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 350
Ședința publică de la 05 2008
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Grefier: - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 29 octombrie 2008, privind judecarea acțiunii formulate de reclamanta, cu domiciliul procedural ales în B, sector 1,-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B, sector 3,-, OFIFIUL PENTRU STUDII ȘI TG. J, cu sediul în TG J,-, jud. G, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B, sector 5,-, G, cu sediul în Tg. J, jud. G, având ca obiect legea 10/2001, în urma casării deciziei civile nr. 246 din 2 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 1438/2003, prin decizia nr. 7921 din 6 octombrie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea de concluzii scrise de către reclamanta, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 29 octombrie 2008, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin sentința civilă nr.328 din 18 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția civilă, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu intimații Oficiul pentru Studii Pedagogice și Tg. J, Ministerul Agriculturii,Alimentației și Pădurilor și Statul Român prin Ministerul d e Finanțe.
S-a respins capătul de cerere privind restituirea în natură a terenului liber, stabilindu-se că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri bănești pentru întreaga suprafață de teren de 2303,52. în valoare de 332.653.176 lei.
Pronunțându-se astfel, instanța a reținut că terenul solicitat de către reclamantă a fost preluat de stat prin Decretul nr.83/1949, din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultând că suprafața ocupată de construcții este de 1385,02 mp. iar suprafața de teren pentru care se solicită restituirea este de 941,50.
Din același raport de expertiză, a rezultat că restituirea în natură a terenului liber de construcții nu este posibilă, datorită utilităților existente pe acesta și în subsol.
Prin decizia civilă nr.93 din 25 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, s-au admis apelurile declarate de către toate părțile, s-a anulat sentința pronunțată de prima instanță și s-a reținut cauza spre rejudecare și efectuarea unei cercetări locale.
S- reținut că cererea de restituire în natură a terenului liber s-a respins, fără a se stabili în concret ce utilități există, dacă sunt publice și imposibil de ridicat.
S-a apreciat ca întemeiată critica vizând lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor, întrucât deținătorul imobilului este cunoscut.
Totodată, pârâtul Oficiul pentru Studii Pedagogice și Tg. J, avea obligația să se pronunțe prin dispoziție asupra notificării.
Curtea de APEL CRAIOVA - Secția civilă, prin decizia civilă nr.246/2.10.2003, a admis acțiunea și a stabilit valoarea de expertiză a terenului solicitat de către reclamantă la suma de 332.653.176 lei, la care vor fi calculate și acordate măsurile reparatorii prin echivalent, conform legii.
Pentru a decide astfel, Curtea constatat cu ocazia cercetării locale,că terenul solicitat este situat în fața clădirii sediului G, între șosea și clădire, alăturat altui teren ocupat de Universitatea "", deci un teren intravilan ce nu a fost restituit reclamantei în temeiul Legii nr.1/2000, iar terenul care nu are construcții pe el este subtraversat de toate utilitățile ce deservesc clădirile ocupate de cele două instituții, ceea ce face imposibilă restituirea acestuia în natură.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs toate părțile.
Reclamanta, a criticat decizia, susținând că terenul de 918,49. este teren liber și trebuie restituit în natură, conform Legii nr.10/2001, iar G, ca unitatea deținătoare nu a înscris terenul în lista aprobată de Guvern, conform art. 16 alin. 2 din același act normativ.
A susținut că terenul nu afectează accesul sau utilizarea normală a imobilului, iar amenajările subterane nu sunt de mare calibru.
Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, a susținut că în cauză este aplicabil art. 8 alin. 1 din Legea nr.10/2001, nefăcând obiectul acestui legi terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea nr.18/1991, legea nr.169/1997 și Legea nr.1/2000.
Cu referire la art. 16 alin. 1 din Legea nr.1/2000, recurentul a arătat că prin adeverința nr.739/18.07.2001 și procesul - verbal de punere în posesie al Comisiei Municipale Tg. J, s-a dispus punerea în posesie a reclamantei pentru suprafața de 44,08 ha teren arabil, diferența până la 50 ha. reconstituindu-se tot de către Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr.18/1991.
Pârâtul Oficiul de Studii Pedagogice și Tg. J, a criticat decizia instanței de apel, susținând că terenul în litigiu face obiectul Legii nr.18/1991 și nu s-a ținut cont de faptul că reclamanta a și primit terenul de 50 ha., din care a și vândut o parte.
Direcția Generală a Finanțelor Publice G, a criticat decizia de apel, invocând lipsa calității procesuale pasive, cu indicarea textelor Legii nr.10/2001, care atrag competența sa în cadrul procedurilor acestei legi, situații în care nu se încadrează cazul de față.
Că, deși în motivarea deciziei de apel s-a reținut că are calitate procesuală pasivă, acest lucru nu se reflectă și în dispozitivul deciziei.
Prin decizia nr.7921 din 6 octombrie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a respins excepția tardivității recursului.
S-au admis recursurile declarate de reclamanta și de pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, Oficiul, pentru Studii Pedagogice și Tg. J și Direcția Generală a Finanțelor Publice
A fost casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Înalta Curtea respins excepția tardivității recursului declarat de pârâtul Oficiul Pentru Studii Pedagogice și Tg. J, având în vedere că acesta a fost declarat în termen procedural, în condițiile art. 301 Cod pr. civilă.
Că, în raport de Hotărârea nr.2810/2000 emisă de Prefectura Județului G, din care rezultă că se reconstituie moștenitorului defunctului suprafața de 50 ha. de actele de proprietate pentru suprafața de 48,98 ha. ( 44,98 ha. cu proces - verbal de punere în posesie și 4 ha. cu titlul definitiv de proprietate), situația de fapt nu a fost bine stabilită, pentru a se putea face aplicarea art. 314 Cod pr. civilă.
Că, față de modul de determinare a suprafeței indicate în actul de partaj voluntar, era necesar a se stabili care este suprafața totală care a aparținut autorilor săi bunici, de pe urma cărora își invocă dreptul în litigiul de față, precum și delimitarea acesteia.
Concomitent, urmează a se stabili care este suprafața de teren ce face obiectul litigiului de față ce se circumscrie terenului care se invocă a fi aparținut autorilor săi, cât s-a restituit deja din terenul ce ar fi aparținut bunicilor săi, precum și dacă acesta a fost restituit deja în una din modalitățile invocate în apărarea pârâților, precum și efectuarea de verificări privind notificarea din 2005 invocată de pârâtul Tg.
Cu ocazia rejudecării, dosarul a fost înregistrat la Curtea de APEL CRAIOVA sub nr-.
Reclamanta a formulat precizări ale acțiunii, prin care a făcut un istoric al cauzei și a solicitat în raport de probele administrate, admiterea acțiunii, retrocedarea terenului în suprafață de 941,50. și obligarea pârâtului la emiterea dispoziției prin care să i se acorde dreptul la despăgubiri în echivalent pentru terenul ocupat de aceasta în suprafață de 1385,92. și înaintarea către a documentației pentru calculul acestora.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, susținând că reclamanta a beneficiat de prevederile legilor fondului funciar, prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 48,98 ha. teren arabil, dovadă în acest sens fiind procesul - verbal de punere în posesie, titlul definitiv de proprietate, că urmează să i se reconstituie dreptul de proprietate și pentru diferența de 1,02 ha. din cele 5 ha. solicitate. Că sub aspectul identificării terenului prin actele depuse de reclamantă, acesta nu este individualizat, iar singurul document ce plasează terenul la nord de - B - C, este schița intitulată " Planul Moșiei ", ce este neconformă cu standardele topografice, neavizată, neintabulată.
În ședința publică din 19 septembrie 2007, Curtea a pus în vedere reclamantei să depună notificarea din 27 iunie 2001 și planul cadastral al Moșiei din 1939, ce face parte integrantă din actul de partaj voluntar.
Reclamanta a depus la termenul ulterior precizări, planul moșiei din 1945, notificarea nr.51/E/2001.
Prin întâmpinarea depusă la 14.11.2007, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive în raport de dispozițiile art. 21 alin. 1 din Legea nr.10/2001, republicată.
Pentru o justă soluționare a cauzei, având în vedere și îndrumările Înaltei Curți prin decizia de casare, instanța de apel a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize tehnice topo, probă cu care părțile prezente au fost de acord.
În conformitate cu dispozițiile art. 201 - 202 Cod pr. civilă, a fost desemnat prin tragere la sorți expertul, căruia i s-au comunicat următoarele obiective:
- să se identifice și să se delimiteze prin puncte și vecinătăți suprafața totală de teren care a aparținut autorilor reclamantei, raportat la actul de partaj și schițele aferente;
- să se stabilească pentru ce suprafață de teren a fost reconstituit dreptul de proprietate al reclamantei în temeiul legilor fondului funciar și dacă s-a făcut punerea în posesie;
- să se stabilească dacă suprafața de teren ce face obiectul litigiului de față, se regăsește în terenul ce se invocă a fi aparținut autorilor reclamantei;
- să se identifice și să se delimiteze, pe schiță, terenul ce face obiectul prezentului litigiu, raportat la terenul în suprafață de 1261. restituit prin sentința civilă nr.460/2005 a Tribunalului Gorj, irevocabilă prin decizia civilă nr.7169/2006 a ICCJ;
- să se stabilească dacă terenul solicitat se poate restitui în natură, în ce suprafață, dacă suprafața restituită este subtraversată de toate utilitățile publice ( conducte de apă, canalizare ) ce deservesc instalațiile alăturate;
- să se determine contravaloarea terenului prin care se solicită restituirea în natură; să se determine contravaloarea terenului pentru care se solicită despăgubiri bănești.
Față de cererea formulată de expert prin care solicită înlocuirea sa, întrucât este incompatibil, fiind membru al Comisiei locale de fond funciar conform Ordinului Prefectului nr.325/15.11.2006, a fost desemnat expertul, prin tragere la sorți, căruia i s-au comunicat obiectivele mai sus - menționate.
La raportul de expertiză întocmit de expert, reclamanta a formulat următoarele obiecțiuni: să se precizeze dacă utilitățile sunt publice sau de altă natură, precum și posibilitatea de ridicare a acestora și să se facă evaluarea terenului de un expert.
Instanța de apel a apreciat ca întemeiată doar obiecțiunea legată de evaluarea terenului și a întocmit adresă expertului în acest sens, răspunsul fiind comunicat prin suplimentul înaintat la 4 aprilie 2008.
Pârâtul Tg. Jaf ormulat obiecțiuni încuviințate în ședința din 23 aprilie 2008 și înaintate expertului.
Față de faptul că expertul nu a răspuns conform obiecțiunilor referitoare la obiectivul privind evaluarea terenului în litigiu, s-a apreciat necesar în ședința din 3 septembrie 2008, completarea probatoriului cu efectuarea unei expertize tehnice - evaluare proprietate imobiliară de către un expert, conform dispozițiilor prevăzute de art. 10 alin. 8 și 9, art. 10.8 și art. 10.9 din Hotărârea nr.250/7.03.2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitare a legii nr.10/2001 și a dispozițiilor prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005.
În cauză, a fost desemnat prin tragere la sorți expertul, atestat.
La raportul de expertiză întocmit de acest expert, nu s-au formulat obiecțiuni.
Examinând acțiunea în raport de actele depuse de părți, coroborate cu concluziile expertizelor ordonate în cauză, Curtea constată următoarele:
Reclamanta, persoană îndreptățită în sensul art. 3 și 4 alin. 2 din Legea nr.10/2001, a parcurs procedura administrativă prealabilă prevăzute de art. 22 din Legea nr.10/2991 republicată, ( fostul art. 21 ), notificând pârâtul cu Notificarea nr.101/E/2001 (fila 56 dosar nr.1438/2003 al Curții de APEL CRAIOVA ), în sensul retrocedării terenului liber din incinta acestuia, iar pentru terenul ocupat solicitând despăgubiri.
Pârâtul nu s-a conformat dispozițiilor art. 25 din Legea nr.10/2001 republicată, în sensul de a se pronunța prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură, însă răspunsul acestuia înaintat reclamantei sub nr.40/23 (dosar nr.786/2002 al Tribunalului Gorj ), poate fi asimilat unui refuz.
Instanța este însă competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare, de a răspunde la notificarea părții interesate.
Acest aspect a fost tranșat prin decizia civilă XX din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,în recurs în interesul legii.
Din considerentele acestei decizii, rezultă că refuzul unității deținătoare nu poate rămâne necenzurat, pentru că nici o dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci dimpotrivă, însăși Constituția prevede la art. 21 alin.2 că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției, pentru apărea intereselor sale legitime.
Că, în raport de spiritul reglementărilor de ansamblu date prin Legea nr.10/2001, atribuția instanței judecătorești de a soluționa calea de atac exercitată împotriva dispoziției/deciziei de respingere a cererii de restituire în natură, nu este restrânsă doar la o prerogativă formală de a se dispune emiterea unei alte dispoziții/decizii în locul celei pe care o anulează, ci impune ca în cadrul plenitudinii sale de jurisdicție, nelimitată în această materie prin vreo dispoziție legală, să dispună direct restituirea în natură a imobilului ce face obiectul litigiului.
Or, reluarea procedurilor cu caracter administrativ, precum și respingerea acțiunii ca inadmisibilă sau prematură, ar contraveni principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil consacrat prin art. 6 partea 1 din CEDO, la care România a devenit parte.
În virtutea plenitudinii sale de jurisdicție, instanța a analizat cauza pe fond, sub aspectele dovedirii proprietății autorilor săi, a preluării abuzive, a calității de unitate deținătoare, precum și a măsurilor reparatorii de care urmează să beneficieze reclamanta.
Reclamanta a exhibat drept titlu de proprietate actul de partaj voluntar nr.1217/1944, autentificat de Tribunalul Gorj sub nr.445/1944, însoțit de planul cadastral al Moșiei din anul 1928, din care rezultă că această moșie a aparținut autorilor să ( bunici ) și și face parte din totalul de 57 ha pe care autorul le-a deținut, astfel cum rezultă din adresa emisă de Direcția Generală a Arhivelor Statului D, (fila 11 dosar nr- al Curții de APEL CRAIOVA ) și care au fost expropriate prin Decretul nr. 83/1949, decret dat în completarea unor dispoziții ale Legii nr.187/1945 privind reforma agrară.
Reclamanta a uzat de legile fondului funciar și alături de alți moștenitori, prin hotărârea nr. 2810/2000, emisă de Prefectura Județului G, s-a reconstituit dreptul de proprietate moștenitorilor defunctului pentru suprafața de 50 ha teren, dar au fost puși în posesie doar pentru suprafața de 44,98 ha, dovadă în acest sens fiind adeverința nr. 739/2001 și procesul - verbal de punere în posesie pe 2001, emise de Comisia Locală de Fond Funciar Tg. J, iar titlul de proprietate nr.-/2002 a fost emis reclamantei pentru suprafața de 4 ha. teren de pe urma tatălui său, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr.8786/2001 de Judecătoria Tg. J în dosarul nr.66605/2001, rămasă definitivă prin neapelare.
După apariția Legii nr.10/2001, reclamanta a parcurs procedura administrativă obligatorie prevăzută de aceasta și a formulat trei notificări.
Prima notificare, nr.84/2001 a făcut obiectul litigiului finalizat prin sentința civilă nr.460/2005, pronunțată de Tribunalul, G în dosarul nr.1699/2005, irevocabilă prin decizia civilă nr.7169/18.09.2006, pronunțată de ICCJ în dosarul nr-, prin care a fost obligată pârâta Universitatea " "- " Tg. J să lase reclamantei în deplină proprietate suprafața de 1261. situată în Tg. J, - B nr.75, județul G, cu vecinii precizați, teren pe care reclamanta l-a înstrăinat ulterior pârâtei prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.8088/2007 de BNP din Tg. J, Județul
A doua notificare nr.51/E/2001( fila 41 dosar nr- al Curții de APEL CRAIOVA ) a fost adresată de reclamantă Prefecturii G, prin aceasta s-au solicitat despăgubiri pentru imobilul situat în- ( care a fost construit pe terenul aflat în prezent în administrarea SC - POMICOLA și a fost demolat.
Această notificare este înaintată de Prefectura G la Primăria Tg. J sub nr.4030/2004 și către Tg. J sub nr.10716/2006 și este soluționată de Primăria Tg. J prin dispoziția nr.4283/2006 ( fila 42 dosar nr- al Curții de APEL CRAIOVA ).
Prin această dispoziție se propune acordarea de despăgubiri reclamantei pentru imobilele construcții în suprafață de 152., situate în Tg. J, - B nr.71, în condițiile legii speciale,privind modul de stabilire și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Se respinge cererea de despăgubiri pentru terenul situat în Tg. J, - B nr.71, cu motivarea că acesta este deținut de Tg.
Reclamanta poartă corespondență cu Tg. J ( fila 93 rejudecare ), cu referire la notificarea nr.51/E/2001, însă aceasta excede obiectului prezentei cauze.
A treia notificare formulată de reclamantă sub nr.101/2002 adresată pârâtului ( fila 56 dosar nr.1438/2003 al Curții de APEL CRAIOVA ), vizează terenul, în suprafață de 3400. ce se circumscrie suprafeței menționată în actul de partaj voluntar exhibat de reclamantă drept titlu de proprietate și se învecinează cu terenul deja restituit de către Universitatea "- " Tg.
Cu ocazia rejudecării, prin concluziile scrise, reclamanta și-a restrâns pretențiile la restituirea suprafeței de 918,49 mp. și despăgubiri pentru suprafața de 1382,02. ocupată de construcțiile pârâtului.
Terenul astfel notificat a fost preluat abuziv prin Decretul nr.83/1949 și chiar dacă acest act normativ nu este prevăzut expres în cuprinsul Legii nr.10/2001, temeiul legal aplicabil este art. 2 lit. h din Legea nr.10/2001.
Făcându-se dovada proprietății terenului, a preluării abuzive rămâne în discuție modalitatea de reparație de care urmează să beneficieze reclamanta, precum și a stabilirii unității deținătoare.
Potrivit art. 9 din legea 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcină.
Normele metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001 precizează în art. 9 pct. 1 că sintagma "indiferent în posesia cui se află în prezent" înseamnă "pe de o parte că incidența legii este stabilită erga omnes, indiferent de calitatea deținătorului (.) și, pe de altă parte are semnificația stabilirii momentului în funcție de care se face calificarea unității deținătoare, respectiv, cel care deținea imobilul la data intrării în vigoare a legii. În cazul în care după data intrării în vigoare a legii un imobil notificat potrivit legii a fost transferat în administrarea unei alte entități, aceasta din urmă devine entitate deținătoare investită cu soluționarea notificării". Legea nr. 10/2001 nu impune obligația ca entitatea notificată să dețină bunul în proprietate, așa încât în speța dedusă judecății, potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate, entitate deținătoare este pârâtul, acesta având calitate procesuală pasivă. Pentru aceeași rațiune se constată că pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu are calitate procesuală pasivă.
În legea 10/2001 sunt reglementate două situații în care Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor poate sta în judecată ca pârât, respectiv, situațiile prevăzute de art. 26 alin.3 și art. 31 alin. 4 din legea 10/2001 în vechea reglementare, situații ce nu sunt incidente în speță, așa încât, urmează să se constate că acest pârât, precum și DGFP G nu au calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește modalitatea de reparație, instanța de apel are în vedere probatoriul administrat, în special expertizele ordonate în cauză, în raport de care urmează să se facă aplicarea textelor de lege.
Suprafața totală de teren asupra căreia reclamanta și-a redus pretențiile este de 2303,51 și este ocupată de pârâtul. Din acest total, suprafața de 918,49 neocupată de construcții și solicitată a se restitui în natură este amplasată în partea de vest a terenului în suprafață de 1261 deținută de Universitatea "- " și restituită prin hotărâre irevocabilă.
Această suprafață este traversată subteran de următoarele utilități ce deservesc pârâtul și Universitatea " - ": conductă gaze conductă canalizare și, conductori electrici, linie telefonică.
se observă fosa pentru captarea apelor uzate de la laboratoarele și, stația de reducere a presiunii gazelor care alimentează localitatea.
Față de existența acestor utilități, expertul concluzionează că nu se poate dispune restituirea suprafeței de 918,49, opinie ce urmează a fi împărtășită și de instanța de apel. Această stare de fapt justifică aplicarea dispozițiilor art. 11 alin. 3 din Legea nr.10/2001, republicată, potrivit cărora, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent, nefiind posibilă restituirea în natură.
Aceste dispoziții se aplică în corelație cu art. 10 alin. 9 din Legea nr.10/2001 republicată, cu art. 10.8 și 10.9 din Hotărârea nr.250/7 martie 2007, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, precum și a dispozițiilor prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Deoarece, aceste utilități îi profită unității deținătoare, susținerea reclamantei conform căreia, utilitățile pot fi deviate nu poate fi primită, întrucât asemenea devieri ar presupune un proiect ce trebuie să țină seama de condițiile efective din teren, de distanțele prevăzute în actele normative, de specificul activității laboratoarelor și.
Legea nr.10/2001 este o lege specială de reparație, al cărei domeniu de aplicație îl constituie imobilele preluate abuziv într-o perioadă de referință bine determinată, ce utilizează conceptele de persoană îndreptățită și unitate deținătoare, ce are proceduri speciale de aplicare ale cărei articole sunt explicitate prin Normele Metodologice de aplicare, iar modalitățile de reparație sunt limitative și conforme cu principiile de soluționare a notificărilor.
Apărarea reclamantei, în sensul că utilitățile existente pe terenul în suprafață de 918,49 fac parte din utilitățile publice prevăzute de legea serviciilor comunitare de utilități publice, adică Legea nr.51/2006, nu poate fi primită, întrucât aceasta este o lege specială ce nu are legătură cu Legea nr.10/2001,care a fost adoptată tocmai în sensul reparării prejudiciilor cauzate unei categorii de persoane persecutate de sistemul comunist, și vine în completarea altor legi speciale de reparație, ca legile fondului funciar și Legea nr.112/1995.
Deși principiul prevalenței restituirii în natură reglementat de art. 1 alin. 1, art. 7 și 9 din Legea nr.10/2001 ce guvernează această lege, este prioritar, în speța dedusă judecății nu se poate face aplicarea acestuia datorită imposibilității de restituire. Instanța de apel constată că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, nivelul acestora fiind stabilit prin expertiza efectuată de expertul la suma de 912.790 lei, obținută prin însumarea valorii de 363.967 lei și 548.823 lei, corespunzătoare de 918,49 și 1385,02.
Întrucât prin Legea nr.247/2005 s-au adus modificări substanțiale Legii nr.10/2001, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor, reclamanta nu este prejudiciată prin valoarea stabilită de instanța de apel, fiindcă cererea acesteia de restituire în natură și de stabilire de despăgubiri, urmează să fie cenzurată de Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor înființată conform Titlului VII al Legii nr.247/2005.
Față de considerentele mai sus expuse, urmează să se admită în parte acțiunea formulată de reclamantă, față de pârâtul, și urmează să o respingă față de ceilalți pârâți pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
Urmează să se respingă cererea de restituire în natură, să se constate că valoarea măsurilor reparatorii la care este îndreptățită reclamanta este de 912.790 lei.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, urmează a fi obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2883,31 lei (reprezentând onorarii expertiză și cheltuieli de transport).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta, în împotriva pârâtului OFIFIUL PENTRU STUDII ȘI TG. J, în urma casării deciziei civile nr. 246 din 2 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 1438/2003, prin decizia nr. 7921 din 6 octombrie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-.
Respinge cererea de restituire în natură.
Constată că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafețele de 918,49. și 1385. total suprafață 2303,51. în valoare de 363.967 lei și 548.823 lei, total valoare suprafață teren de 912.790 lei.
Respinge acțiunea formulată de reclamantă pentru lipsă calitate procesuală pasivă față de pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și F:
Obligă pârâtul Oficiul pentru Studii Pedagogice și G la 2883,31 lei cheltuieli de judecată,către reclamanta.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./7 ex.
02.12.2008
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Nela Drăguț
