Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 36/
Ședința publică din 17 martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanții și și de pârâții SC SRL Tg-M, SC COM SERV SRL Tg-M, SC SRL Tg-M, și Municipiul Tg-M, prin primar, împotriva sentinței civile nr.1314 din 3 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. -.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 4 martie 2009 - care face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de 11 martie 2009, iar apoi pentru data de astăzi, 17 martie 2009.
CURTEA,
Prin cererea înaintată la 3 martie 2008 la Tribunalul Mureș, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Consiliul local al municipiului Tg-M, Municipiul Tg-M prin Primar, SC" "SRL Tg-M, SC" "SRL TG-M, SC""SRL Tg-M, și soția, solicitând modificarea dispoziției nr.18912/14.02.2008 emisă de Primarul municipiului Tg-M, în sensul obligării pârâților la restituirea în natură a imobilului clădit situat în Tg-M-, înscris în CF 800/II Tg-M, compus din casă de cărămidă cu trei prăvălii, 8 camere, 4 bucătării, un antreu, o baie, pivniță, magazie. La ora actuală imobilul este format din 3 spații comerciale cumpărate de pârâtele de rând 4 - 6, de la Consiliul local al municipiului Tg-M, în baza Legii 550/2002, întabulate în CF 92686/N/ individual, CF nr.92686/N/ individual și CF 92686/N/ individual.De asemenea, prin acțiunea introductivă de instanță se solicită de către reclamanți anularea contractelor autentice de vânzare-cumpărare intervenite între pârâtele I, II, în calitate de vânzătoare și pârâții 4 - 8, în calitate de cumpărători, cu radierea dreptului de proprietate din CF menționat al cumpărătorilor și cu obligarea acestora la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au relevat că imobilul din litigiu a constituit proprietatea lui Jolanda, de la care a fost preluat în mod abuziv și fără titlul valabil conform Decretului nr.92/1950, reclamanții fiind succesorii legali ai proprietarei tabulare. După apariția Legii nr.112/1995 reclamanților li s-au acordat despăgubiri civile în cuantum de circa 300 milioane lei imobilul neputând fi restituit în natură întrucât avea destinație comercială.
Ulterior promulgării Legii nr.10/2001 și modificării acesteia prin Legea nr.247/2005, reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului, în condițiile art.20 alin.1 din Legea nr.10/2001, însă prin dispoziția atacată li s-a respins cererea motivat de faptul că întregul imobil a fost înstrăinat în condițiile Legii 550/2002 și întabulat pe numele pârâților de rând 4-8.
În opinia reclamanților, se impune anularea contractelor de vânzare-cumpărare autentice privind cele 3 spații comerciale, actele juridice de înstrăinare fiind nule, conform art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001 și art.24 alin.1 din Legea nr.550/2002.
Prin sentința civilă nr.1314 din 3 iulie 2008, Tribunalul Mureșa admis contestația formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Tg-M, și în consecință:
-a dispus modificarea dispoziției nr.18912/14 februarie 2008 Primarului municipiului Tg-M în sensul restituirii în natură către reclamanți, a imobilului situat în Tg-M,-, județul M, înscris în CF nr.800/II Tg-M (transcris în CF nr.4556), nr.top.2150/3/2/1/1/1, 2150/4/1/1/1, 2282/1/2, 2282/2, 2283/2/2/1/1/1/1, 2302/1;
-a obligat reclamanții la restituirea sumei de 210.868.800 lei (ROL), actualizată cu indicele de inflație, reprezentând despăgubirile ce le-au fost acordate prin Hotărârea nr.1053/11 martie 1999 Comisiei Județene M pentru aplicarea Legii nr.112/1995;
-a respins excepția privind tardivitatea formulării petitului de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr.300/30.09.2005, 383/29.09.2004, 356/23.08.2004, 5183/14.10.2004 și 4945/29.12.2005;
-a admis acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al municipiului Tg-M, Municipiul Tg-M, SC" "SRL Tg-M, SC" "SRL Tg-M, SC""SRL Tg-M, și;
-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.300/30.09.2005, nr.383/29.09.2004, nr.356/23.08.2004, nr.5183/14.10.2004 și nr.4945/29.12.2005, încheiate între Consiliul local al municipiului Tg-M și Municipiul Tg-M, pe de o parte și, respectiv, pârâții SC" "SRL, SC" "SRL, SC""SRL, și, pe de altă parte;
-a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâților SC" "SRL, SC" "SRL, SC""SRL, și din CF nr.800/II Tg-M, nr.top.2150/3/2/1/1/1. 2150/4/1/1/1, 2282/1/2, 2282/2, 2283/2/2/1/1/1/1, 2301/1;
-a respins petitul privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a statua astfel, instanța de fond a reținut faptul că nu s-a contestat în cauză caracterul abuziv al preluării imobilului de către stat și nici calitatea reclamanților de persoane îndreptățite în sensul Legii 10/2001. Este adevărat că legea prevede ca regulă restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, însă în situațiile în care aceasta nu este posibil se acordă măsuri reparatorii prin echivalent. În ceea ce privește contractele de vânzare-cumpărare, intervenite între pârâți vizând imobilul din litigiu, compus din 3 spații comerciale, în conformitate cu art.24 alin.1 din Legea nr.550/2005 coroborat cu art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001, tribunalul a statuat că aceste contracte sunt lovite de nulitate întrucât la data încheierii lor reclamanții au formulat notificarea din 24 august 2001 prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului. În contextul menționat, părțile contractante sunt considerate de rea credință și potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.10/2001 contractele de vânzare-cumpărare sunt nule, prima instanță făcând referire și la legislația CEDO, în mod concret cauza Pădurean împotriva României. Este adevărat că în ceea ce privește pe pârâta SC" " SRL Tg-M contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive, însă trebuie observat că sentința a fost pronunțată anterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 și deși prevederile acestei legi nu retroactivează, ele sunt aplicabile actelor juridice de înstrăinare încheiate ulterior apariției ei, ori, în cauză actul de înstrăinare s-a încheiat după apariția legii.
În fine, cu privire la invocarea de către pârâți a prevederilor art.33 din Legea nr.7/1996, instanța de fond a apreciat că, întrucât aceasta reglementează prezumția că dreptul înscris în CF în condițiile legii există în folosul persoanei în favoarea căreia s-a înscris dreptul, dacă a fost dobândit cu bună credință, și cum în cauză s-a dovedit reaua credință a părților contractante, prevederile legale invocate nu sunt de natură a confirma valabilitatea înstrăinării celor 3 spații comerciale.
Împotriva sentinței civile menționate, reclamanții au înaintat în termen legal apel, solicitând schimbarea în parte a hotărârii, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților de rând 4 - 8 din cărțile funciare individuale în care a fost transcris fiecare spațiu comercial cumpărat, cu motivarea că prima instanță în mod nejustificat nu a soluționat acest petit formulat expres în cererea introductivă de instanță.
În termen legal s-a declarat apel și de către pârâții și, solicitându-se schimbarea în tot a hot. primei instanțe, rejudecarea pricinii și respingerea acțiunii formulate de reclamanți, invocându-se tardivitatea cererii de chemare în judecată, și a notificării formulate, în condițiile art.21 alin.1 și respectiv 45 alin.5 din Legea nr.10/2001.
De asemenea, cele 3 societăți comerciale pârâte au declarat apel, solicitând schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe și respingerea cererii de chemare în judecată a reclamanților, tot în contextul celor două excepții invocate de către apelanții și.
În fine, în cauză s-a declarat apel și de către Municipiul Tg-M prin Primar, solicitându-se schimbarea în tot a hotărârii atacate, rejudecarea pricinii și respingerea acțiunii civile formulate de reclamanți, pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
Cele 3 contracte de vânzare-cumpărare privind spațiile comerciale din litigiu s-au încheiat la datele de 23 august 2004, 29 septembrie 2004 și respectiv 30 septembrie 2005, deci anterior transmiterii notificării de la Prefectura Județului M la Primăria municipiului Tg-M, situație în care nu se mai pune problema relei credințe a pârâtului apelant. Reclamanții au solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul din litigiu, inițial în baza Legii nr.112/1995 și apoi conform art.36 din Legea nr.10/2001, context în care Legea nr.550/2002 permitea înstrăinarea în mod valabil a spațiilor comerciale în favoarea pârâților de rând 4 - 8. Este adevărat că ulterior reclamanții și-au precizat notificarea solicitând restituirea în natură a imobilului, însă aceasta s-a făcut mult peste termenul de decădere prev. de Legea nr.10/2001 și după ce spațiile comerciale au fost înstrăinate pârâților. În opinia apelantului contractele de vânzare-cumpărare a căror anulare se solicită sunt pe deplin legale și în contextul disp.art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.550/2002 coroborat cu art.5 și 6 din aceeași lege. În concluzie, în opinia Municipiului Tg-M nu se poate reține nicio culpă în sarcina acestei instituții publice pentru vânzarea celor 3 spații comerciale, întrucât notificarea inițială a fost înregistrată la Prefectura județului M la 28 august 2001 iar reclamanții au solicitat cu mult peste termenul legal de depunere a notificărilor, prin cererea înregistrată sub nr.10.729 din 2 august 2007, restituirea în natură a imobilului din speță.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, precum și în baza efectului devolutiv a apelului, instanța de control judiciar reține următoarele:
Potrivit art.129 alin.6 din pr.civ. în toate situațiile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății și cu privire la părțile din proces. Este vorba de principiul sesizării in rem și in personam al instanțelor judecătorești, pentru a se asigura desfășurarea procesului civil cu respectarea principiilor disponibilității și contradictorialității, inclusiv cu respectarea dreptului la apărare.
Examinând petitele din cererea introductivă de instanță, se constată că la petitul nr.4, după ce reclamanții au solicitat anularea celor 3 contracte de vânzare cumpărare a spațiilor comerciale, s-a cerut și radierea dreptului de proprietate al pârâților de rând 4-8 din CF nou înființate respectiv, nr.92686/N/, nr.92686/N/ și nr.92686/N/, în care s-au întabulat spațiile cumpărate.
În dispozitivul hotărârii primei instanțe apare doar mențiunea radierii dreptului de proprietate al pârâților cumpărători numai din CF 800/II Tg-M, care viza inițial întregul imobil din litigiu, înainte de a fi dezmembrat pe 3 spații comerciale care apoi a fost înstrăinate pârâților de rând 4 - 8.
Potrivit practicii judiciare precum și doctrinei în materie, nesoluționarea unui petit din cererea de chemare în judecată echivalează cu necercetarea integrală a fondului pricinii, fapt ce atrage incidența disp.art.297 teza I, pr.civ. respectiv desființarea hotărârii apelate și rejudecarea fondului.
În altă ordine de idei, prima instanță a procedat atât la soluționarea pe fond a contestației formulate de reclamanți, având ca finalitate restituirea în natură a imobilului din litigiu, cât și la anularea celor 3 contracte de vânzare-cumpărare privind spațiile comerciale ocupate de societățile comerciale, cauza civilă dedusă judecății având astfel un caracter complex, ce atrage atât incidența legii speciale (nr.10/2001) cât și a dreptului comun în materie.
Însă acțiunile în anularea actelor de înstrăinare care au ca obiect imobile ce cad în sfera de aplicare a Legii 10/2001, prezintă caracterele unor acțiuni principale, iar competența de judecată a cererilor în anularea actelor de înstrăinare a spațiilor comerciale aparține secției de contencios administrativ a tribunalului (a se vedea decizia civilă nr.3584/3 mai 2007 ICCJ - Secția civilă). În același sens potrivit art.27 din Legea nr.550/2002 "alte litigii decât cele prev. la art.8,9 și 10, cu privire la desfășurarea procedurilor de vânzare a spațiilor comerciale, proprietate privată a statului, aflate în administrarea consiliilor locale sau a regiilor autonome, sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, nefiind obligatorie procedura prealabilă".
În atare situație, raportat la caracterul complex al acțiunii principale, prima instanță trebuia să disjungă soluționarea petitelor 3 și 4 din cerere și să trimită dosarul instanței competente, concomitent cu suspendarea pricinii pentru celelalte petite, în baza art.244 pct.1 pr.civ.
În baza celor relevate mai sus și făcând aplicațiunea art.297 pr.civ. urmează a se admite apelurile declarate în cauză, a se desființa integral hotărârea atacată și a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, Tribunalul Mureș.
Cu ocazia rejudecării fondului pricinii, instanțele de judecată urmează a avea în vedere faptul că reclamanții au solicitat inițial prin notificările de la filele 7, 24 dosar fond, măsuri reparatorii prin echivalent, pentru ca ulterior în anul 2007 să precizeze notificarea în sensul restituirii în natură a imobilului, după ce acesta a fost vândut celor 3 societăți comerciale. Validitatea celor 3 acte juridice de înstrăinare urmează a fi cenzurată conform dispozițiilor art.21 din Legea nr.10/2001, coroborat cu art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.550/2002 și art.23, 24 din aceeași lege. Oricum, în cauză are prioritate soluționarea petitelor vizând validitatea celor 3 acte de înstrăinare, întrucât în baza soluției definitive și irevocabile ce se va pronunța sub acest aspect, instanța de fond va aprecia dacă se impune restituirea în natură a imobilului în favoarea reclamanților, ori aceștia sunt îndreptățiți doar la măsuri reparatorii prin echivalent.
După desființarea hotărârii, instanța de fond va judeca pricina din nou, ținând seama și de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost desființată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de reclamanții și, ambii domiciliați în de Câmpie, nr.326, județul M și de pârâții SC" "SRL cu sediul în Tg-M, P-ța - nr.15, SC" Com Serv"SRL cu sediul în Tg-M,-, SC" "SRL, cu sediul în Tg-M, P-ța - nr.15, și, domiciliați în Tg-M,-, Municipiul Tg-M prin Primar, împotriva sentinței civile nr.1314 din 3 iulie 2008 Tribunalului Mureș.
Desființează integral hotărârea atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, Tribunalul Mureș.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 martie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
12 exp.
22.04.2009.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
