Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 143/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 143
Ședința publică din data de 6 februarie 2008
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamantul, domiciliat în com. sat jud. D împotriva deciziilor civile nr. 370 din 2 octombrie 2006 și nr. 443 din 15 octombrie 2007 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, precum și de către pârâta C, domiciliată în B,- -C.2.7.184, sector 3 și cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în B,- -.A.3, sector 4 împotriva deciziei civile nr. 443 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței civile nr. 171 din1 februarie 2006 pronunțată de Judecătoria Răcari, în contradictoriu cu pârâții și, ambii domiciliați în B-, -.69.1.6.21, sector 5, domiciliat în com. jud. D, domiciliată în B,. nr. 254.15.2.7.5 sector 4 și, domiciliată în sat jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant, personal, lipsind recurenta-pârâtă C și intimații-pârâți, și.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul reclamantului este timbrat cu chitanța nr. 8425 din 9 ianuarie 2008 în valoare de 9,50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar, recursul pârâtei C nefiind timbrat, astfel cum s-a dispus prin rezoluție.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează că prin intermediul Serviciului Registratură, s-a depus la dosar de către recurenta-pârâtă Coc erere, înregistrată sub nr. 1557/6 februarie 2008, prin care solicită amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător.
Față de împrejurarea că recurenta-pârâtă C nu și-a îndeplinit obligația legală de a achita 9,50 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, deși a fost citată cu această mențiune și i s-a indicat cuantumul și sancțiunea în cazul neîndeplinirii obligației, curtea nu poate pune în discuție cererea acesteia de amânare a cauzei și invocă din oficiu excepția netimbrării recursului.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței cu privire la modalitatea de soluționare a excepției invocate și declară că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea ia act de declarația recurentului-reclamant, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, arată că susține motivele de recurs așa cum au fost formulate în scris și solicită admiterea recursului și acordarea de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de transport.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Răcari sub nr. 102/11 ianuarie 2005, reclamantul a chemat în judecată pârâții, pentru a se dispune partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defuncților, decedat la 26 iulie 1984 și, decedată la 29 iulie 1998, ambii cu ultimul domiciliu în com., jud.
A arătat reclamantul, în motivarea acțiunii, că este fiul defuncților, care au mai avut încă doi fii, că averea succesorală se compune din terenurile evidențiate în titlul de proprietate nr. 72006/1995, respectiv suprafața de 2 ha și 8600. împreună cu casa de locuit construită din cărămidă, acoperită cu tablă, având două camere și bucătărie, precum și un grajd din cărămidă acoperit cu tablă.
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosar acte de stare civilă, certificatul de moștenitor nr. 814/1984 și titlul de proprietate nr. 72006/1995.
Pârâții, și au formulat întâmpinare, prin care au arătat că sunt de acord cu acțiunea promovată de reclamant, însă cotele succesorale trebuie stabilite de instanță în raport de gradul de rudenie al fiecăruia la moștenirea celor doi defuncți.
În ședința din 28 aprilie 2005 s-a stabilit faptul că au calitatea de moștenitori ai lui și pârâtele și C, care au fost introduse în cauză în această calitate.
Pârâtele și C au formulat întâmpinare prin care au arătat că sunt de acord cu acțiunea promovată de reclamant, însă cotele succesorale trebuie stabilite de instanță în raport de gradul de rudenie al fiecăruia la moștenirea celor doi defuncți, precizând totodată că terenul a fost primit ca moștenire de către defunctul de la părinții săi, nefiind bun comun dobândit de acesta în timpul căsătoriei cu.
Reclamantul a completat și precizat acțiunea la data de 19 mai 2005, arătând că a suportat cheltuielile de înmormântare ale celor doi defuncți, evaluate provizoriu la 70.000.000 lei, a făcut îmbunătățiri la casa de locuit, în sensul că a construit două camere, un hol, a schimbat uși, ferestre, a învelit-o cu tablă, a executat lucrări de tencuit și zugrăveli, a forat un puț și a construit cotețe pentru găini și porci.
Pârâții au formulat o nouă întâmpinare și cerere reconvențională la 26 mai 2005, în care au arătat că nu reclamantul a suportat cheltuielile de înmormântare și că acesta nu a realizat îmbunătățiri la imobilul succesoral și au solicitat să se constate că părinții lor și sunt proprietarii unui imobil compus din două camere și hol, edificat de ei, aceștia locuind și gospodărind împreună cu defuncții.
Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 3 noiembrie 2005, Judecătoria Răcaria admis în principiu acțiunea principală, a respins cererea reconvențională formulată de reclamant, a constatat deschisă succesiunea defunctului, decedat la 27 iulie 1984, cu ultimul domiciliu în com., jud. D, a stabilit masa succesorală de împărțit rămasă de pe urma acestuia, a constatat deschisă succesiunea defunctei, decedată la 27 iunie 1998, compunerea masei succesorale de pe urma acesteia, respectiv cota de 5/8 din construcții și terenul menționat în titlul de proprietate nr. 72006/19095, calitatea de moștenitor al acesteia pentru reclamantul, a admis excepția invocată de reclamant privind lipsa calității procesuale pasive prin neacceptare în termen a succesiunii defunctei de către pârâți, a admis în parte cererea referitoare la cheltuielile de înmormântare pentru defunctul, estimate la 30.000.000 lei, ce vor fi suportate de moștenitorii acestuia conform cotelor ce li se cuvin, a admis în parte cererea reconvențională a pârâșilor și a constatat că imobilul compus din două camere, separat de casa defuncților, a fost construit de.
După efectuarea expertizelor, rin p. sentința civilă nr.171/02.2006 pronunțată în dosarul 102/2005 al Judecătoriei Răcari, s-a admis acțiunea reclamantului împotriva pârâților, C și, precum și în parte cererea reconvențională a pârâților, dispunându-se partajarea bunurilor succesorale conform raportului de expertiză întocmit de expert în varianta unică potrivit căreia reclamantul culege întreaga masă succesorală, în valoare de 94.744.000 lei, moștenitorii lui primesc sulta de 27.503.000 lei iar moștenitorii lui - 9.738.000 lei, cu mențiunea că rămâne cu 57.503.000 lei, cât i se cuvine.
La alegerea acestei variante de lotizare s-a arătat că răspunde criteriilor reglementate de art.741 cod civil și art.6736Cod procedură civilă ce privesc modul de exercitare a posesiei, cotele cuvenite părților, domiciliileșiocupația acestora.
Împotriva sentinței de mai sus au declarat apel reclamantul și pârâta
Reclamantul a criticat sentința cu privire la reținerea împrejurării potrivit căreia imobilul compus din 2 camere, separat de locuința defuncților a fost edificat de, criticând modul în care au fost evaluate declarațiile martorilor, pe care le apreciază ca fiind subiective și invocându-se înscrisuri ce probează apartenența construcției la patrimoniul succesoral.
Pârâta a învederat că în mod greșit au fost omise de la masa de partaj terenurile înscrise în titlul de proprietate nr.72006/1995, s-au ignorat probele care au demonstrat contribuția pârâților la cheltuielile de înmormântare pentru autoarea și împiedicarea acestora de a accede în curtea autorilor și la construcția edificată de.
O altă critică formulată de pârâtă privește neconcordanța dintre încheierea interlocutorie prin care s-a admis în parte cererea reconvențională, în sensul recunoașterii edificării celor două camere de către și considerentele hotărârii de fond în care se menționează că această cerere a fost respinsă, pentru ca în dispozitivul sentinței să se prevadă admiterea în parte a aceleiași cereri.
De asemenea, se susține că este eronată reținerea cotei de 1/2 din terenurile înscrise în titlul de proprietate nr.72006/1995 pentru și, în contextul în care titlul de proprietate nu a fost anulat.
În final pârâta invocă lipsa procedurii de citare cu pârâta, aflată în Spania, pentru care nu a fost indicată adresa în vederea legalei citări.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr.370/02.10.2006, a respins ca nefondat apelul reclamantului și a admis apelul pârâtei, în sensul schimbării în parte a încheierii de admitere în principiu, admiterii cererii reclamantului, a cererii reconvenționale și în parte a cererii completatoare.
Prin aceeași decizie s-au constatat deschise succesiunile autorului, la 27 iulie 1984, cu moștenitorii -soție supraviețuitoare, cu cota de 1/4, și, fii, cu 3/4 din masa succesorală compusă din terenul cămin de casă în suprafață de 250.(menționat în titlul de proprietate ca având 487.) și cota de 1/2 din casa de locuit cu 2 camere și bucătărie și din grajdul edificat din cărămidă, s-a constatat deschisă succesiunea defunctei, decedată la 29 iunie 1998, moștenitori fiind și, cu cota egală din patrimoniul succesoral compus din bunurile culese de pe urma soțului său și din terenul menționat în titlul de proprietate, s-au păstrat dispozițiile privitoare la pasivul succesoral și ce le priveau reținerea edificării imobilului cu două camere de către . S-a dispus efectuarea unei expertize agricole pentru identificarea și evaluarea terenurilor, precum și completarea expertizei construcții pentru aplicarea cotei legale de moștenire în privința clădirilor.
După administrarea probelor încuviințate, Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 443 din 15 octombrie 2007, admis apelul declarat de pârâta C, a schimbat sentința civilă nr. 171/02.2006 pronunțată în dosarul 102/2005 al Judecătoriei Răcari, în sensul că a dispus partajarea bunurilor conform deciziei nr. 370/2006 a Tribunalului Dâmbovița și a raportului de expertiză întocmit în faza de apel, adică expertizei agricole și completării la expertiza construcții, reținând că aceste lucrări au în vedere modul de exercitare a posesiei, principiul împărțirii în natură a bunurilor, domiciliul și ocupația părților, criterii reglementate de art.741 Cod civil și de art.6739Cod procedură civilă.
Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziilor civile nr. 370 din 2 octombrie 2006 și nr. 443 din 15 octombrie 2007 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, iar pârâta C împotriva deciziei civile nr. 443 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței civile nr. 171 din 1 februarie 2006 pronunțată de Judecătoria Răcari, ambii criticându-le pentru nelegalitate.
Reclamantul invocă nulitatea prevăzută de art. 304 pct.7 Cod procedură civilă, în sensul că deși instanța de fond a constatat că pârâții nu au calitate procesuală pasivă prin neacceptarea în termen a succesiunii defunctei, instanța de apel îl constată ca moștenitor al acesteia pe fără să argumenteze în ce mod s-a făcut acceptarea succesiunii și s-a înlăturat excepția lipsei calității procesuale pasive invocată.
O altă critică se referă la faptul că există contradicții între deciziile atacate cu privire la pasivul succesoral și la admiterea în parte a cererii reconvenționale, reținându-se greșit că imobilul compus din 2 camere separat de cel al defuncților a fost construit de.
Consideră recurentul că instanța de fond în mod corect nu a reținut la masa partajabilă terenul evidențiat în titlul de proprietate nr. 72006/1995 deoarece defunctul renunțase expres la succesiunea defunctului, iar instanța ar fi trebuit să constate din oficiu nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate.
Se mai invocă faptul că a fost soluționată cauza cu lipsă de procedură cu pârâta.
Se solicită admiterea recursului, casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta C, aceasta a formulat mai multe critici care nu pot fi avute în vedere pentru că deși a fost citată cu mențiunea timbrării recursului nu și-a îndeplinit această obligație prevăzută de lege.
Examinând deciziile, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că recursul formulat de reclamantul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Referitor la critica ce vizează faptul că în mod greșit a reținut instanța de apel calitatea procesuală activă a lui, curtea constată că admițând cererea reconvențională formulată de pârâți și constatând deschisă succesiunea defunctului decedat în 1984, instanța de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, constatând că moștenitori ai acestuia sunt soția supraviețuitoare și cei doi fii și, fiind unicul renunțător la succesiunea acestuia. În 1989 decedat, moștenitorii săi fiind și, iar în anul 2000 moare, succesorii acestuia fiind și, iar înainte de decesul lui, a decedat având ca moștenitori pe, reclamantul din prezenta cauză, care era încă în viață la decesul mamei sale și succesorii lui, acesta fiind predecedat.
La decesul lui, era încă în viață, el și având cotă egală la masa bunurilor succesorale.
În ceea ce privește pasivul succesoral, corect s-a reținut faptul că acesta a fost suportat exclusiv de către reclamant, toate probele dosarului fiind evidente, așa încât este de neînțeles critica formulată în acest sens.
Tot din probele dosarului rezultă fără putință de tăgadă că imobilul cu 2 camere a fost edificat de și a aparținut acestuia, din adeverința la care face referire recurentul, rezultând că este vorba de un alt imobil proprietatea defuncților în care locuiește recurentul-reclamant și nu imobilul construit de .
Față de cele mai sus arătate, recursul se privește ca nefondat și urmează să fie respins, cu atât mai mult cu cât din verificările efectuate la dosarul cauzei s-a constatat că dosarul s-a soluționat cu procedura legal îndeplinită față de pârâta, așa încât și sub acest aspect recursul se privește ca nefondat.
Referitor la recursul declarat de pârâta C, aceasta nu și-a îndeplinit obligația de timbrare a acestuia cu 9,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, astfel cum s-a dispus prin încheierea de ședință din 9 ianuarie 2008 și citată cu această mențiune, conform dovezilor de citare aflate la filele 27,28 dosar, motiv pentru care, în temeiul art. 20 al.3, 4 din Legea 146/1997 și art. 9 din OG 32/1995, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora instanțele judecătorești nu se pot pronunța asupra cererilor înainte de a fi îndeplinit timbrajul, urmează a-l anula ca netimbrat.
În temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de pârâta C, domiciliată în B,- -C.2.7.184, sector 3 și cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în B,- -.A.3, sector 4 împotriva deciziei civile nr. 443 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței civile nr. 171 din1 februarie 2006 pronunțată de Judecătoria Răcari.
Respinge recursul formulat de reclamantul, domiciliat în com. sat jud. D împotriva deciziilor civile nr. 370 din 2 octombrie 2006 și nr. 443 din 15 octombrie 2007 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții și, ambii domiciliați în B-, -.69.1.6.21, sector 5, domiciliat în com. jud. D, domiciliată în B,. nr. 254.15.2.7.5 sector 4 și, domiciliată în sat jud. D, ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică, astăzi 6 februarie 2008.
Președinte, Judecători,
C
Grefier,
Red.EC
Tehnored.NM
2ex.
4.03.2008
102/2005 Judecătoria Răcari
3360/2006 Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria Radu
Judecători:Adriana Maria Radu, Constanța Pană, Elena
