Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 38/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 38
Ședința publică de la 05 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
Grefier - -
La ordine fiind judecarea apelului civil declarat de apelanții și împotriva sentinței civile nr. 1803 din 03.10.2007, pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI I, având ca obiect legea 10/2001;
La apelul nominal din ședința publică se prezintă avocat pentru apelanții și, lipsă intimatul Primarul Municipiului I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina - în stadiul procesual al apelului - se află la primul termen de judecată, apelul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, procedura de citare este legal îndeplinită.
Avocat precizează că nu mai are cereri de formulat.
Apelul fiind în stare de judecată, s-a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru apelanți, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expert și onorariu avocat și sub aspectul neaplicări ratei dobânzii pe perioada martie 1988 - aprilie 2007 la suma confiscată și menținerea restului dispozițiilor sentinței apelate. Cu cheltuieli de judecată.
Susține că prima instanță nu a avut în vedere chitanțele de la filele 166 și 177 dosar de fond, cu care s-a făcut dovada plății expertului și a onorariului de avocat și aceste sume nu au fost incluse în cuantumul cheltuielilor de judecată.Potrivit raportului de expertiză, capitolul 3, se stabilește rata dobânzii la suma confiscată de 51.250 RON iar pârâtul a achiesat implicit la concluziile expertului deoarece nu a formulat obiecțiuni.
CURTEA DE APEL;
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr.1803 din 3.2007 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă în parte acțiunea reclamanților și în contradictor cu pârâtul Primarul municipiului I, modificându-se în parte Dispoziția nr.1753 din 20.05.2005 emisă de pârât, în sensul că s-a stabilit că valoarea măsurilor reparatorii cuvenite pentru cota de din apartamentul restituit în natură este de 51.401,96 RON.
Au fost păstrate restul dispozițiilor deciziei contestate și a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin Dispoziția nr.1753 din 27.03.2005 emisă de Primarul municipiului I li s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, constând în acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, sau titluri de valoare nominală în cuantum total de 22.498.407 lei vechi.
A mai reținut instanța de fond că această sumă reprezenta în fapt contravaloarea cotei de (în sumă de 52.127. ROL) pe care reclamanții au fost nevoiți să o achite la data de 19.XII.1990 - statului român - pentru reîntregirea proprietății lor, ca urmare a preluării de către stat în temeiul Decretului 223/1974 a cotei lui, rămasă în străinătate.
Apreciind ca întemeiată în parte acțiunea reclamanților, prima instanță pe baza expertizei contabile efectuate, a admis în parte acțiunea și a stabilit că valoarea despăgubirilor cuvenite notificatorilor este de 51.401,96 RON și nu de 22.498,407 lei cum li s-a acordat prin Dispoziția 1753/27.05.2005, ce a fost astfel modificată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Apelul conține critici privind:
- neacordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată reprezentând onorarii de experți și avocat;
- omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului și la plata dobânzii legale aplicabile sumei de trebuia restituită;
- respingerea solicitării de acordare a despăgubirilor în echivalent, în sensul plății efective a sumelor datorare și nu acțiuni la Fondul Proprietatea.
Motivându-și în fapt criticile formulate, apelanții au susținut că și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite - de a primi o despăgubire, iar aceasta trebuie să fie nu numai justă și echitabilă, dar și "in integrum".
În acest sens apelanții susțin că potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul s-a calculat că dobânda legală cuvenită - conform ratei de scont pentru perioada 22.XII.1990 - 30.01.2002 - este de 51.250 RON, iar pentru perioada ulterioară aceasta trebuia calculată pe baza nivelului de referință pe an afișată de
Consideră apelanții că acțiunea lor trebuia admisă în totalitate, doar într-o atare manieră putându-se realiza o despăgubire integrală și justă, ținând cont de valoarea unui apartament raportat la zona și prețul actual al pieței.
În apel nu s-au mai solicitat și administrat alte probatorii.
Apelul nu este fondat.
Analizând primul motiv de apel vizând neacordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată reprezentând onorarii de experți și de avocat, Curtea constată că acesta este nefondat. În contextul în care instanța a admis doar în parte acțiunea reclamanților, în mod corect instanța a acordat doar în parte și cheltuielile de judecată.
Instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art.276 Cod procedură civilă care menționează că atunci când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Prin urmare această critică va fi respinsă ca nelegală.
Cât privește așa-zisa omisiune a instanței de a se pronunța asupra dobânzilor legale aplicabile sumei ce trebuia restituită, Curtea reține că în raport de petitul acțiunii, deci a limitelor cu care a fost investită instanța s-a pronunțat în mod corespunzător.
Astfel, din nici un paragraf al acțiunii introductive nu rezultă că reclamanții ar fi formulat un atare capăt de cerere care să necesite o pronunțare expresă asupra lui.
Reclamanții în fapt au contestat cuantumul despăgubirilor acordate, cuantum asupra căruia instanța s-a și pronunțat.
Faptul că reclamanții nu sunt de acord cu sumele stabilite de instanță nu înseamnă că aceasta nu s-a pronunțat asupra cererilor cu care a fost investită.
Prin urmare și această critică va fi respinsă ca neîntemeiată.
Și ultimul motiv de apel, destul de confuz de altfel - și anume respingerea solicitării de acordare a despăgubirilor în echivalent, în sensul plății efective a sumelor datorate și nu în acțiuni la Fondul Proprietatea - va fi respins ca nefondat.
Curtea reține în acest sens că în raport de modificările legislative intervenite pe parcursul anului 2007 - respectiv prin apariția OG446 din 29.06.2007, cererea apelanților de acordare a despăgubirilor în numerar va putea fi soluționată numai după parcurgerea procedurii noi introduse prin actul normativ sus-menționat.
Astfel prin art.22 din OG446/29.06.2007 se introduce în Legea 247/2005 la titlul VII un nou articol 141, prin care:
"Se înființează Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în în structura Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților".
Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că:
" principală a acestei Direcții constă în acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată, conform prezentei legi, în limita unei sume de maximum 500.000 lei (noi).
În privința procedurii ce trebuie urmată de persoanele îndreptățite, OG446/2007 prevede la pct.23 (art.16 alin.2 din Legea 247/2005) că: "notificările formulate potrivit Legii 10/2001, care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin.(1) până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora ".
Articolul 18 - în noua reglementare menționează că "după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată".
Abia după această procedură titlurile de despăgubire vor putea fi valorificate de deținătorii acestora conform art.181într-una din modalitățile prevăzute în această secțiune.
Potrivit alin.(2) "dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500.000 lei (RON) titularul acestuia are posibilitatea să solicite fie realizarea conversiei acestuia în acțiuni, emise la Fondul Proprietatea, fie acordarea de despăgubiri în numerar".
În consecință, pentru toate cele ce preced, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul reclamanților ca nefondat, păstrând ca legală și temeinică sentința civilă 1803 din 3.10.2007 a Tribunalului Iași.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.1803/3.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
28.III.2008.-
2 ex.-
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Viorica Olariu
