Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 37/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 37/A/2008
Ședința publică din 4 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR 2: Silvia Nicorici
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL C- împotriva sentinței civile nr. 308 din 18.04.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, îndosarul nr-, privind și pe reclamantele și, având ca obiect restituire imobil expropriat în baza Legii nr. 33/1994.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatelor și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 04.02.2008, de către intimata-reclamantă, concluzii scrise în trei exemplare și un script reprezentând fișa dosarului nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care se învederează că prin încheierea nr. 284/18.01.2008 s- respins cererea de strămutare a cauzei formulată de către intimatele-reclamante.
Instanța, în virtutea rolului activ, din oficiu, invocă inadmisibilitatea acțiunii în retrocedare formulată de reclamante în baza art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 raportat la decizia nr. 53/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii.
Instanța apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, astfel încât, întrucât s-a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, declară închisă faza cercetării judecătorești și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.536/2006 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu Statul Român, prin Consiliul Local al mun.C
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamantele nu au făcut dovada calității lor procesuale prin nedovedirea decesului antecesorului lor și nedepunerea actelor de stare civilă cu privire la reclamanta cerințe care nu puteau fi suplinite de instanță.
Prin decizia civilă nr.471/A/2006 pronunțată de Curtea de APEL CLUJs -a admis apelul declarat de reclamantele și împotriva hotărârii primei instanțe care a fost desființată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr-.
Prin sentința civilă nr.308 din 18 aprilie 2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantele și, împotriva pârâtului Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului, și în consecință s-a constatat caducitatea decretelor de expropriere nr.168/1983 și 89/1984 în ceea ce privește suprafața de 724 mp teren, care se identifică cu o parte din imobilele cu nr.top.12845/ 1/ 1 și 12845/1/2, teren în prezent cu o parte din imobilul cu nr. top.24259 /1/1 și 24260/1/1 și s-a dispus restituirea în natură a acestuia; s-a dispus sistarea indiviziunii asupra imobilului cu nr.top.24259/1/1 și 24260/1/1 prin parcelare și formare de loturi în natură care se atribuie astfel:
Lotul nr.1 format din parcela cu nr.top.nou 24259/1/1/1 și 24260/1/1/1 în suprafață de 16135 mp "alei și spații vechi" s-a înscris în favoarea vechiului proprietar tabular Statul Român în administrarea operativă a C;
Lotul nr.2 format din parcela cu nr.top.nou 24259/1/1/2 și 24260/1/1/2 în suprafață de 724 mp teren în str.- s-a atribuit reclamantelor în cote egale de 1/2 parte fiecare;
La rămânerea irevocabilă a prezentei s-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantelor asupra parcelei în suprafață de 724 mp mai sus descrise, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert, parte integrantă din hotărâre.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Decretul prezidențial nr.168/1983 s-a dispus exproprierea in scopul realizării unui număr de 386 de apartamente a unei suprafețe de teren de - mp, teren care a trecut in proprietatea statului.
Conform tabelului cuprinzând proprietarii ale căror imobile se expropriase, la poziția nr.17 a fost înscris de la care s-a expropriat suprafața de 540 mp reprezentând teren din imobilul situat în C-N-, reprezentând teren arabil.
În baza Decretului nr.89/ 1984 de la același proprietar a fost expropriată suprafața de 540 mp teren situat in-.
Conform actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei, reiese că reclamanta este fiica lui și, iar reclamanta este fiica acelorași persoane.
Fostul proprietar de carte funciară, a decedat la 15.08.1984 decesul fiind înregistrat sub nr.1068/1984 la Primăria Municipiului C-N, soția acestuia, a decedat la 10.02. 1997, decesul fiind înregistrat sub nr.499/1997 la Primăria Municipiului C-
În cauză a fost depusă o expertiză extrajudiciară întocmit de expert judiciar. Conform concluziilor raportului de expertiză, terenurile ce au aparținut antecesorilor reclamantelor au fost expropriate in baza Decretului nr.168/ 1983 și 89/1984, fiind trecută in proprietatea statului în vederea construirii ansamblului de locuințe.
Amplasarea blocurilor de locuințe nu afectează decât in mică parte parcela identificată cu nr.top.12845/1/1 și intr-o mai mare măsură parcela identificată cu nr.top.12845/1/2. În urma operațiilor de comasare și redistribuire efectuate după expropriere, cele două imobile au primit nr. topografice noi, și au fost înscrise in CF -, pe seama Statului Român în administrarea operativă a Conform situației actuale, terenurile sunt părți din parcela cu nr.top.nou 24259/1/1,24260/1/1 în suprafață de 16859 mp alei și spații verzi.
Datorită faptului că doar o parte din parcele sunt afectate de lucrările de construire a ansamblului de locuințe, expertul a propus dezmembrarea terenului in 2 parcele, respectiv parcela cu nr.top.24259/1/1/1, 24260/1/1/1 în suprafață de 16135 mp având categoria de folosință "alei și spații verzi" și parcela cu nr.top.24259/ 1/ 1/2, 24260/1/1/2 în suprafață de 724 mp teren liber in str.-, care poate fi restituit reclamantelor.
Prin răspunsul la raportul de expertiză, formulat de Consiliul Local al Municipiului C-N, se arată că în zonă au mai fost restituite terenuri ce au avut destinație de spații verzi și care au fost in situații de amplasare aproximativ similare cu cele pentru care reclamantele au solicitat restituirea in natură, iar propunerea comisiei de specialitate a fost acea că se poate restitui terenul în natură, cu obligația pentru viitorii proprietari să mențină in exploatare rețelele de gaz, apă și canal amplasate pe teren.
Potrivit dispozițiilor art.35 din Legea nr. 33/1994, în cazul in care nu s-au realizat lucrările de utilitate publică pentru care s-a dispus exproprierea fostul proprietar poate solicita restituirea suprafeței rămasă liberă, dacă intre timp nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică.
Din probatoriul administrat în cauză reiese că, doar o parte din terenul de 1080 mp expropriat de la, antecesorul reclamantelor este afectat de lucrările de realizare a ansamblului de locuințe, astfel că tribunalul a apreciat că pentru suprafața rămasă liberă de 724 mp, identificată de expertul sunt incidente dispozițiile art.35 din Legea nr. 33/1994.
În legătură cu incidența acestor dispoziții in cauză, tribunalul a reținut că practica judecătorească s-a pronunțat în sensul că dispozițiile art.35 din Legea nr. 33/1994, sunt aplicabile și terenurilor expropriate anterior intrării in vigoare a acestei legi. Astfel, prin Decizia VI pronunțată de Înalta Curte de Justiție și Casație la 26.09.1999, s-a admis recursul in interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art.35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauze utilitate publică sunt aplicabile și in cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrării in vigoare a Legii nr.33/ 1994.
Mai mult, Înalta Curte de Justiție și Casație s-a pronunțat in sensul că în materia restituirii imobilelor preluate de stat, Legea nr. 10/2001 este o lege generală in raport cu Legea nr. 33/1994, care se aplică atât faptului neutilizării bunului expropriat potrivit scopului de utilitate publică, care a început sub imperiul legii vechi și continuă sub imperiul legii noi, cât efectelor pe care le generează acest fapt. Chiar dacă pentru imobilele expropriate in perioada 06.03.1945-22.12.1989 Legea nr. 10/2001 prevede măsuri speciale de restituire, există o diferență de reglementare, întrucât în cazul cererilor formulate în temeiul art.35 din Legea nr. 33/1994, nu există o limitare temporală pentru cererea de restituire, decât in cazul unei noi declarații de utilitate publică.
Dispozițiile art.35 din Legea nr.33/ 1994 nu au fost abrogate în mod expres prin Legea nr. 10/2001, între cele două acte normative existând diferențe de reglementare, conform principiului "generalia specialibus non derogant".
În acest sens a se vedea decizia civilă nr. 376/2004, decizia civilă nr.5518/2005 ale
Împotriva acestei sentințe pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al mun.CNa declarat apel în termen legal, solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
La data de 09.11.2007, apelantul a depus motivele de apel, prin care a arătat că terenul in litigiu a trecut în proprietatea Statului Român prin expropriere, prin Decretul nr.168/1983, iar dreptul de proprietate astfel dobândit a fost întabulat în CF cu respectarea cerințelor prevăzute de Decretul Lege nr.115/1938.
Art.35 din Legea nr.33/1994 se referă doar la exproprierile efectuate în baza acestei legi, potrivit procedurii prevăzute în art.21-23, precedată de declararea utilității publice. Principiile ce guvernează aplicarea legilor in timp nu permit extinderea aplicării prevederilor art.35, privind posibilitatea retrocedării imobilelor la exproprierile efectuate prin decrete de expropriere, anterior intrării in vigoare a acestei legi.
Reclamantele au mai promovat o acțiune cu același obiect, acțiunea fiind înregistrată sub nr.356/2005 la Tribunalul Cluj, prin care au solicitat instanței să constate caducitatea Decretului de expropriere nr.168/1983, privind imobilul cu nr.top.12845/1/1 și nr.top.12845/1/2 din CF nr.- C teren situat în-, care s-a finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr.759/2005 prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantelor, hotărâre judecătorească care a rămas definitivă și irevocabilă.
Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică nu este un act normativ reparatoriu ci reprezintă legea generală în materie de expropriere, iar Legea nr.10/2001 este o lege generală în materie de reparație pentru imobilele preluate în mod abuziv de către stat, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, acest act normativ cuprinzând dispoziții privind imobilele expropriate în această perioadă constituind o lege specială în privința exproprierilor.
Reclamantele intimate și, prin întâmpinare, au solicitat respingerea apelului declarat de pârâtul Consiliul Local al mun.C N, și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (27-29).
In susținerea poziției procesuale reclamantele intimate au arătat că din suprafața totală de teren expropriată a rămas liberă și neafectată suprafața de 724 mp. așa cum rezultă din expertiza efectuată de ing.. Acest teren este liber de construcții, iar în zonă pârâtul a retrocedat toate suprafețele de teren rămase libere în urma exproprierii fapt care rezultă din cuprinsul CF nr.- cât și din cel al deciziei civile nr.35/23.02.2000 a Curții de APEL CLUJ, prin care s-a mai constatat caducitatea aceluiași Decret de expropriere nr.168/1983.
În această situație, opoziția pârâtului la retrocedare este una de rea credință.
Temeiul juridic al acțiunii introductive, îl reprezintă art.35 din Legea nr.33/1994, raportat la decizia nr.VI/1999 a ICCJ dată în recurs în interesul legii.
Prin această decizie, instanța supremă a statuat că nu sunt incidente excepțiile de inadmisibilitate și de prescripție a dreptului la acțiune.
Reaua credință a pârâtului rezultă și din faptul că intimatele au formulat cerere de restituire în baza Legii nr.10/2001, cerere care nu a fost soluționată până în prezent.
Prin preluarea terenului expropriat de către Statul Român au fost încălcate și dispozițiile art.1 din protocolul 1 din Actul Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De altfel, România a fost condamnată prin Hotărârile CEDO date în materia restituirii proprietăților pentru inconsecvența legislației și practica judiciară neunitară.
În probațiune intimatele au depus copii de pe: decizia civilă nr.35/23.02.2000 a Curții de APEL CLUJ, dosar nr.1539/1998; decizia nr.8149/19.10.2005 a ICCJ, dosar nr.8914/2005; decizia civilă nr.3892/14.04.2006 a ICCJ, dosar nr- (30-45).
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin înscrisul înregistrat la data de 29.10.2007, intimata a invocat sancțiunea decăderii apelantului din dreptul de depunere a motivelor de apel, în temeiul art.287 pct.3 și pct.4 pr.civ.
În legătură cu acest aspect, Curtea reține că pârâtul apelant Statul Român prin Consiliul Local al mun.CNa înregistrat cererea de apel împotriva sentinței civile nr.308/2007 a Tribunalului Cluj la data de 07.06.2007 menționând în cuprinsul acesteia că motivele de apel vor fi depuse printr-un memoriu separat până la primul termen de judecată (2).
La data de 07.09.2007 intimata a depus o cerere de amânare a soluționării cauzei în vederea comunicării motivelor de apel (8). Această cerere de amânare a fost încuviințată de instanță în ședința publică din 10.09.2007 (9).
La următorul termen de judecată din 08.10.2007, reprezentanta apelantului, consilier juridic a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea depunerii la dosar a motivelor de apel invederând că până la acest termen a fost în imposibilitatea motivării cererii de apel, cerere care a fost încuviințată de instanță (14).
Apelantul a înregistrat la dosarul cauzei, la data de 09.11.2007, motivele de apel iar în ședința publică din 12.11.2007, instanța în temeiul art.291 alin.2 pr.civ. a dispus comunicarea motivelor de apel cu reclamantele intimate și (14-21, 22).
Potrivit art.287 alin.1 pct.3, pct.4 și alin.2 pr.civ. cererea de apel va cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul și dovezile invocate în susținerea apelului, iar aceste cerințe pot fi împlinite până cel mai târziu la prima zi de înfățișare sub sancțiunea decăderii.
Conform art.134 pr.civ. este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate pot pune concluzii.
Raportat la starea de fapt și textele legale mai sus menționate, ținând seama că prima zi de înfățișare a fost termenul de judecată din 12.11.2007, Curtea apreciază că, în speță, nu operează sancțiunea decăderii apelantului din termenul de depunere a motivelor de apel, acestea fiind depusă până la prima zi de înfățișare.
La data de 30.11.2007, intimata a depus o cerere de amânare motivată pe împrejurarea că a formulat o cerere de strămutare a cauzei (25).
Prin încheierea nr.284/18.01.2008 a ICCJ, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins cererea de strămutare formulată de petenta (57).
În ședința publică din 04.02.2008, Curtea a invocat inadmisibilitatea acțiunii în retrocedare formulată de reclamante în baza art.35 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 raportat la Decizia nr.LIII/(53) a ICCJ - Secțiile Unite prin care s-a admis recursul în interesul legii, decizie care este obligatorie pentru instanțe, potrivit art.329 alin.3 pr.civ.
Astfel, cum corect a reținut tribunalul în primă instanță, acțiunea reclamantelor, promovată la data de 14 martie 2006, este una în retrocedarea terenului expropriat în baza Decretului Prezidențial nr.168/1983 și a Decretului nr.89/1984, fiind întemeiată pe dispozițiile art.35 din Legea nr.33/1994 potrivit cărora, dacă imobilele expropriate nu au fost utilizate în termen de un an conform scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică.
Este adevărat că, prin decizia nr.VI din 27.09.1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în Secțiile Unite (publicată în Of. nr.636/27.09.1999) în cadrul unui recurs în interesul legii s-a statuat în sensul că, instanțele judecătorești sunt competente să dispună retrocedarea imobilelor expropriate înainte de anul 1994, dacă nu a fost realizată lucrarea pentru care s-a adoptat măsura exproprierii, în termen de un an de la data intrării în vigoare a Legii nr.33/1994.
Ulterior pronunțării aceste decizii, este adoptată Legea nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie - 22 decembrie 1989, care prin art.11 instituie reguli speciale pentru restituirea imobilelor expropriate, în perioada de referință a legii.
Constituția României, reglementează principiul neretroactivității legii statuând la art.15 alin.2 că, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, art.1 civ. prevede că legea dispune numai pentru viitor și că ea nu are putere retroactivă instituind astfel principiul neretroactivității legii civile.
Acest principiu fundamental afirmă că legea nouă trebuie să respecte suveranitatea legii vechi, în sensul că legea nouă nu poate desființa sau modifica reglementarea juridică anterioară iar legea veche să admită la rândul ei, aplicarea imediată și fără rezerve a legii noi, în sensul că acțiunea noii legi se întinde atât asupra faptelor pendinte, cât și asupra efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute.
Prin dispozițiile sale, Legea nr.10/2001 a suprimat, practic, posibilitatea recurgerii la dreptul comun în cazul ineficacității actelor de preluare a imobilelor naționalizate și fără să diminueze accesul la justiție, a adus perfecționări sistemului reparator, subordonându-l, totodată, controlului judecătoresc prin norme de procedură cu caracter special.
Dispozițiile art.11 din Legea nr.10/2001 se aplică în toate cazurile de expropriere, fără a distinge după cum aceasta a fost făcută cu titlu valabil ori fără titlu valabil, indiferent dacă s-au plătit sau nu despăgubirile expropriaților, fără relevanță dacă exproprierea a privit numai construcțiile sau numai terenurile, esențială rămânând dovedirea faptului că preluarea a intervenit ca urmare a unei exproprieri, dispusă ca atare în baza unui act normativ generic sau individual.
Acest text se aplică imobilelor expropriate chiar dacă lucrările pentru care a fost dispusă această măsură nu s-au finalizat nici până la data intrării în vigoare a legii, cu consecința că, măsura restituirii în natură este permisă în măsura nefinalizării exproprierii.
Sunt vizate așadar toate acele imobile a căror situație juridică și-ar fi putut găsi dezlegarea, până la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, în baza art.35 din Legea nr.33/1994 privind exproprierile pentru cauză de utilitate publică, ale cărei dispoziții sunt în continuare active pentru exproprierile realizate după intrarea în vigoare a acestei legi.
Prin urmare, Legea nr.10/2001 are caracterul unei legi speciale, reparatorii în cazul imobilelor preluate abuziv de stat, inclusiv prin expropriere, precum și de imediată aplicare, deoarece interesează ordinea publică, iar Legea nr.33/1994 care reglementează cadrul exproprierii pentru cauză de utilitate publică, are un caracter general față de Legea nr.10/2001, astfel încât dispozițiile art.35 din Legea nr.33/1994 nu sunt aplicabile acțiunilor având ca obiect imobilele expropriate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, acțiuni care au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, așa cum este și prezenta acțiune civilă.
Această interpretare este impusă și de art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acestuia, potrivit căruia, bunurile preluate de stat fără titlu valabil, inclusiv cele prin vicierea consimțământului, pot fi revendicare de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparații.
Susținerea intimatei referitoare la faptul că pârâtul apelant este de rea credință deoarece acesta a restituit și alte terenuri foștilor proprietari, terenuri învecinate cu cel din litigiu, nu poate fi luată în considerare deoarece aceasta nu a dovedit reaua credință a pârâtului, iar pe de altă poarte, reclamantele au declanșat procedura administrtivă prealabilă stabilită de Legea nr.10/2001 prin depunerea notificării nr.645/10.09.2005 expediată prin intermediul BEJ, având ca obiect restituirea în natură a terenului în suprafață de 724 mp. reînscris în CF nr.- C, nr.top.24259/1/1 și 24260/1/1 situat în C N,-, jud.C (65 dosar fond).
Legea nr.10/2001 nu îngrădește dreptul reclamatelor la un proces echitabil, întrucât, ca lege nouă, perfecționează sistemul reparator, prin accesul deplin și liber la trei grade de jurisdicție, în condițiile art.21 alin.1 și 3 din Constituția României și ale art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea în temeiul art.296 pr.civ. va admite apelul pârâtului Statul Român prin Consiliul Local al mun.C N va schimba hotărârea atacată, în sensul că va respinge acțiunea civilă formulată de reclamantele și.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGI
DECIDE.
Admite apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al mun. C-N împotriva sentinței civile nr. 308 din 18.04.2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o schimbă în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamantele și împotriva pârâtului Statul Român prin Consiliul Local al mun. C-
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
--- - - - - -
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Silvia Nicorici
