Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 39/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 10/2001 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 39
Ședința publică de la 25 martie 2009
PREȘEDINTE: Dumitrașcu Veronica
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta, domiciliată în mun. S, cu domiciliul ales în str. -. -, nr. 4, -. D,.4, județul S, împotriva sentinței civile nr. 84 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru reclamanta apelantă și consilier juridic, pentru pârâtul Municipiul R - prin Primar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se constată la dosar întâmpinarea formulată de către pârâtul intimat Municipiul R - prin Primar, în două exemplare.
Avocat, pentru reclamanta apelantă, depune la dosar împuternicire avocațială, precizând că nu mai sunt de discutat chestiuni prealabile.
Reprezentanta pârâtului intimat, de asemenea, nu are de solicitat probe.
Curtea, constatând apelul în stare de judecată, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamanta apelantă, pune concluzii de admiterea apelului și pe cale de consecință, desființarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că reclamanta avea dreptul să facă o nouă notificare, în temeiul Legii nr. 247/2005, notificare ce s-a făcut în termen și pentru care s-a refuzat emiterea unei noi dispoziții. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru pârâtul Municipiul R - prin Primar, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și nefondat, menținerea sentinței tribunalului, pentru motivele invocate în întâmpinare. În susținerea concluziilor sale arată că prima notificare - din 2003, prin executorul judecătoresc, este tardiv formulată, lucru statuat și de Curtea Constituțională în 2008, prin respingerea excepției de neconstituționalitate. În baza Notificării s-a emis decizia primarului, fiind respinsă acesta ca tardivă. În anul 2005 s-a depus o altă Notificare, ce nu poate fi considerată așa, aceasta fiind depusă de către d-na av.. Pentru aceste considerente nu s-a putut emite o dispoziție a primarului, cererea nefiind depusă în forma prevăzută de lege, prin executor judecătoresc. Cu atât mai mult arată că Legea nr. 247/2005 nu aduce nimic nou cu privire la prelungirea termenului de depunere a notificărilor - termen de decădere -, ci doar în ce privește actele doveditoare ce se mai pot depune.
S-au declarat dezbaterile închise.
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr.318 din 18 ianuarie 2008, reclamanta a solicitat anularea Dispoziției nr.255 din 4 iulie 2003 emisă de primarul municipiului și, în fond, să i se restituie în natură terenul identic cu parcelele funciare nr.1928, 1926, 1999 și 1927/3 din corpul tabular nr.4944 a comunei cadastrale R, iar pentru construcțiile situate pe această suprafață, ce aveau destinația de tăbăcărie, să se dispună acordarea de despăgubiri.
În motivare, reclamanta a arătat că aceste imobile au fost proprietatea bunicului patern, au fost stăpânite de acesta până în anul 1948, când, în fapt, au fost preluate abuziv de către stat. După emigrarea bunicului în Israel, deși tatăl Motie era tăbăcar și a lucrat o perioadă în acea tăbăcărie, pentru a da o aparență de legalitate preluării imobilelor, la cererea Secțiunii financiare a județului R, prin sentința civilă nr.3489/1961 a Tribunalului Popular al Raionului R s-a dispus trecerea imobilelor în proprietatea statului ca fiind părăsite.
După apariția Legii nr.10/2001 tatăl, stabilit și el în Israel din anul 1979 cerut restituirea acestor bunuri, prin notificarea primăriei, fără a primi vreun răspuns, motiv pentru care s-a făcut o alta în baza Legii nr.247/2005. Întrucât tatăl a decedat la dada de 7 februarie 2005, în calitate de moștenitoare, ea, reclamanta a venit în țară și i s-a comunicat Dispoziția nr.255 din 4 iulie 2003, prin care se respingea prima notificare, pe motiv că nu se face dovada calității de moștenitor și că notificarea nu s-a făcut în termen.
Deși a solicitat să se emită dispoziție și pentru a doua notificare formulată conform Legii nr.247/2005 i s-a refuzat acest lucru.
Pârâtul Municipiul R, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.84 din 13 ianuarie 2009, Tribunalul Suceavaa menținut dispoziția atacată, respingând acțiunea, ca nefondată, cu motivarea că notificarea pentru restituirea imobilelor în litigiu a fost depusă la data de 19 martie 2003, cu depășirea termenului prevăzut de art.22 alin.1 din Legea nr.10/2001, ceea ce atrage decăderea din dreptul de a solicita măsuri reparatorii în justiție.
A mai reținut instanța că și demersurile la Legea nr.247/2005 despre care face vorbire reclamanta, sunt tardive, deoarece această lege nu repune persoanele în termenul de formulare a notificărilor, ci a dat doar posibilitatea de a se mai depune actele doveditoare.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentințe, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
A susținut că avea dreptul să facă o nouă notificare în temeiul dispozițiilor art. 2 alin.1 lit.1, nou introdus în Legea nr.10/2001 prin Legea nr.247/2001, ce vizează situația imobilelor considerate abandonate în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțată în baza Decretului nr.111/1951, cum sunt și cele din prezentul litigiu. În acest context, reclamanta avea dreptul să i se răspundă la cea de-a doua notificare făcută în termen, pentru care s-a refuzat emiterea unei dispoziții deoarece a fost considerată ca fiind o simplă cerere.
A solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată.
În legătură cu motivele de apel este de remarcat faptul că reclamanta urmărește în continuare acordarea de măsuri reparatorii, dar ca urmare a soluționării favorabile a celei de-a doua notificări, făcută după cum susține, după adoptarea modificărilor aduse Legii nr.10/2001 prin Titlul I al Legii nr.247/2005. În apel, ea nu a mai înțeles să critice tardivitatea reținută prin Dispoziția nr.255/4 iulie 2005 ce a fost confirmată de instanță.
Analizând apelul în conformitate cu dispozițiile art.295 alin.1 din Codul d e procedură civilă, curtea constată că este nefondat, după cum se va arăta în considerentele ce urmează:
Este foarte adevărat că prin art.I pct.5 din Titlul I al Legii nr.247/2005 a fost introdusă litera1, la art.2 al Legii nr.10/2001, fiind astfel cuprinse în mod expres, în categoria imobilelor preluate abuziv, și cele considerate abandonate, printr-o dispoziție administrativă ori hotărâre judecătorească pronunțată în temeiul Decretului nr.111/1951.
Folosindu-se de această completare, reclamanta pretinde că s-a introdus în lege, în vederea restituirii sau acordării altor măsuri compensatorii, o nouă categorie de imobile, neavută în vedere anterior prin Legea nr.10/2001 și că, ineditul situației îi dă dreptul la formularea notificării, în termenul prevăzut de această lege, dar calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr.247/2005. În acest fel, reclamanta apreciază că a doua notificare este în termen, că trebuia soluționată de entitatea investită și că absența soluției echivalează cu un răspuns negativ, susceptibil de a fi supus cenzurii instanței.
O astfel de construcție nu poate fi acceptată, pe de-o parte pentru că ipoteza imobilelor considerate abandonate a fost avută în vedere atât de legiuitor, cât și de practică și înainte de Legea nr.247/2001, apreciindu-se că intră în conținutul art.2 lit.i din Legea nr.10/2001, în redactarea anterioară. Faptul că după modificare s-a inserat o prevedere expresă, nu echivalează cu noutatea evocată de reclamantă.
Pe de altă parte, dacă legiuitorul ar fi înțeles să extindă perioada în care se puteau formula cererile de restituire, respectiv acele notificări, ar fi făcut-o în mod expres, cum a procedat și în cazul altor legi reparatorii. Ori, acest lucru nu s-a întâmplat iar Legea nr.247/2001 nu a instituit, cât privește Legea nr.10/2001, termene noi de notificare.
Într-un asemenea context de fapt și de drept, cu adevărat pârâtul nu era obligat să emită o dispoziție pentru o simplă cerere, cum corect a fost caracterizat demersul reclamantei, făcut de asemenea, cu mare întârziere.
Așa fiind și constatând că prima instanță a respins legal și temeinic acțiunea, curtea va respinge apelul reclamantei, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta, domiciliată în mun. S, cu domiciliul ales în str. -. -, nr. 4, -. D,.4, județul S, împotriva sentinței civile nr. 84 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex. 4
24.04.2009
Președinte:Dumitrașcu VeronicaJudecători:Dumitrașcu Veronica, Surdu Oana
