Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 37/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 37/
Ședința publică din 17 martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta, domiciliată în B,-, sector 3, împotriva sentinței civile nr.490 din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 4 martie 2009 - care face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de 11 martie 2009, iar apoi pentru data de astăzi, 17 martie 2009.
CURTEA,
Prin contestația înaintată la 22 ianuarie 2007 la Tribunalul Iași, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Universitatea " " I, anularea dispoziției nr.6 din 13 decembrie 2006 emisă de pârâtă și restituirea în natură a terenului în suprafață de 16.274 mp, situat în municipiul I,-, în condițiile Legii nr.10/2001.
În susținerea contestației, reclamanta a relevat că prin notificarea nr.2274/2001 înaintată pârâtei a solicitat restituirea în natură a imobilului din litigiu, însă cererea i-a fost respinsă în baza prevederilor art.10 alin.2 și 10 și art.26 din Legea nr.10/2001, stabilindu-se că este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, în funcție de valoarea de circulație a imobilului.
Reclamanta contestatoare a relevat faptul că imobilul din litigiu a fost cedat statului și predat în anul 1952 Secțiunii Agricole a Raionului I în baza unui Ordin al Ministerului Agriculturii, având la ora actuală destinația de " " a municipiului I, terenul fiind cuprins în domeniul public al municipiului.
Cu toate acestea, reclamanta se prevalează de dispozițiile sentinței civile nr.10.957/1995 pronunțată de Judecătoria Iași, care stabilește cu autoritate de lucru judecat faptul că suprafața revendicată a fost preluată de stat fără nici un titlu valabil, așa zisa "cedare" din anul 1952 fiind abuzivă și ilegală. În opinia reclamantei, întrucât terenul din litigiu este liber, nefiind afectat de construcții sau alte lucrări de utilitate publică, poate fi restituit în natură în condițiile art.1 și 10 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată.
Prin sentința civilă nr.490 din 31 martie 2008, Tribunalul Iașia respins contestația formulată de -, în contradictoriu cu pârâta Universitatea " " I, menținându-se ca legală și temeinică dispoziția atacată.
Pentru a statua astfel, prima instanță a reținut că reclamanta s-a prevalat de Ordonanța de adjudecare a fostului Tribunal I din 1 martie 1933 prin care imobilul din litigiu a fost "atribuit definitiv" numitei, succesoarea defunctului. Reclamanta este succesoarea legală a susnumitei, având deci calitatea de persoană îndreptățită a solicita măsurile reparatorii prevăzute de lege, în condițiile art.3 din Legea nr.10/2001, republicată. Ulterior, în anul 1952 imobilul a fost predat Secțiunii Agricole a Raionului I în baza unui ordon a Ministerului Agriculturii, după care a fost trecut în administrarea Universității " " din I, având la ora actuală destinația de. Universitatea deține o suprafață totală de 18.003 mp, care este afectat de amenajări de utilitate publică de suprafață și subterane, impuse de afectațiune actuală a imobilului, declarat de utilitate publică prin Hotărârea nr.8/1996 a Consiliului Județean Pe terenul din litigiu este amenajat un ansamblu arhitectural denumit "auditoriu" pe o suprafață de 143 mp, o construcție din calcar de, cu 16 coloane de tip R și un bazin de apă cu o suprafață de 19 mp, în rest fiind amenajate alei și plantații cu diferite specii de plante.
Din starea de fapt existentă, confirmată prin documentația anexată la dosarul de fond și raportul de expertiză efectuat în cauză, prima instanță a concluzionat că terenul din litigiu nu are caracterul unui teren liber în sensul Legii nr.10/2001 și soluția de respingere a contestației formulată de reclamantă s-a bazat pe prevederile art.10 alin.2 și 10 și art.26 din legea sus citată.
De asemenea, Tribunalul Iași și-a fundamentat soluția și pe dispozițiile art.6 din Legea nr.137/1995 și ale Legii nr.294/2003 privind protecția mediului, care instituie obligația autorităților locale de a respecta regulile privind menținerea, întreținerea și dezvoltarea spațiilor verzi, precum și a parcurilor și a amenajamentelor peisagistice cu funcție ecologică.
S-a concluzionat că, întrucât terenul solicitat a fi restituit contribuie la asigurarea unei calități ambientale și de mediu, este necesară să beneficieze de o protecție sporită, în baza cadrului legal menționat, excluzând orice posibilitate de restituire în natură, reclamanta fiind îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent potrivit Legii nr.247/2005.
Împotriva sentinței civile menționate, reclamanta a înaintat în termen legal apel, solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată conform solicitării, având petitele sus indicate.
În cuprinsul memoriului de apel s-a relevat, în primul rând, reținerea de către prima instanță a unei greșite situații de fapt, unele aspecte nefiind susținute de nici un material probator, iar altele fiind contrazise de probele administrate în cauză. Se arată, că prima instanță și-a însușit în detaliu motivarea în fapt și în drept cuprinsă în dispoziția atacată, nesocotind astfel dispozițiile art.261 pr.civ. În opinia reclamantei este greșită reținerea primei instanțe în sensul că, terenul revendicat este afectat de amenajări de utilitate publică de suprafață și subterane, cuprinde două construcții (ansamblu arhitectural și construcție din calcar), un bazin cu apă și amenajări subterane. Cele de mai sus sunt contrazise de probele administrate în cauză, întrucât terenul este în majoritatea lui liber, așa zisele construcții sunt amplasate pe o suprafață foarte mică, iar plantațiile ornamentale specifice unei grădini botanice nu se regăsesc la fața locului. Ca atare, terenul din litigiu fiind liber, neafectat de construcții sau alte lucrări de utilitate publică, și la ora actuală neavând afectațiunea de botanică, poate fi restituit în natură reclamantei, în condițiile art.1 și 10 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată. Se concluzionează de către apelantă, că din punct de vedere juridic, imobilul din litigiu nu a ieșit niciodată din patrimoniul defunctei, proprietara inițială a acestuia, și, în urma decesului proprietarei tabulare, reclamanta în calitate de succesoare legală este îndreptățită să beneficieze de restituirea în natură a terenului.
Prin încheierea nr.153 din 13 ianuarie 2009 ICCJ-Secția civilă, s-a admis cererea de strămutare formulată de apelantă și s-a dispus judecarea prezentului apel d e către Curtea de Apel Tg-M, dosarul de față fiind înregistrat la această instanță la data de 5 februarie 2009.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate, precum și în baza efectului devolutiv al apelului, instanța de control judiciar reține următoarele aspecte de fapt și de drept.
Potrivit art.1 din Legea nr.10/2001, republicată, imobilele,preluate în mod abuziv de către stat în perioada 1945 - 1989, precum și cele preluate în baza Legii nr.139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile legii. În situația în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, cu prioritate despăgubiri bănești, care la ora actuală se stabilesc și se acordă potrivit Titlului VII din Legea nr.247/2005. Persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor legii sus citate.
În modalitatea în care imobilul din litigiu a fost preluat de către stat, sunt incidente dispozițiile art.2 lit.h din Legea nr.10/2001, preluarea fiind abuzivă și fără titlu valabil, așa zisa "cedare" a imobilului fiind rezultatul unor constrângeri de natură politică la care au fost supuși antecesorii reclamantei.
Pentru situația invocată de către apelantă, în sensul că terenul revendicat a fost preluat abuziv și fără titlu valabil de către stat, și este liber de orice construcții, în speță ar fi aplicabile dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată. Însă, prima instanță în mod legal și temeinic, după analiza unui vast probatoriu, a concluzionat că restituirea în natură nu este posibilă, în contextul în care în speță se aplică și sunt incidente dispozițiile art.10 alin.2 și 10 din legea sus citată, coroborat cu art.26 din aceiași lege.
Astfel, din suprafața totală de 2,60 ha cedată statului de către antecesorii reclamantei, pârâta deține 18.003 mp, care este afectat de amenajări de utilitate publică de suprafață și subterane. Prin decizia nr.995/1962 a fostului S Popular a Regiunii I terenul din litigiu a fost scos din circuitul agricol în vederea reamenajării și extinderii Grădinii a Universității " " din Urmare a amenajărilor efectuate, la ora actuală terenul din litigiu are alei asfaltate pe o suprafață de 1197 mp, un ansamblu arhitectural "auditoriu" în suprafață de 143 mp, construcție din calcar cu 16 coloane tip R, un bazin de apă cu o suprafață de 19 mp. terenului este afectat de amenajări subterane constând în conducte cu apă, alte instalații de distribuire apă pentru irigații și cabluri electrice care asigură iluminatul aleilor din parc, deservind astfel la funcționarea normală a grădinii botanice. În rest pe terenul rămas liber sunt diferite plantații ornamentale cu specii din diferite regiuni ale țării precum și din străinătate, care asigură afectațiunea și estetica unui parc municipal cu destinația de botanică. Apelanta a contestat categoric acest ultim aspect însă din adresa nr.845/2004 a pârâtei rezultă fără echivoc faptul că pe teren sunt amplasate o serie de specii rare din României precum și colecții importante din punct de vedere științific și ornamental.
Ca atare, prima instanță în mod legal a concluzionat că în speță, raportat la dispozițiile legale sus indicate nu este posibilă restituirea în natură a imobilului din litigiu, reclamanta fiind îndreptățită doar la măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Nu este de omis nici faptul că, potrivit art.16 din Legea nr.137/1995 și ale Legii nr.294/2003, autoritățile locale ale administrației de stat sunt obligate să asigure menținerea, întreținerea și dezvoltarea spațiilor verzi, a parcurilor și a amenajamentelor peisagistice cu funcție ecologică și estetică.
În fine, România, prin OUG nr.195/2005 dată în implementarea aquisului comunitar, a prevăzut principiile care guvernează întreaga activitate de protecție a mediului și care trasează direcțiile de reglementare a activităților economice în vederea atingerii obiectivelor dezvoltării durabile și elementele care vizează interesul public. Pentru îndeplinirea acestor obligații ordonanța sus citată a prevăzut expres că schimbarea destinației terenurilor prevăzute în planurile urbanistice ca spații verzi amenajate este interzisă.
Față de cele ce preced, în temeiul art.296 pr.civ. urmează a se respinge apelul declarat în cauză și a se menține ca legală și temeinică hotărârea atacată.
Văzând și art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta -, domiciliată în B,-, sector 3, împotriva sentinței civile nr.490 din 31 martie 2008 Tribunalului Iași.
Obligă apelanta să plătească intimatei pârâte Universitatea "Al. " cu sediul în I,-, județul I, suma de 248,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 martie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
23.04.2009.
4 exp.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
