Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 10/2001-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 38
Ședința publică din 24 martie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Pe rol rejudecarea apelurilor formulate de pârâții Prefectul Județului S și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană S, împotriva sentinței civile nr. 311 din 12 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns consilier juridic pentru pârâta intimată Comuna - prin primar, lipsă fiind reprezentanții apelanților și reclamantul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, consilier juridic a depus delegația de reprezentare a pârâtei intimate și cererea formulată de partea pe care o reprezintă de li se înmâna o copie a recomandărilor făcute - prin decizia de casare, de către Înalta Curte de Casație și Justiție
Întrebat fiind, consilier juridic a precizat că a luat cunoștință de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, față de împrejurarea că apelanții au solicitat judecarea în lipsă, a dat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru pârâta intimată Comuna, arătat că indicațiile cuprinse în decizia de casare, sunt obligatorii pentru instanța de trimitere și că există neconcordanță cu privire la instanța care trebuie să administreze probatoriul. A arătat că după părerea sa cauza ar trebui trimisă la tribunal.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin notificarea din 13.08.2001 reclamantul, în calitate de moștenitor al defunctului, decedat la 23.08.1980, a solicitat, în baza Legii nr. 1/2001, restituirea prin echivalent bănesc a imobilului constând în clădiri și teren, respectiv Fabrica de cherestea, din comuna, județul S, în valoare estimată la nivelul anului 1948 când a avut loc naționalizarea de 7.200.000 lei.
Primarul comunei, prin dispoziția nr. 72 din 31.10.2003, a respins notificarea cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilele solicitate a fi restituite.
Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 182 din 15.03.2005 a respins contestația prin care reclamantul a solicitat anularea dispoziției nr. 72 din 31.10.2003 emisă de primarul comunei și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Curtea de APEL SUCEAVA, prin decizia civilă nr. 935 din 5.10.2005 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii tribunalului.
Prin decizia civilă nr. 8050 din 12.10.2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamant, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Tribunalul Suceava, investit cu rejudecarea cauzei, prin sentința civilă nr. 311 din 12.02.2007, a admis contestația, a desființat dispoziția nr. 72 din 31.10.2003 emisă de primarul comunei și a constatat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul Fabrică de cherestea, precum și pentru utilajele și instalațiile naționalizate conform anexelor la procesele verbale de predare - primire încheiate în perioada 11 - 13.06.1948.
Curtea de APEL SUCEAVA, prin decizia civilă nr. 150 din 27.04.2007 a respins ca inadmisibil apelul declarat de Prefectul Județului S și ca nefondat apelul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin decizia civilă nr. 3795 din 10.06.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de pârâții Prefectul Județului S și Ministerul Economiei și Finanțelor, a casat decizia Curții de APEL SUCEAVA și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
S- reținut în decizia de casare că instanța de apel a constatat greșit că are calitatea de parte Prefectura județului S nu și Prefectul acestei unități administrativ teritoriale.
De asemenea, în considerarea dispozițiilor art. 22 al. 1 din Legea nr. 247/2005, instanța de recurs a subliniat necesitatea stabilirii întinderii dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu, teren și clădiri, cu individualizarea expresă a acestora, precum și a bunurilor mobile, fiind greșită referirea generică din dispozitivul sentinței civile la procesele verbale depuse în copii la dosar.
Reexaminând apelurile declarate de pârâții Prefectul Județului S și Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea reține următoarele:
Apelul este o cale de atac devolutivă.
Efectul devolutiv nu vizează toate problemele de fapt și de drept care s-au pus înaintea primei instanțe, ci numai acelea care sunt criticate expres sau implicit de către apelant. Deci, în stabilirea întinderii devoluțiunii, trebuie să ne raportăm la cererea de apel.
În speță, prin apelul declarat, pârâtul Prefectul Județului Sac riticat hotărârea instanței de fond sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, în dezvoltarea motivelor de apel, a arătat că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietare al autorului său asupra imobilelor în litigiu cu un act translativ de proprietate, neindicându-se, de asemenea, nici temeiul în baza căruia s-a făcut preluarea imobilului, tinzând, deci, spre schimbarea soluției în favoarea sa, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Pe de altă parte, se reține că prin decizia de trimitere spre rejudecare a instanței de recurs se indică necesitatea completării probatoriului pentru a stabili întinderea dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu, criticându-se, de asemenea, referirea generică în dispozitivul sentinței tribunalului la procesele verbale depuse la dosar, indicându-se, deci, implicit, în măsura dovedirii, să se procedeze la individualizarea și enumerarea bunurilor imobile și mobile.
Din considerentele deciziei de casare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție se observă referirea la obligativitatea "instanței de fond" de a stabili întinderea dreptului de proprietate al reclamantului, ultima frază a considerentelor fiind, de asemenea, în același sens, respectiv ca urmare a admiterii ambelor recursuri declarate în cauză, sunt casate ambele hotărâri, respectiv atât decizia curții de apel, cât și sentința tribunalului și trimisă cauza spre rejudecare tribunalului.
Având în vedere cele reținute, coroborate cu dispozițiile art. 315 al. 1 Cod procedură civilă, precum și cu principiul că exercitarea unei căi de atac nu poate crea o situație mai grea celui ce promovat-o, instanța de control fiind sesizată numai cu împrejurări și motive de natură a schimba soluția în favoarea celui ce a uzat de ea, Curtea, în baza art. 297 al. 1 cod procedură civilă, va admite apelurile, va desființa sentința Tribunalului Suceava și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care, în rejudecare, va proceda potrivit indicațiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelurile formulate de pârâții Prefectul Județului S și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană S, împotriva sentinței civile nr. 311 din 12 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
7 ex.
24. 04.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița
