Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 10492/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10492
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA- GRUP, împotriva sentinței civile nr. 3962 din 05.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimatul reclamant, lipsind recurenta pârâtă SC SA- GRUP.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că, recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată se acordă cuvântul părții prezente asupra fondului.
Avocat, pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.04.2008, reclamantul a chemat în judecata unitatea pîrîtă, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa fie obligată parata la plata contravalorii drepturilor salariale reactualizate cuvenite si neacordate aferente anilor 2004, 2005 si 2006 si obligarea pârâtei la contravaloarea gazelor naturale prevăzută de art. 187 al. 1 din CCM pe anii 2004, 2005, 2006 si 2007.
In motivarea acțiunii a arătat că în calitate de salariat al SC, are dreptul sa beneficieze, conform art. 168 din Contractul Colectiv de Munca, de o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de bază mediu pe cu ocazia fiecărei sărbători de Paste si C pentru perioada 2004-2006.
Deși, conform contractului individual de munca, fiecare angajat trebuie sa beneficieze, pe lângă salariul de baza pentru munca prestata, si de toate drepturile acordate in baza Contractului Colectiv de Munca încheiat la nivel de societate, iar art.40 din Codul Muncii prevede la alin.2 ca angajatorului ii revine in principal obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din Contractul Colectiv de Munca., in anii 2004, 2005 si 2006, pârâta nu si-a respectat aceste obligații si salariații nu au beneficiat de suplimentările salariale aferente celor doua sarbatori.
A calculat sumele solicitate prin raportarea la valoarea salariilor medii brute
aplicate in cadrul sucursalelor conform Contractelor Colective de
Munca. Solicită sa fie obligată pârâta câtre reclamant la plata drepturilor salariale neacordate, actualizate cu indicele de inflație a contravalorii drepturilor salariale cuvenite si neacordate, conform tabelului anexat prezentei cereri.
In dovedirea prezentei cereri înțelege sa folosească proba cu înscrisuri.
In drept, îsi întemeiază acțiunea pe prevederile art.37, 38 si 40 Codul Muncii, precum si pe dispozițiile contractului individual si ale contractului colectiv de munca.
in copie contract individual de munca, carnete de munca, extrase din contractele colective de munca aferente anilor 2004, 2005, 2006, adresele GH. nr. 1666/25.03.2003, nr.313/25.01.2005, 713/15.05.2006, tabelul cu calculul sumelor conform indicelui de inflație, Sentinta civila nr.806-2007 Tribunalului C
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, conform dispozițiilor art. 283 alin. 1 Codul Muncii.
Potrivit art. 283, al. 1 din Codul Muncii "Cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: e) in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, in cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia."
Având in vedere faptul ca dreptul la suplimentările salariale solicitate rezulta din contractul colectiv de munca, si ca prin prezenta cerere se solicita suplimentările pretins cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Pasti și C din anii 2004, 2005 si 2006, consideră prezenta acțiune ca fiind prescrisa.
Pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, in condițiile in care Societatea a achitat toate drepturile salariale in conformitate cu prevederile CCM.
Începând cu anul 2003 părțile au prevăzut in mod expres includerea sumelor suplimentare in salariul de baza; după anul 2003, părțile au reglementat menținerea măsurii privind includerea sumelor suplimentare in salariul de baza, atât reprezentanții salariaților cat si instanțele investite cu soluționarea unor astfel de litigii au confirmat includerea in salariul de baza a sumelor suplimentare precum si acordarea acestora câtre salariați, oricum, modalitatea de calcul invocata in susținerea acțiunii este greșita atât timp cat se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de Societate iar promovarea prezentei acțiuni este prematura in raport cu prevederile contractuale care, eventual, ar putea justifica dreptul la acțiune.
Părțile au stabilit o procedura care trebuie parcursa prealabil declanșării unui litigiu in fata unei instanțe judecătorești, prin înființarea unei comisii paritare in baza Anexei nr. 2 la CCM; aceasta comisie este compusa atât din reprezentanții salariaților (in speta ), cat si din reprezentanții Societății si are scopul de a lamuri, pe cale amiabila, orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din CCM.
In temeiul art. 9 din CCM precum și al prevederilor Anexei nr. 2, in scopul soluționării tuturor diferendelor rezultate din interpretarea și aplicarea CCM a fost înființata Comisia Paritara. Scopul constituirii comisiei 1-a reprezentat tocmai clarificarea intenției reale a părților la momentul negocierii respectivelor clauze din CCM, comisia fiind formata tocmai din reprezentanții părților semnatare.
Prin Deciziile nr. 3793/18.06.2007 (Anexa nr. 5) si nr. 5140/2007 intitulata,Nota asupra precizării situație primelor de Paste si C, prevăzute in art. 168 din CCM al SA" Comisia Paritara a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat in salariul de baza, atat pentru anul 2003, cat si pentru anii următori. Comisia a menționat in mod expres faptul ca intenția reala a părților la negocierea CCM a fost aceea de a include bonusurile de C si de Pasti in salariul de baza, începând cu anul 2003.
Prin sentința nr.3962 din 5 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în C,-, Bl. 200 H,. 1,. 4, jud. D, în contradictorio cu pârâta SC SA B, cu sediul în B, lor nr. 239, Sector 1.
A fost obligată pârâta către reclamant la plata drepturilor bănești corespunzătoare sărbătorilor de Paște si de C, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate pe anii 2005, 2006, 2007, corespunzător cu activitatea desfășurată in societate, drepturi actualizate cu coeficientul de devalorizare a monedei naționale de la data nașterii până la data plătii efective.
S-a reținut că potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004 "Cu ocazia sărbătorilor de Pasti si C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu in vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor."
Prin alin. 2 s-a menționat ca,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității si in condițiile negociate cu.".
Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducand o modificare de continut alin. 2, in serisul consemnarii că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza al fiecarui salariat.
Același text se regăsește, in ultima formă mentionată, in Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
In fine, pentru anul 2007, textul păstrează același continut ca in contractele precedente.
Societatea pârâta a mai depus la dosar Actul aditional la Contractul colectiv de munca al A nr. 8080/23.05.2000, inregistrat la B sub nr. 2643/11.05.2005, care a conferit art. 168 alin. 2 forma mentionata in CCM la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arata ca,părtile semnatare confirmă faptul că, in redactarea art. 168 alin. 1 si 2, la momentul negocierilor colective vointa comună a părtilor a fost aceea ca incepand cu anul 2003 primele de Paste si de C să fie introduse in salarule de baza ale fiecdrui angajat .
In fine, prin,Nota asupra precizarii situatiei primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al ", datată 31.08.2007 și semnata de reprezentanti ai patronatului și federatiei sindicale, se da o interpretare textului in discutie,potrivit voinței părților la semnarea contractului".
Instanta va respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocată de pârâtă cu privire la aplicabilitatea disp. art. 283 al. 1 lit. e) din Codul Muncii "Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia."
Instanta a considerat că in cauză este aplicabil disp. art. 283 al. 1 lit. c - Codul Muncii care prevede termenul de 3 ani de la data nesterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de muncă constă in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004 "cu ocazia sărbătorilor de Paști si C salariatii SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale".
Deci vointa părtilor a fost ca aceste prime de Paste si de C să fie materializate sub forma unor suplimentări salariale.
In cauză dispozitiile legale aplicabile sunt următoarele:
Conform art. l alin. I din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de munca este conventia incheiata intre patron sau organizatia patronala, pe de o parte, si salariati, reeprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligatii ce decurg din raporturile de munca.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune ca poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de munca pe parcursul executarii lui, in conditiile legii, ori de cate ori partile convin acest lucru. Modificarile aduse contractului colectiv de munca se comunica, in scris, organului la care se pastreaza și devin aplicabile de la data inregistrarii sau la o data ulterioara, potrivit conventiei partilor.
Conform art. 236 alin. 4 Codul Muncii, contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor.
Normele enuntate subscriu, așadar, contractele colective de munca ( in egala măsura ca și contractele individuale de munca ) vointei partilor semnatare, raportand aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statueaza in sensul că dispozițiile contractului colectiv de munca reflecta vointa partenerilor sociali, care insa trebuie sa se manifeste intotdeauna in conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o norma permisiva, care dă posibilitatea modificarii clauzelor contractului colectiv de munca ori de cite ori partite convin acest lucru, dar cu precizarea formalitătilor care trebuie "îndeplinite pentru a da eficienta unor astfel de modificari. "
Textul reia un principiu de baza aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, in sensul ca ele pot fi modificate potrivit acordului de vointa a partilor, dar numai pana la momentul incetarii efectelor acestuia.
In acelasi sens și contractul colectiv de munca poate fi modificat de părti doar pe parcursul executarii lui, interpretarea și reformarea continutului unei clauze urmand sa iși produca efecte pana la momentul incetarii efectelor contractului.
In speta, astfel cum rezulta din situatia de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse in art. 168 alin. 1 si 2 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate, realizata dupa momentul incetarii efectelor fiecarui contract colectiv anual și in total a contradictie cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevazut, in fiecare din aceste contracte, că suplimentarile de la alin. 1 au fost introduse in salariul de baza al fiecarui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse in salariul de baza al salariatilor și pe anul in curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Pe de alta parte, părtile nu au consemnat in contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentari salariale au fost incluse in salariile de baza pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcuta abia in anul 2007.
Se va retine, astfel, ca interpretarea clauzei, peste termenul pentru care fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 ( prin acte neînregistrate la direcția teritoriala de munca ) nu pot produce efecte care sa înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cât privește apărările referitoare la prematuritatea formulării acțiunii invocate de parata, se va reține ca angajatorul nu poate aprecia ca acest drept nu s-a născut, in absenta negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de parți prin contractul colective de munca, de a beneficia de aceste suplimentari, pe cale de consecință aceasta apărare va fi respinsa ca nefondata.
Părțile nu au solicitat administrarea probei cu expertiza contabila judiciara, iar instanța, in condițiile in care pârâta a refuzat să depună statele de plată, deși i s-a solicitat acest lucru prin mai multe adrese, a dispus decăderea pârâtei din proba cu înscrisuri conform art. 287 si 288..
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta criticând- ca nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs, recurenta invocă greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune cu motivarea că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente dispoz. art. 283 al.1 lit.c, din Codul Muncii, deși suplimentările salariale au fost solicitate în temeiul 2004,2005,2006, 2007, astfel că acțiunea este supusă termenului de prescripție de 6 luni.
Cu referire la fondul cauzei, recurenta arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 168 din CCM, precum și nota Comisiei paritare din 31.08.2007,m prin raportare la Lg. 130/1999 și la dispozițiile Codului muncii.
Soluția instanței de fond este greșită, deoarece în anul 2003, primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conf. Art. 168 al. 2 din CCM, iar această creștere salarială a fost menținută și în anii 2004-2007, așa cum rezultă și din decizia Comisiei Paritare înregistrată 5140/31.08.2007 din care rezultă expres intenția reală a părților semnatare a CCM.
Cu adresa nr. 2119/12.11.2007 s-a făcut dovada evoluției salariului mediu de bază pe în intervalul anilor 2003-2007 și din care rezultă că aceste creșteri salariale nu au făcut obiectul unor negocieri între Patronat și, ci se datorează adăugării lunare a cotei părți din suma rezultată însumând cele 2 prime și împărțite la 12, în acest sens intimații au încasat în fiecare an salarii mai mari decât în anii anteriori, pentru că salariu de bază includea în fiecare an primele de paști și de
Instanța de fond a fost lipsită de rol activ, deoarece în cauză se impunea efectuarea unei expertize contabile pentru a lămuri aceste aspecte privind salarizarea recurentului în raport de suplimentările salariale solicitate.
În drept se invocă dispoz. art. 304 și art. 312.pr.civlă solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
Se invocă necesitatea administrării probei cu expertiză tehnică judiciară pentru dovedirea susținerilor din întâmpinare și a criticilor formulate în recurs, pentru a se verifica creșterea salariului mediu brut pe în anii 2004-2007 și natura drepturilor salariale.
Intimatul a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea a pus în vedere reprezentantului societății-recurente să depună la dosarul cauzei: ștatele de plată, pe perioada din litigiu privind pe intimat, copia carnetului de muncă, deciziile evidențiate în carnetul de muncă privind stabilirea salariului, balanță sau bilanțul contabil din care să rezulte sumele plătite salariaților cu titlu de salariu și cu titlu de prime.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele:
Dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Prin CCM, la art. 168 s-a prevăzut, că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă din modalitatea de redactare a acestui articol din CCM că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salariară.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. E din reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării CCM, ori a unor clauze ale acesteia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. Caa celuiași art.283 din.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul Muncii legiuitorul a statuat că dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, normă cuprinsă în art. 166 al. 1 din.
CCM pe unitate pentru anul 2004 - 2007 stabilește în cuprinsul art. 168 că, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, angajații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP.
La alin. 2 al art. 168, se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004-2007 au menținut dispoz. art. 168 al.1.
Al. 2 al art. 168 fost însă modificat în formă "în anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Se apreciază că, urmare a acestor modificări ale alin. 2 ale art. 168 din CCM, societatea - recurentă nu a mai acordat intimatului, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de al.1 al Art. 168 din CCM.
Coroborând dispoz. art. 168 din CCM pe anul 2004 cu dispoz. art. 168 din CCM pentru anii 2005-2007, Curtea apreciază că părțile semnatare ale la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Conf. Art. 1 al. 1 din Lg. 130/1999, CCM este convenția încheiată între patron sau Organizația patronală pe de o parte și salariați reprezentați prin Sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile dem uncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Lg.130/1999 dispune că, poate interveni modificarea clauzelor CCM pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, modificări care trebuie comunicate în scris organului la care se păstrează CCM și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată convenită de părți.
Norma prevăzută de art.31 din Lg. 130/1999 este o normă permisivă care dă posibilitatea modificării clauzelor CCM ori de câte ori părțile convin acest lucru cu respectarea formalităților ce trebuiesc îndeplinite, dar numai pe parcursul executării CCM, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să-și producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că interpretarea clauzei cuprinse în art. 168 al.1 și 2 fin CCM la nivel deu nitate s-a realizat după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și cu încălcarea dispoz. art. 31 din Lg. 130/1999, și astfel nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritale ar fi apreciată ca o normă legală de modificare a dispozițiilor, se constată că printr-o astfel de interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul deb ază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul deb ază mediu pe SNP au fost achitate salariaților
Nu poate fi primită nici critica neefectuării unei expertize judiciare contabile pentru a se putea face dovada plății suplimentărilor salariale, deoarece recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv ștate de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, așa cum instanța de recurs a dispus prin încheiere, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul Muncii.
Recurenta nu a făcut dovada că aceste drepturi suplimentare au fost incluse în salarii, deoarece analizându-se cartea de muncă se constată că recurenta a efectuat anumite stabiliri de drepturi salariale conform adreselor primite de la SC SA, iar creșterea salarială nu este la nivelul unui salariu mediu pe care, repartizat pe cele 12 luni ale anului să constituie majorarea cu suplimentările de Paști și C, așa cum susține recurenta.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispoz. art. 168 al. 2 din Contratele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prev. la alin. 1 au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 al.2 pr.civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA- GRUP, împotriva sentinței civile nr. 3962 din 05.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.-
Tehn.2 ex
5.01.2009
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Tamara Carmen Bunoiu, Cristina
