Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 37/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 37/A/2008
Ședința publică de la 21 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Budacu
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către pârâta PRIMĂRIA ORAȘULUI PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 225/22.03.2006, pronunțată de Tribunalul Alba în dosar - (cu nr. vechi de înregistrare 7141/2003), având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat cu delegație la dosar pentru pârâta apelantă și avocat, cu delegație la dosar pentru reclamantul intimat, lipsă fiind acesta și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, cerere formulată de mandatara intimatului reclamant, avocat, prin care solicită strigarea cauzei după ora 10.30, motivată de faptul că are de susținut o cauză pe rolul Judecătoriei S, cerere rămasă fără obiect, față de prezența acesteia în fața instanței.
Mandatara pârâtei apelante depune la dosar Hotărârea nr. 3/2008 emisă de Consiliul Local al orașului, prin care se precizează faptul că instituția - pârâtă apelantă în cauza de față își însușește raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. G, pentru imobilul înscris în CF 285. acesteia, factură reprezentând plata onorariului de avocat.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara apelantei pârâte - avocat solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, iar pe fondul cauzei, respingerea contestației formulate, și în consecință, menținerea ca legală și temeinică a dispoziției emisă de pârâtă, întrucât consideră că nu sunt incidente speței de față dispozițiile art. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001.
In susținerile sale, arată faptul că acest teren în litigiu nu a fost preluat de stat abuziv, ci de fapt ne aflăm în situația unui schimb făcut în prezența martorilor, așa cum reiese și din raportul de expertiză întocmit în cauză precum și din întreg probatoriul administrat, acest teren, în urma dezbaterii succesiunii după defuncta a - proprietar tabular, a fost cedat la schimb în anul 1949, pe acesta aflându-se diferite construcții, printre care și dispensarul comunal, construcții care nu sunt ușor de demolat. De asemenea reiese clar din probatoriu, că fiind vorba de un schimb de terenuri, acesta s-a făcut prin primirea unei alte suprafețe de teren, astfel că partea nu a fost prejudiciată în nici un fel, întrucât schimbul s-a făcut în natură și nu prin echivalent bănesc.
In concluzie, întărește afirmația că nu sunt incidente în speță prevederile Legii 10/2001, solicitând admiterea apelului cu cheltuieli de judecată, justificate cu chitanță la dosar.
Mandatara intimatului reclamant - avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat, și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Invocă faptul că deși nu a fost preluat în mod abuziv de către Statul Român terenul în litigiu, donația a fost făcută prin presiune, sintagma " fără titlu valabil" acoperind și situația juridică a imobilelor preluate fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării lor.
Cu privire la contractul de schimb invocat de pârâtă, încheiat la data de 30.05.1949, între Primăria și antecesoarea reclamantului intimat, a, a fost analizat corect de către instanța de fond prin probatoriul administrat în cauză, reținându-se nevalabilitatea acestuia întrucât încheierea actului s-a făcut fără respectarea prevederilor legale în vigoare la data preluării terenului iar trecerea în proprietatea statului s-a făcut în mod abuziv, prin vicierea consimțământului donatarului, care constă într-o constrângere psihică, astfel că acest contract de schimb este lovit de nulitate.
Mai mult, la data efectuării schimbului, antecesoarea reclamantului deținea doar o cotă din terenul în litigiu, așa cum rezultă din extrasele de carte funciară, care nu putea transmite proprietatea pentru întreg terenul în litigiu, doar dacă făcea dovada că a preluat contravaloarea cotelor celorlalți coproprietari, fapt nedovedit la acest moment, întrucât extrasele de CF nu se mai regăsesc iar aprecierile expertului nu pot fi reținute.
In consecință, în cauză nu este vorba despre un contract de schimb, ci de o preluare abuzivă prin constrângere psihică, fiind evident lipsa echivalentului valoric între cele două terenuri.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Alba la data de 21.11.2003, precizată în 21.09.2005, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu intimatul Primarul orașului:
-anularea dispoziției nr. 1323/21.12.2003 de către Primarul Oașului;
-să se constate calitatea de persoană îndreptățită la formularea notificării efectuate în baza Legii 10/2001cu privire la imobilul înscris în CF 2567 top 6090 în suprafață de 525 mp și top 6100 în suprafață de1068 mp, în favoarea reclamantului în baza art. 2 alin.1 lit. h din Legea 10/2001 având în vedere lipsa de efecte juridice a contractului de schimb menționat în dispozitivul deciziei 1323/2003, încheiat în anul 1949 între Primăria și numita;
-obligarea Primarului orașului la soluționarea în fond a notificării 375/N/2001.
-obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul susține că a notificat pârâtul la data de 11.10.2001 potrivit Legii 10/2001 solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru imobilul înscris în CF 16 top 6090 și 6100, teren ce a aparținut antecesoarei sale, a, și nu a beneficiat de măsuri reparatorii reglementate de Legea 18/1991, Legea 112/1995, Legea 169/1997 sau Legea 1/2000.
Prin dispoziția atacată a fost respinsă notificarea reclamantului cu motivarea că terenul solicitat a făcut obiectul unui contract de schimb încheiat în 1949 între Primăria comunei și numita, iar petentul nu a prezentat acte cu care să dovedească împrejurarea că este persoană îndreptățită și nici declarație notarială din care să rezulte dacă pentru imobilele notificate a primit la data exproprierii despăgubiri sau dacă a beneficiat de măsuri reparatorii reglementate de Legea 18/1991, Legea 112/1995, Legea 169/1997 sau Legea 1/2000.
Reclamantul consideră nelegală dispoziția atacată pentru că nu a fost notificat să prezinte actele care să ateste calitatea sa de persoană îndreptățită la restituire.
Pe fondul cauzei, contestatorul a susținut nevalabilitatea contractului de schimb, actul fiind încheiat fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, trecerea în proprietatea statului făcându-se abuziv, prin vicierea consimțământului înstrăinătorului. Este vorba de o violență psihică exercitată asupra proprietarului, la momentul încheierii actului și care-l lipsește de efectele juridice, mai ales că schimbul nu a operat între terenuri de aceeași categorie și valoare. Pe de altă parte, se susține că antecesoarea contestatorului nu era singura proprietară a terenului în litigiu și doar acordul său nu era suficient pentru a opera schimbul.
Prin sentința civilă nr. 225/2006 Tribunalul Alba -secția civilă a admis acțiunea și a constatat că reclamantul are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în condițiile art. 4 alin. 2 din Legea 10/2001 rep. S-a constatat nevalabilitate contractului de schimb încheiat la 30.05.1949 între Primăria și S-a dispus anularea dispoziției nr. 1323/2003 emisă de Primarul orașului și obligat intimatul să soluționeze pe fond notificarea nr. 375/M/2001 privind imobilul înscris în CF 16 top 6090 și 6100 transcris în CF 2567.
S-a reținut în considerentele sentinței că prin dispoziția nr. 1323/21.10.2003 emisă de intimatul Primarul orașului a fost respinsă notificarea nr. 375/M/2001 înregistrată la Primăria orașului sub nr. 5691/2001 prin care contestatorul a solicitat restituirea imobilului teren înscris în CF 16 top 6090 și 6100. În motivarea dispoziției se arată că terenul în litigiu a făcut obiectul unui schimb încheiat în anul 1949 între Primăria comunei și numita, iar petentul nu a prezentat acte de stare civilă prin care să probeze calitatea sa de persoană îndreptățită și nici declarație notarială din care să rezulte dacă pentru imobilul notificat a primit la dat exproprierii despăgubiri sau dacă a beneficiat de alte măsuri reparatorii reglementate de legile speciale reparatorii.
Instanța de fond a reținut că din actele depuse la dosarul unității notificate, rezultă atât calitatea contestatorului de moștenitor al def., cât și calitatea defunctei de coproprietar tabular al imobilului în litigiu. Pârâtul nu a dovedit că a comunicat reclamantului adresa nr. 7641/2002 prin care i-a pus în vedere să depună actele considerate necesare. Această lipsă a fost complinită în instanță prin depunerea declarației notariale cerute de lege și a sentinței civile nr. 293/2002 a Judecătoriei Alba Iulia în care s-a reținut calitatea contestatorului de moștenitor al def. (fostă ) recăsătorită.
Contractul de schimb încheiat între Primăria comunei și în anul 1949 prin care s-a convenit schimbul între terenul Primăriei în suprafață de 2000 mp pășune și terenul arător situat în punctul de hotar "după grădini", a fost considerat de instanță nevalabil, pentru că imobilul era deținut în coproprietate de mai mulți proprietari tabulari, astfel că acordul de voință a unuia dintre ei nu putea produce efecte juridice, și nu au fost respectate nici regulile prevăzute de art. 1409 cod civil, pentru validitatea contractului. În aceste condiții, s-a considerat că actul juridic nu poate produce efecte, iar preluarea imobilului s-a făcut fără titlu încadrându-se în art. 2 alin. 1 lit. h din Legea 10/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Primăria orașului solicitând schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației formulată de reclamant și menținerea dispoziției emisă de primar.
În expunerea motivelor de apel, Primăria susține că, în speță nu sunt aplicabile prevederile Legii 10/2001, pentru că nu s-a dovedit că preluarea terenului de către stat a fost abuzivă, în condițiile în care a fost donat terenul. Acest teren este în folosința primăriei intrând în proprietatea sa privată ca efect al aplicării Legii 213/1998 și aplicării HG 974/2002. În această situație nu poate fi vorba de un act de donație special dat în condiții de constrângere pentru a fi aplicabile dispozițiile legii speciale, în realitate este vorba de un schimb făcut în prezența martorilor fără constrângerea contestatoarei. Terenul dat în schimb este și în prezent în folosința reclamantului, astfel că prin menținerea sentinței s-ar ajunge la situația în care reclamantul ar deține ambele terenuri.
În al doilea rând se invocă greșita interpretare a probelor de către instanța de fond, în sensul că intimatul- profitând că actul nu a fost operat în CF- a deschis succesiunea după a recăsătorită, asupra cotei de 4/16 părți din CF 16. După predarea succesiunii prin sentința civilă nr. 293/2002 pronunțată în dosar civil 8348/2001 a Judecătoriei Alba Iulia, intimatul a donat ginerelui său terenul, act care se întabulează în CF 2567 top 6090 arător și top 6100 arător în suprafață de 1593 mp. Din toată suprafața solicitată a fi restituită în natură, doar suprafața de 718,74 mp a făcut obiectul schimbului, iar acolo sunt amplasate construcții din cărămidă, care nu pot fi ușor demolate.
Din expertiza tehnică efectuată de expert tehnic, rezultă că pe terenul care face obiectul schimbului este construit dispensarul comunal, iar restul suprafețelor de teren sunt folosite de alte persoane.
În fine, apelanta consideră că terenul a fost preluat cu titlu de schimb și antecesoarea reclamantului nu a fost prejudiciată pentru că i s-a dat teren în schimb, astfel că nu este aplicabilă Legea 10/2001.
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de tribunal. În esență, reclamantul susține că terenul a fost preluat fără titlu valabil pentru că încheierea actului de schimb s-a făcut fără respectarea prevederilor legale în vigoare la acea dată, și prin vicierea consimțământului înstrăinătorului, respectiv prin exercitarea unor violențe de natură psihică asupra proprietarului. Sub un alt aspect se invocă nulitatea actului de schimb încheiat în 1949 pentru că nu este menționată suprafața de teren schimbată și nici identificată cu date de carte funciară, iar nu era singura proprietară a imobilului.
În întâmpinare se mai arată că prin sentința civilă nr. 2489/2002 a Judecătoriei Alba Iuliaa fost sistată indiviziunea asupra imobilului teren înscris în CF 6090 și 6100 și s-a dispus atribuirea terenului în favoarea intimatului și soția -, cu obligarea lor la plata de sultă în favoarea pârâților coproprietari. Prin sentința civilă nr. 293/2002 pronunțată de Judecătoria Alba Iuliaa fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții și - împotriva pârâților lui, a lui, - lui, lui, și s-a constatat că după def. a recăsătorită, au rămas ca moștenitori testamentari reclamanții în baza testamentului autentificat cu încheierea nr. 2564/1970 a notariatului de Stat A în dosar nr. 13426/1970 dispunându-se predarea succesiunii def. a intimatului și soției -, constatându-se că masa succesorală a def. a se compune din cota de 4/16 părți din imobilul înscris în CF 16 top 6090, 6100 și dispunându-se întabularea în CF a dreptului de proprietate. Din extrasul CF rezultă că reclamantul este proprietar tabular și Statul Român nu a fost niciodată proprietar. Față de aceste probe, intimatul concluzionează că este probată preluarea abuzivă a terenului de către stat și hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:
Prin Dispoziția nr. 1323/21.10.2003 emisă de Primarul orașului a fost respinsă notificarea nr. 375/N/2001 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF 16 top 6099, 6100, cu motivarea că nu a depus acte de stare civilă prin care să dovedească împrejurarea că are calitate de persoană îndreptățită și dacă a primit sau nu despăgubiri.
Prin sentința civilă nr. 293/2002 pronunțată de Judecătoria Alba Iulias -a constatat că după def. a recăsătorită, au rămas ca moștenitori testamentari reclamanții și -, în baza testamentului autentificat cu încheierea nr. 2564/1970 a Notariatului de Stat A, iar din masa succesorală face parte cota de 4/16 părți din imobilul înscris în CF 16 top 6099, 6100, dispunându-se totodată predarea succesiunii moștenitorilor.
Prin sentința civilă nr. 2489/2002 pronunțată de Judecătoria Alba Iulias -a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul înscris în CF 3567 top 6090 și 6100 prin atribuirea acestuia reclamanților și -, cu obligarea lor la plata sultelor către ceilalți coproprietari.
Din analiza extrasului Cf 2567 top 6090 și 6100 rezultă succesiunea proprietarilor începând cu anul 1909, proprietari înscriși sun -7, după cum urmează: lui și lui, fiecare în cota de părți, din 1909, - lui și lui fiecare în cota de părți din 1933, și sub,7 și - în cota de părți amândoi, cu titlu moștenire din 2002.
În fața instanței de fond a fost depus și contractul de schimb încheiat în anul 1949 între Primăria comunei și având ca obiect terenurile de 2000 mp pășune situat în, punct de hotar "între magazână și Ampoi", cu menționarea vecinătăților, și terenul arător proprietatea antecesoarei reclamantului situat în punctul de hotar "după grădini", cu menționarea vecinătăților.
S-a efectuat o expertiză tehnică de identificare a imobilului în litigiu, atât în fața instanței de fond, cât și în apel, constatându-se că terenul primit în schimb de antecesoarea reclamantului are în prezent suprafața de 1877,39 mp, și este înscris în CF 285 top 6336/1, 6336/2, 6337, 6338 și era proprietatea statului în anul 1949. Terenul înscris în CF 2567 top. 6099, 6100 este în prezent proprietatea tabulară a numitului cu titlu donație în baza încheierii 3021/2002. Potrivit foii funciare este întabulat asupra acestui teren în cota de 1/1 părți cu titlu donație sub,11. Expertiza tehnică a fost însușită de Consiliul Local al orașului.
Din ansamblul acestor probe administrate rezultă că terenul pentru care a formulat notificare, a fost în proprietatea antecesoarei sale, s-a dezbătut moștenirea acesteia și s-a sistat indiviziunea pentru terenul în litigiu, pentru ca ulterior același teren să-l doneze numitului. Așadar prin hotărârile judecătorești menționate reclamantul a obținut terenul în proprietate, ulterior formulării notificării și a dispus de acesta înstrăinându- Aceasta înseamnă că notificarea este lipsită de obiect, iar terenul nu putea face obiectul Legii 10/2001, câtă vreme a fost obținut pe calea dreptului comun (succesoral) și s-a dispus de el.
Contractul de schimb nu a fost operat în CF asupra terenului în litigiu, astfel că orice constatare în acest sens este lipsită de efecte.
Raportul de expertiză tehnică efectuat în fața instanței de fond de expert tehnic G, a identificat terenul în litigiu, concluzionând că în prezent este proprietatea tabulară a numitului în cota de 1/1 părți cu titlu donație, și porțiuni din acesta este folosită de, SC SA, Dispensarul comunal.
Față de împrejurarea că terenul a fost în proprietatea tabulară a reclamantului, care a și dispus de el, este nefondată solicitarea sa de restituire în natură a terenului. Chiar dacă nu avea posesia terenului, calea de urmat după obținerea hotărârilor judecătorești referitoare la succesiune, pentru dispune de imobil - era alta.
Dispoziția Primarului orașului este legală și temeinică însă din alte considerente decât cele reținute în motivarea dispoziției, respectiv față de argumentarea instanței deja expusă. Cu actele de la dosar s-a făcut dovada calității procesuale a reclamantului, însă se va reține lipsa obiectului cauzei, terenul fiind obținut de acesta și înstrăinat.
Având în vedere aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 296 cod procedură civilă va admite apelul pârâtei și va schimba în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, intimatul va fi obligat să plătească apelantului cheltuieli de judecată de 800 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta Primăria și Primarul împotriva sentinței civile 225/2006 pronunțată de Tribunalul Alba.
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtului Primarul orașului pentru anulare dispoziție și revendicare.
Obligă intimatul să plătească apelantului 800 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21.02.2008
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
4 ex/19.03.2008
-
Președinte:Ana BudacuJudecători:Ana Budacu, Anca Neamțiu
