Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 386/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 386
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamanta domiciliată în B,-, - 1,.1, sect.2 împotriva sentinței civile nr.158 din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C cu sediul în C, jud. D, PRIMARUL MUNICIPIULUI C și intimații intervenienți SC. AM SRL PRIN REPREZENTANT, cu sediul în C, calea B,.23 C,.14, jud. D,SC. SRL PRIN REPREZENTANT cu sediul în C,-,.30,.1,.17, jud. D și SC.- SRL PRIN REPREZENTANT cu sediul în C, str. -. C- -, nr.5, -xp.1,.1,.22, jud. D, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă personal și asistată de avocat, consilier juridic pentru intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C și avocat apărător al intimatelor interveniente SC. AM SRL PRIN REPREZENTANT, SC. - SRL PRIN REPREZENTANT și SC. SRL PRIN REPREZENTANT.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat, pentru intimatele interveniente, a depus un set de înscrisuri, care au fost observate și de celelalte părți, respectiv:adeverința nr.-/10.01.1999 emisă de Ministerul Finanțelor, autorizație sanitară nr.617/9.12.1999,autorizație de funcționare seria B,nr.-/30.10.2001,autorizație veterinară de funcționare nr.128/01.04.1993, autorizația pentru comercializare nr.-/05.07.2000, contract de autorizare nr.30896/29.05.2001 toate emise pentru SC. AM SRL C, convenția nr.1496/04.04.2000,contractul nr.3440/11.08.2005 contractul nr.2191 încheiate între SP Administrația Piețelor și C cu SC.AM.SRL.
Avocat, pentru apelanta reclamantă, a depus două declarații extrajudiciare, prima cu nr.82/18.11.2008 dată de administratorul SC. C, doua cu nr.91/18.11.2008 dată de administratorul SC. SRL, care au fost observate de părți.
A susținut că expertul nu a indicat toate datele pentru betonată denumită carosabil solicitând o nouă completare a raportului de expertiză în acest sens.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți, a lăsat la aprecierea instanței cererea formulată.
Avocat, pentru intimații intervenienți, a considerat că aceste date pot fi identificate, iar această cale de acces poate fi individualizată din raportul de expertiză,schița anexată cât și din completarea la acesta. A lăsat la apreciere cererea formulată de apărătorul apelantei reclamante.
Instanța, a respins cererea formulată de apelanta reclamantă, prin apărător, privind o nouă completare a raportului de expertiză considerând că expertul răspuns tuturor obiectivelor stabilite.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru apelanta reclamantă, a susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației și restituirii în natură a terenului, cu cheltuieli de judecată. În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței, admiterea în parte a contestației în sensul ca betonată-carosabil cu lungimea de 64 și lățimea de 3,50 să rămână în domeniul public, iar restul terenului să fie restituit în natură.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Avocat, pentru intimații intervenienți, a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, solicitând respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
La data de 10 ianuarie 2007, reclamanta - a chemat în judecată Primăria C, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să-i restituie în natură terenul în suprafață de 1102. situat în C,- ( actual nr. 30), la intrarea în Centrală a Municipiului
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este fiica autoarei care a fost proprietara terenului solicitat, aspect dovedit cu actul dotal din 29 1933 iar în baza procesului - verbal din 24 iunie 1959 Cad eposedat-o abuziv pe autoarea sa de teren și de toate construcțiile aflate pe teren.
A mai arătat că în urma notificării nr. 270/N/2001 adresată Primăriei C, reclamanta a primit dispoziția nr.1884 din 28 martie 2002, de respingere a cererii de restituire în natură, dispoziția prevăzând înaintarea dosarului către Prefectura D, cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești.
Reclamanta a precizat că la apariția Legii nr.247/2005 a primit o nouă dispoziție nr.63122/28 noiembrie prin care i se aducea la cunoștință modificarea deciziei inițiale, în sensul că pentru acordarea despăgubirilor documentația se va înainta Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
La data de 13 februarie 2007, reclamanta a formulat o precizare de acțiune, prin care a arătat că înțelege să conteste dispoziția nr.63122 din 28 noiembrie 2006, să solicite restituirea în natură a terenului în suprafață de 1102. precum și despăgubiri bănești pentru construcțiile aflate pe teren la preluare, în prezent demolate, dar și chiriile încasate de Primăria
A motivat că terenul nu este de interes public, fiind construite pe acesta construcții particulare și că J din terenul inițial și anume partea cu casa ce a aparținut fratelui mamei sale -, a fost redobândită de moștenitorii acestuia, în anul 1998 prin hotărâre judecătorească.
La termenul din 20 martie 2007, reclamanta a declarat în ședință publică că renunță la capătul de cerere în pretenții reprezentând chiria.
Prin sentința civilă nr. 322 din 20 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a luat act că reclamanta renunță la judecata capătului de cerere în pretenții, s-a respins cererea formulată de reclamanta, privind restituirea în natură a imobilului în suprafață de 1102 mp. situat în C,- (actual nr.30), județul D, precum și contestația formulată împotriva dispoziției nr.63122 din 28 noiembrie 2006, emisă de Primăria Municipiului C, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că pentru contestatoare nu poate opera repunerea în termenul de formulare a contestației pentru restituirea în natură a terenului în litigiu, în condițiile în care aceasta nu a contestat în instanță, în termenul legal, dispoziția nr.1884 din 28 martie 2002.
În privința cererii din precizarea la acțiune, referitoare la acordarea despăgubirilor bănești pentru construcțiile demolate, s-a reținut că Dispoziția nr.63122/2006 nu a fost contestată în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, ci abia la 13 februarie 2007, cu toate că dispoziția i-a fost comunicată la data de 6 2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel s-a criticat sentința, în privința soluționării cauzei pe cale de excepție.
Prin decizia civilă nr.752/11 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.322 din 20 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C și PRIMARUL MUNICIPIULUI fost desființată sentința civilă atacată și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 129, alin.1 pr.civ. reținând că Dispoziția nr. 63122/28 noiembrie 2006, ce a fost contestată de reclamantă atât în acțiunea inițială, cât și în precizarea la acțiune, a avut la bază un nou referat care concluziona asupra imposibilității restituirii în natură și că prima instanță a aplicat eronat sancțiunea decăderii.
În rejudecare, s-a încuviințat efectuarea unei expertize topografice, pentru identificarea terenului în litigiu, a construcțiilor edificate pe acesta și pentru verificarea situației acestor construcții. Expertiza a fost efectuată de expert -, fiind depusă la dosar la 8 aprilie 2008.
În cauză, au formulat cereri de intervenție accesorie, în sprijinul pârâților SRL, SRL și SRL, aceste societăți deținând construcții pe terenul în litigiu.
Prin sentința civilă nr.158 din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul, nr-, s-a respins contestația formulată de reclamantă și s-au admis cererile de intervenție accesorii formulate de SC AM SRL, SC SRL, și SC - SRL.
Instanța a reținut, pe baza expertizei tehnice efectuate în rejudecare, că terenul solicitat de reclamantă are o suprafață de 902 mp, și că este ocupat efectiv de Centrală a Municipiului C, iar din punct de vedere juridic, terenul face parte din domeniul public al Municipiului C, piețele centrale fiind enumerate printre bunurile ce alcătuiesc domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor - în capitolul III din anexa la Legea 213/1998.
A motivat instanța că apartenența imobilului la domeniul public nu împiedică, în sine, restituirea în natură dar trebuie avută în vedere afectațiunea actuală a imobilului iar comercială a unei localități reprezintă o " amenajare de utilitate publică" în sensul legii și această afectațiune este un impediment pentru restituirea în natură, făcând operantă măsura reparatorie prin echivalent acordată prin dispoziția contestată.
În drept s-au avut în vedere dispoz.art.10 alin.1 și 2 din Legea 10/2001 și Normele Metodologice de aplicare a legii aprobate prin HG 250/2007, în special pct.10.3 din Norme potrivit cărora, sintagma "amenajări de utilitate publică" ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității.
A argumentat instanța că această enumerare nu este exhaustivă, piețele comerciale ale unui oraș încadrându-se în noțiunea de "amenajări de utilitate publică" întrucât sunt destinate o deservi nevoilor colectivității.
A mai argumentat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.10 alin.3 din Lg.10/2001 republicată, întrucât existența unor construcții demontabile pe teren nu face terenul susceptibil de restituire în natură, deoarece noțiunea de "amenajări de utilitate publică" la care face referire art.10 alin.2 din lege poate include acest tip de construcții specifice piețelor comerciale - prezența acestora fiind corespunzătoare afectațiunii avute în vedere.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea sentinței, în sensul admiterii contestației, restituirii în natură a terenului în suprafață de 825 mp. precum și acordarea de despăgubiri pentru diferența de 200 mp.și pentru construcția demolată.
Reclamanta a motivat că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile Legii 10/2001, când a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. 3 din Legea 10/2001.
A argumentat că textul legal instituie obligativitatea restituirii terenurilor în ipoteza în care pe acestea s-au edificat ilegal construcții după data de 01.01.1990, legiuitorul înțelegând să sancționeze persoana juridică deținătoare pentru nerespectarea regimului legal al autorizării construcțiilor - pe când, în opinia instanței de fond, aspectele privitoare la autorizarea sau la natura construcțiilor existente pe teren sunt nerelevante și ca atare instanța nu a examinat aceste împrejurări, considerând esențială doar afectațiunea comercială a construcțiilor de pe teren.
A apreciat apelanta că modul de interpretare al dispoz.art.10 alion.3 din Lg.10/3001 de către instanța de fond duce la limitarea domeniului de aplicare a principiului restituirii în natură instituit prin lege.
Tot sub aspectul greșitei interpretări a legii, apelanta a susținut că nici Lg.213/1998 și nici Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001 aprobate prin HG 250/2007 nu fac referire la afectațiunea bunurilor și că în mod greșit prima instanță a considerat nerelevantă împrejurarea că terenul solicitat constituie doar o prelungire a Pieței Centrale.
Cu privire la netemeinicia sentinței, apelanta a arătat că instanța de fond a ignorat concluziile raportului de expertiză întocmit de către expertul - - care a consemnat că terenul se află la intrarea în Centrală, ceea ce ar duce la concluzia că terenul nu ar aparține Pieței Centrale - și prin urmare nu ar face parte din domeniul public, ci din domeniul privat al Municipiului
A mai arătat că nu s-a avut în vedere situarea terenului în litigiu între două proprietăți particulare.
A arătat apelanta că deși pârâta în apărare a susținut că terenul aparține domeniului public, nu a depus înscrisuri doveditoare, iar instanța și-a bazat soluția pe simple prezumții și nu a analizat nici consemnările din raportul de expertiză privitoare la caracterul provizoriu al unor construcții și la lipsa autorizării acestora.
Instanța, în judecarea apelului, în baza dispoz. art. 295 alin. 2 pr.civ. a dispus completarea raportului de expertiză de către expertul - în sensul individualizării terenului din schiță prin precizarea dimensiunilor tuturor parcelelor și pentru a se preciza dacă au intervenit modificări în privința destinației construcțiilor aflate pe teren de la data efectuării expertizei. S-a întocmit și s-a depus la dosar completarea la raport la care s-a anexat schița terenului pe care s-au trecut dimensiunile fiecărei parcele.
Intimatele interveniente au depus la dosar autorizații de funcționare, contracte de închiriere, teren sau construcții, încheiate cu pârâta și acte adiționale de prelungire a duratei contractelor.
Examinând apelul declarat de reclamantă, în raport de probatoriile administrate în cauză și de dispozițiile legale aplicabile, se constată că nu se impune schimbarea soluției de respingere a acțiunii pronunțată de către instanța de fond.
Prin dispoziția nr. 1884 din 28.03.2002 a Primarului Municipiului C - ce a soluționat notificarea reclamantei s-a respins cererea de restituire în natură a terenului și s-a înaintat cererea Prefecturii D, cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești pentru teren și construcția demolată, pârâta motivând imposibilitatea de restituire în natură a terenului prin apartenența acestuia la domeniul public de interes local. În dispoziție s- precizat că terenul solicitat este situat în Centrală a Mun. C - și că, potrivit HCL 173/2001, face parte din domeniul public de interes local - terenul având acest regim încă de la data preluării prin 583/1959, în speță făcându-se dovada apartenenței terenului la domeniul public.
Printr-o dispoziție ulterioară (nr. 63122 din 28 noiembrie 2006 Primarului Municipiului C) s-a modificat art. 2 din dispoziția nr. 1884/28.03.2002 - în sensul că s-a propus acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005, prevăzându-se predarea dosarului de notificare către Secretariatul Comisiei Centrale din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Reclamanta, prin acțiunea de față, a contestat această din urmă dispoziție pentru că nu a admis restituirea în natură a terenului și i s-au acordat doar măsuri reparatorii în echivalent pentru imobil.
Prin cererile formulate în cauză, reclamanta a susținut că situația de fapt a terenului ar atrage incidența dispozițiilor art.10 alin. 3 din Legea 10/2001, criticând motivarea sentinței întrucât a avut în vedere doar afectațiunea terenului unei piețe comerciale și dispozițiile Legii. 213/1998 - fără analizarea celorlalte aspecte care trebuiau clarificate în speță, precum cele privitoare la natura construcțiilor aflate pe teren și la autorizarea acestora.
Raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză - ce a avut ca obiectiv principal identificarea terenului în litigiu și a destinației acestuia a stabilit că terenul solicitat de către reclamantă se află în incinta Pieței Centrale, respectiv la intrarea în Piață, din care o parte reprezintă chiar de acces în Piață (64.lungime și 3,50.lățime), suprafață pentru care chiar reclamanta a solicitat măsuri reparatorii în echivalent, iar diferența de teren este ocupată de construcții afectate activităților comerciale, unele dintre construcții fiind ușoare, demontabile, iar altele fixe, din zidărie, cele mai multe aparținând Municipiului C dar închiriate unor societăți comerciale iar altele fiind vândute.
Începând de la vest, de la str. -, spre interiorul Pieții Centrale, construcțiile sunt amplasate astfel: construcție metalicăprovizoriedin aluminiu ce cuprinde o suprafață de 101,40 mp.( teren în folosință conform contractului nr.3440 din 11.08.2005) construcție realizată de către intervenienta SC AM SRL pe baza autorizației nr.05/10.03.1997, având destinația de alimentație publică; o construcție dinzidărie, pe o suprafață de 45,24 mp. teren (în folosință, conform contractului nr. 565 din 08.03.2004 - prelungit prin act adițional până la 08.03.2010) aparținând SC SRL, având destinația de măcelărie; construcție dinzid(30 mp.) aparținând pârâtei, închiriată intervenientei SC SRL- prin contractul nr.4250/28.09.2005 - folosită pentru depozitare mărfuri; construcție provizorie ușoară demontabilă aparținând pârâtei, în suprafață de 64,07 mp, închiriată unei societăți în comandită - SC (neatrasă în proces); construcția pârâtei,demontabilă,în suprafață de 24,29 mp. - închiriată SC SRL prin contractul nr. 3275/2005, prelungit prin actul adițional nr.2464/2007, utilizată pentru vânzarea de produse fito-sanitare; construcție dinzidărieautorizată (conform autorizației 1985/2004) Primăriei Mun. C vândută către SC SA C prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 612 din 21.02.2006 - concesionându-i și terenul în suprafață de 34,49 mp. construcție folosită pentru vânzare produse de panificație, societatea cumpărătoare nefiind parte în cauză; 2 chioșcuri construite din material special termopan - deținute de SC - de 25,58 și respectiv 23,18 mp; un atelier de întreținere, construcție dinzidărieîn suprafață de 33,34 mp; boxe pentru, construcții metalice- în suprafață de 41,14. aparținând pârâtei.
Din situația prezentată rezultă că cele mai multe dintre construcțiile aflate pe terenul solicitat de către reclamantă, aparțin Mun. C și au fost edificate pentru desfășurarea de activități specifice unei piețe comerciale.
În anexa 1 pct.III 2 la Lg.213/1998 cuprinzând bunurile care alcătuiesc domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor, sunt menționate piețele comerciale. Cum în litigiu este un teren cu destinația de piață comercială, în mod corect prima instanță a avut în vedere în soluționarea cauzei și dispozițiile Lg.213/1998 - care reglementează regimul juridic al domeniului public.
Dar prima instanță a precizat - în considerentele sentinței - că apartenența imobilului la domeniul public nu împiedică în sine restituirea în natură a imobilului, reținând însă ca fiind esențială afectațiunea bunului.
Atât Legea 213/1998 cât și Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, au în vedere afectațiunea bunurilor din domeniul public instanța de fond indicând în mod concret aceste prevederi legale.
Simpla afectațiune a bunului sau apartenența acestuia la domeniul public nu sunt suficiente pentru a se respinge cererea de restituire în natură a bunului.
De aceea, în speță s-au avut în vedere și dispozițiile Legii 10/2001, incidente fiind cele cuprinse în art.10 al legii.
Acest text reglementează mai multe ipoteze dar în speță,în raport de situația de fapt stabilită, prezintă relevanță doar cele privitoare la terenuri ocupate de construcții.
În cazul terenurilor ocupate de construcții legea distinge între ipoteza edificării de construcții noi autorizate și cea a construcțiilor neautorizate, iar în prima situație se distinge între construcțiile fixe și cele ușoare, demontabile - legea prevăzând restituirea în natură a terenului în cazul edificării de construcții neautorizate și de construcții demontabile.
În cauză, construcțiile s-au edificat cu autorizație, astfel că nu este incidentă prima ipoteză (construcțiile fiind edificate de pârâtă sau de alte societăți comerciale interveniente, cu autorizație - după cum s-a arătat mai sus).
Cât privește ipoteza construcțiilor ușoare, demontabile, cum am arătat deja, doar o parte din construcții sunt demontabile, între acestea fiind interpuse construcții fixe din zidărie, dintre care unele aparțin pârâtei iar altele unor societăți comerciale, și numai unele dintre aceste societăți au fost atrase în proces.
Pentru terenul aferent construcțiilor fixe legea nu permite restituirea în natură. Cu privire la acesta este posibilă restituirea doar prin echivalent.
Cât privește construcțiile care nu sunt realizate din zidărie se impun a fi evidențiate două aspecte: acestea sunt realizate pe parcele mici de teren, intercalate printre parcelele pe care sunt situate construcțiile fixe; unele dintre acestea sunt racordate la utilități (respectiv construcția din aluminiu ce are o suprafață la sol de 101,40 mp.) - valoarea investiției fiind mare, situație în care se apreciază că aceasta construcție nu se încadrează în categoria celor ușoare sau demontabile.
Referitor la restul terenului, pe care nu sunt amplasate construcții, conform expertizei acesta este afectat aleii de acces în Centrală (224 mp, pentru care reclamanta solicită restituirea prin echivalent) și aleii pietonale (221,69 mp, afectațiuni care se impun a fi menținute, întrucât constituie amenajări de utilitate publică, în sensul art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Mai trebuie precizat că întrucât reclamanta nu a atacat în justiție prima dispoziție emisă de Primarul Mun.C - prin care i s-au oferit doar măsuri reparatorii în echivalent, nu se poate reține o culpă a pârâtei pentru prelungirea contractelor de închiriere a spațiilor comerciale ori a terenurilor aferente acestora și nici pentru înstrăinarea unor spații comerciale din proprietatea acesteia. Prin emiterea primei dispoziții - acceptată de către reclamantă - pârâta a considerat finalizată procedura din faza administrativă. Pe de altă parte, 42 alin. 2 din Lg. 10/2001 a permis și permite înstrăinarea imobilelor cu altă destinație decât cea de locuință, rămase în administrarea unităților deținătoare.
În situația dată, nu este posibilă o restituire în natură a terenului întrucât, după cum s-a arătat deja, cea mai mare suprafață de teren este ocupată de construcții din zidărie, autorizate,între care se interpun construcții demontabile. O restituire doar a terenului aferent acestor din urmă construcții ar duce la o fragmentare excesivă a terenului, ar face dificilă utilizarea acestora de către reclamantă, ar duce la diminuarea valorii economice a terenului.
Nu se poate reține deci incidența în speță a dispozițiilor. art. 10 alin. 3 din Lg.10/20901, nefiind în situația unor construcții neautorizate și în integralitate demontabile.
Față de considerentele arătate și în baza art.296 pr.civ. urmează a se respinge, ca nefondat, apelul reclamantei.
În baza art.274 pr.civ. se va obliga apelanta reclamantă la 1190 lei - cu titlu de cheltuieli de judecată - către intimata intervenientă SC AM SRL C constând în onorariu apărător achitat în apel conform chitanței 27 din 14 noiembrie 2008,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta domiciliată în B,-, - 1,.1, sect.2 împotriva sentinței civile nr.158 din 20 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C cu sediul în C, jud. D, PRIMARUL MUNICIPIULUI C și intimații intervenienți SC. AM SRL cu sediul în C, calea B,.23 C,.14, jud. D, SC. SRL cu sediul în C,-,.30,.1,.17, jud. D și SC.- cu sediul în C, str. -. C- -, nr.5, -xp.1,.1,.22, jud. D, având ca obiect legea 10/2001.
Obligă apelanta către intimata SC AM SRL la 1190 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
15.12.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/8 ex.
(2) În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
(3) Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Paraschiva Belulescu
