Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 36/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 36
Ședința publică din data de 6 februarie 2008
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Elena Costea
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamantul, domiciliat în P, str. -.2.21, jud. D, prin procurator, împotriva sentinței civile nr. 851 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-reclamant prin procurator și intimata-pârâtă Primăria Comunei, reprezentată de consilier.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că apelantul-reclamant a depus prin intermediul Serviciului Registratură răspuns la întâmpinarea formulată de intimată, înregistrat sub nr. 1259/30 ianuarie 2008, la care a atașat acte în copie xerox, respectiv: certificat nr. 228 din 25 martie 1993 emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului, extras din tabelul de conacele disponibile din jud. D, adresa nr. 5836 din 19.11.2001 emisă de Spitalul Orășenesc P, dispoziția nr. 34 din 28 mai 2001 emisă de Spitalul Orășenesc P, plan construcție etaj, plan construcție parter, adresa nr. 1368 din 19 iunie 2001 emisă de Spitalul Orășenesc P, memoriu justificativ, copie după procesul verbal de predare-primire și inventarierea bunurilor de valoare ale conacului moșierului G expropriat în baza Decretului 83/1949, proces verbal privind starea reală a imobilului Dispensar, sentința civilă nr. 116 din 6 februarie 2006 Judecătoriei Pucioasa, unele în dublu exemplar, 2 fotografii.
Procurator, pentru apelantul-reclamant, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu martori pentru dovedirea vechimii conacului.
Reprezentantul intimatei-pârâte, având cuvântul, arată că a luat cunoștință de conținutul actelor depuse de apelant și nu se opune probei cu martori solicitată.
Curtea, având în vedere că probele au fost încuviințate la termenul din 9 ianuarie 2008, iar în speță nu este incident nici unul din cazurile prevăzute de art. 138 Cod pr.civilă, respinge cererea apelantului prin procurator.
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Procurator, având cuvântul, susține oral motivele de apel depuse în scris la dosar, arătând în esență că s-a făcut dovada exproprierii a două clădiri, una fiind construcție cu 4 camere, care deja a fost restituită, iar una fiind conacul în litigiu, edificat pe un teren în suprafață de 5000. ce aparține apelantului. Mai arată că imobilul este amplasat pe terenul ce aparține apelantului, astfel că nu se poate susține că acesta nu ar fi fost proprietatea autorului apelantului. Și din decizia nr. 34/2001 a Spitalului Orășenesc P, rezultă existența conacului, în care în prezent funcționează dispensarul medical al comunei, pentru care inițial a fost încheiat un contract de comodat care a expirat.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată, respectiv retrocedarea în natură a conacului. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei, având cuvântul, arată că Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat o hotărâre dreaptă urmare probelor administrate în cauză. Apelantul, în calitate de moștenitor al fostului proprietar, a intrat în posesia terenului și a unei clădiri, în care locuiește în prezent, iar conacul în litigiu aparține altor proprietari. Hotărârea nr. 116/2006 privește o acțiune în constatare a unei vânzări, ce nu are legătură cu cauza de față, referitoare la imobile ce au fost restituite apelantului.
Solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată.
În replică procurator arată că în titlurile persoanelor indicate ca și proprietari ai conacului nu sunt menționate elementele de identificare ale clădirii.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr.3350/2006, contestatorul, prin procurator, a contestat în contradictoriu cu Primăria comunei răspunsul primit de la aceasta la notificările nr.75/10.11.2005 și nr.85/25.11.2005.
n motivarea contestației, contestatorul a arătat că notificările nr.75 și 85/2005 au fost depuse în termenul prevăzut de Legea nr.247/2005, ce a modificat Legea nr. 10/2001, că intimata nu a pronunțat o decizie sau dispoziție motivată cu privire la temeiurile de drept și de fapt care au dus la respingerea notificărilor, că din cuprinsul adresei nr.612/2006, primită la data de 6.03.2006, rezultă că intimata a precizat nereal că notificarea nr.75/2005 se află la înalta Curte de Casație și Justiție spre soluționare, iar notificarea nr.85/2005 nu face obiectul Legii nr.247/2005.
Același contestator susține că prin Legea nr.247/2005 a fost repus în dreptul de a formula notificări pentru restituirea proprietății expropriate de la autorul său, G, din comuna -Șuvița, imobilele: -dispus dispensar medical, compus din 6 camere la parter și 2 camere la etaj, cu prispă, de 193 mp, conform schiței imobile anexată, conform dispoziției nr.34/2001 precizări și adresa către, conform adresa nr.44/2005 a Spitalului P, anexate, anexe gospodărești demolate-precizate în notificarea nr.85/2005; teren intravilan expropriat-în suprafață de 8500 mp-V satului cu vecinătățile precizate în notificarea nr.85/25.11.2005: parcela I-N DJ 710, S-Parul, E- Neagră, V-Pariul; parcela II-N- și moșt.Gh., S-DJ 710, E-drum servitute, V-moșt..
Contestatorul mai arată că la notificările înaintate intimatei a atașat acte care dovedesc atât dreptul de proprietate al autorului său, precum și calitatea de moștenitor legal a acestuia.
A solicitat instanței să se admită contestația, iar pârâta să fie obligată la restituirea bunurilor existente în natură la momentul notificării, iar pentru imobilele demolate acordarea de despăgubiri bănești, precum și pentru terenurile de sub instituții.
Contestația a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.24 pct.31din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005.
Pârâta Primăria comunei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, susținând că cele două cereri depuse și înregistrate la Primăria comunei sub nr.75 și 84/25.11.2005 ( nu 85 ) nu sunt notificări, ele fiind depuse în temeiul Legii nr.247/2005 ca cereri de restituire, termenul de depunere fiind prescris prin lege, astfel că cele două cereri au fost analizate de către comisia locală de aplicare a legii fondului funciar, unde s-a stabilit că respectivul solicitat nu este proprietatea defunctului G și nu face obiectul restituirii, întrucât prin sentința civilă nr.466/2002 a Judecătoriei Pucioasa, definitivă și irevocabilă nr. 1244/2002 a Tribunalului Dâmbovițas -a stabilit ca proprietar al imobilului-dispensar medical-persoanele, - și escu, care au fost puși în posesie de către executorul judecătoresc prin procesul verbal nr. 109/24.07.2003.
Referitor la terenul în suprafață de 5000 mp, pârâta a precizat că în baza cererilor depuse de reclamant potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 și nr. 1/2000, s-a solicitat suprafața de 44,18 ha, suprafață ce a fost retrocedată în totalitate, după cum urmează: în baza Legii nr.l8/1991 suprafața de 10 ha cu titlu de proprietate; în baza Legii nr. 1/2000 suprafața de 33,18 ha, respectiv 2,70 ha în natura pe raza comunei ( Ordinul Prefectului nr.7046/30.11.2002 ) și suprafața de 31,48 ha pe raza comunei ( amendamentul nr.4564/14.07.2003), deci terenul solicitat de 5000 mp situat în - arie parc - se regăsește în suprafața totală solicitată de 44,18 ha, fiind deci retrocedată.
Cu privire la construcțiile ce au fost confiscate și demolate, intimata a arătat că reclamantul nu a solicitat să fie despăgubit în baza prevederilor Legii nr.l0/2001, urmând ca în conformitate cu prevederile Legii nr.247/2005, solicitarea reclamantului să fie prezentată comisiei județene de fond funciar cu propunerea de a fi trecut la despăgubirii cu respectarea normelor de aplicare a Legii nr.247/2005.
Contestatorul și-a precizat cererea și a arătat că solicită retrocedarea în natură și punerea în posesie conform art.46, 78 din Legea nr.247/2005 coroborată cu Legea nr.10/2001, cu privire la (dispus dispensar medical, D, proprietar expropriat G prin Decret nr.83/1949 ); teren intravilan-V satului expropriat, rămas liber și ocupat de instituții construite în suprafață totală de 8500 mp cu vecinătățile arătate în cererea de reconstituire nr.84/25.11.2005); anexe gospodărești demolate prevăzute în notificarea nr.7/2001, cerere restituire nr.84/2005.
A mai solicitat constatarea nulității absolute a sentinței civile nr.466/2002 a Judecătoriei Pucioasa și a deciziei civile nr. 1244/2002 a Tribunalului Dâmbovița conform Legii nr.10/2001 și art.50 al Legii nr.247/2005.
Totodată a arătat contestatorul că după notificările nr. 109/28.03.2001 și 7/28.05.2001 depuse în baza Legii nr.10/2001, s-au depus și cererile înregistrate sub nr.75/10.11.2005 și nr.84/25.11.2005 și că potrivit dispozițiilor Legii nr.247/2005, trebuia să se emită dispoziție motivată de respingere a notificării sau cererii de restituire în natură.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 851 din 20 septembrie 2007 respins cererea formulată de reclamantul, prin procurator, reținând în fapt următoarele:
eclamantul nu este îndreptățit la restituirea în natură a unei părți din imobilul cu destinație de dispensar medical, situat în comuna, județul D, iar pentru o parte din imobil la acordarea de despăgubiri, astfel cum a solicitat prin notificarea nr. 109/2001 și nici la restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 2040m.p., astfel cum contestatorul a cerut prin notificarea nr. 109/2001 mp. câtă vreme s-a statuat prin hotărâri judecătorești restituirea imobilului dispensar numiților, și escu, precum și a suprafeței de 2040 mp. teren intravilan situat în comuna, aferent construcției cu destinația de dispensar - 850 mp. și curți ( teren liber)-1190 mp. identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert și s-a respins cererea de intervenție a numitului.
Cu privire la restul suprafeței de teren solicitat prin notificarea nr. 7/2001, instanța de fond a constatat că reclamantul nu a administrat probe din care să rezulte că ar fi îndreptățit la restituire sau la acordarea de măsuri prin echivalent, sarcina probei revenind lui față de dispozițiile art. 1169 din Codul civil.
A mai reținut tribunalul că nu poate constata nulitatea absolută a celor două hotărâri judecătorești, astfel cum a solicitat reclamantul prin precizările la acțiune, deoarece otărârile judecătorești de retrocedare a imobilului și a terenului mai sus arătate, atâta timp cât nu au fost desființate, au caracterul unui titlu legal și se bucură de autoritatea lucrului judecat, efectele lor neputând fi contestate nici de părți și nici de terți, printr-o acțiune în anulare, indiferent de pretinsele erori pe care le-ar conține.
Totodată reține tribunalul că reclamantul nu a formulat notificările nr.75/10.11.2005 și 84/25.11.2005 în termenul de 6 luni prevăzut de art.21 alin.l din Legea nr. 10/2001 ( art.22 din Legea nr. 10/2001, republicată), termen care a fost prelungit succesiv cu câte 3 luni prin OUG nr. 109/2001, respectiv OUG nr. 145/2001.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat apel reclamantul, prin procurator, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, următoarele:
Instanța de fond nu a avut în vedere actele depuse la dosarul cauzei, respectiv certificatele de expropriere a conacului, proprietar expropriat fiind autorul său G, exproprierea fiind făcută în temeiul Decretului 83/1949.
Susține apelantul că sentințele invocate în sentința instanței de fond nu au legătură cu imobilul ce face obiectul litigiului, ele făcând referire la un imobil casă de locuit. Se arată în continuare că s-au făcut toate demersurile necesare pe cale administrativă, fiind îndeplinite toate cerințele Legii 10/2001.
Se solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Curtea examinând sentința apelată prin prisma criticilor invocate actelor și lucrărilor dosarului dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că apelul este nefondat potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare:
Prin sentința civilă nr. 466/12.04.2002 a Judecătoriei Pucioasa, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanții din acea cauză respectiv, și escu și a fost obligată pârâta Spitalul Orășenesc P să lase în deplină proprietate și posesie acestora imobilul ce este în prezent dispensar comunal situat în comuna, s-a respins cererea reclamanților privind revendicarea terenului în suprafață de 2000 mp și s-a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul.
Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul declarat de aceiași reclamanți împotriva sentinței mai sus menționate și a schimbat în parte în sensul că a obligat pârâții Consiliul Local și Spitalul Orășenesc P să lase în deplină proprietate apelanților suprafața de 2040. teren intravilan situat în comuna aferent construcției cu destinație de dispensar pronunțând în acest sens decizia nr. 851 din 20 septembrie 2007.
Susținerile apelantului, că aceste două hotărâri nu au legătură cu imobilul solicitat de el deoarece reclamanților din hotărârile mai sus arătate li s-a restituit un imobil casă de locuit iar el a solicitat dispensarul, nu au suport nici probator și nici logic.
Apelantul contestator a fost chiar el parte în cauzele mai sus arătate formulând la instanța de fond o cerere de intervenție iar din cuprinsul sentinței și al deciziei rezultă clar că este vorba de dispensarul comunal situat în comuna pe care îl solicită și apelantul în prezenta cauză.
Cele două hotărâri judecătorești se bucură de autoritate de lucru judecat, efectele lor neputând fi contestate, imobilul în litigiu aparținând altor proprietari.
De altfel apelantul reclamant a intrat în posesia conacului
Casă de locuit ce a aparținut autorului său, defunctul G prin sentința civilă nr. 2772/4.04.1997 ce a avut la bază certificatul de expropriere nr. 228/25 martie 1993 emis de situat în satul - lângă imobilul solicitat în prezenta cauză.
În ceea ce privește notificărilșe formulate pe cale administrativă și despre care face vorbire apelantul prin criticile formulate, instanța de fond s-a pronunțat în mod corect prin sentința pronunțată, reținând că acesta nu a formulat în termenul de 6 luni prevăzut de art.21 al.1 din Legea 10/2001, termen ce a fost prelungit succesiv cu câte 3 luni prin nr.OUG109/2001, respectiv nr.OUG145/2001, notificările nr. 75/10.2005 și 84/25.XI.2005.
Având în vedere considerentele ce preced, curtea constată că apelul este nefondat și urmează ca în temeiul art. 296 Cod procedură civilă să îl respingă.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul, domiciliat în P, str. -.2.21, jud. D, prin procurator, împotriva sentinței civile nr. 851 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei, jud.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 6 februarie 2008.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red. CE
Tehnored.NM
4ex.
12.02.2008
3350/2006 Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea
