Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare cererile de apel formulate de și de împotriva sentinței civile nr. 651 din 07 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul - intimat asistat de avocat,lipsă fiind intimata - apelantă și reprezentantul intimatului Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este la al patrulea termen de judecată,se solicită judecata în lipsă.
a depus la dosar prin Serviciul de Registratură un memoriu prin care arată că nu are calitate procesuală în cauza de față și nu o reprezintă pe intimata - apelantă în acest proces.
Intimata-apelantă a depus la dosar prin Serviciul de Registratură concluzii scrise.
Interpelat fiind de către instanță,apelantul - intimat susține că a chemat-o în judecată pe și pe mandatarul acesteia,având în vedere că a depus toate diligențele pentru restituirea bunului imobil în litigiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră apelul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri cu privire la excepția competenței materiale a Tribunalului Iași ca instanță de fond și a Curții de APEL IAȘI ca instanță de apel în soluționarea cauzei de față ce are ca obiect acțiunea terțului prin care se contestă dispoziția Primarului și pe fondul cauzei.
Avocat având cuvântul,apreciază că excepția invocată de instanță la termenul anterior referitoare la competența materială a instanței este întemeiată și solicită admiterea acestei excepții,arătând că apelantul s-a adresat Judecătoriei Iași cu acțiunea formulată și în mod greșit a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
Apreciază că Judecătoria Iași este competentă în soluționarea în fond a cauzei și solicită casarea sentinței Tribunalului Iași si trimiterea cauzei la udecătoria Iași spre competentă soluționare,fără cheltuieli de judecată.
Pe fondul cauzei,avocat solicită admiterea apelului formulat de și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Solicită a se avea în vedere că la dosar sunt acte din care rezultă că imobilul în litigiu nu era în proprietatea intimatei-apelante la momentul când a fost naționalizat.
În ceea ce privește apelul formulat de,avocat solicită respingerea acestui apel,având în vedere că nici nu a fost formulat de care în prezent se află în Israel și nu în țară,nu există un plic din care să rezulte că a fost expediat de către aceasta prin poștă,astfel încât apelul este nul.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față.
Prin sentința civilă 651 din 7.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, au fost respinse excepțiile tardivității, a lipsei calității procesuale active a reclamantului și a lipsei de interes a acestuia, iar pe fond a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții, și Primarul Municipiului
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 500 RON -cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat instanței să constate nulitatea dispoziției 902 din 30.05.2002 emisă de Primar în favoarea pârâtei prin care s-a restituit acesteia în natură imobilul situat în I-, compus din apartamentul în care locuiește reclamantul și care se află în C 2114, împreună cu cota indiviză de teren construit în suprafață de 94,68. dar și terenul neconstruit în suprafață de 499,69.
În privința excepției de tardivitate instanța a reținut că în cauză nu sunt operante dispozițiile art. 45 -46 pct. 5 din Legea 10/2001 ci sunt incidente dispozițiile dreptului comun.
Și excepția lipsei de interes a fost apreciată de instanța de fond ca neîntemeiată, reținându-se că reclamantul, deși într-adevăr terț față de raportul juridic stabilit prin dispoziția 902/30.05.2002 dată fiind calitatea lui de chiriaș justifică un interes în promovarea acțiunii.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut însă că acțiunea este neîntemeiată, întrucât pârâta a dovedit cu acte că are calitatea de persoană îndreptățită, și că imobilul a fost preluat abuziv de la autorii săi.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul cât și pârâta.
Prin apelul reclamantului s-a susținut că instanța nu a cercetat probele administrate și nici nu a judecat cauza pe fond. Că deși s-a motivat că pârâta și-ar fi dovedit dreptul de proprietate cu actul autentificat cu nr. 959 și transcris sub nr. 1177/19.03.1932 în realitate un astfel de înscris nu a fost depus de nici una din părți nici la judecătorie și nici la Tribunal, la dosar existând doar o copie legalizată ce a fost depusă la Primărie. mai susținut reclamantul că instanța a ignorat și faptul că din adresa 57459 din 9.07.2004 a rezultat faptul că în anul 1949 pentru imobilul din I, str. - - 21 figurează alți proprietari și anume familiile și, însă acest înscris nu a fost reținut de instanță, ceea ce echivalează în opinia apelantului, cu o nepronunțare a instanței asupra fondului.
În fine, mai susține apelantul că în mod greșit instanțele i-a respins cererea de luare a unui interogatoriu pârâtului, pronunțându-se doar pe baza excepțiilor ridicate de pârâți.
Prin apelul pârâtei a fost criticată sentința civilă 651 din 7.05.2008 a Tribunalului Iași, invocându-se că aceasta a fost dată cu nerespectarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă în sensul că nu a fost motivată nici în fapt nici în drept înlăturarea cererilor sale.
Că deși a solicitat respingerea cererii reclamantului cu obligarea acestuia la plata daunelor cominatorii de 500 RON/zi de la pronunțare, precum și daune morale de 5000 RON și 6000 RON cu titlu de daune materiale.
Apelanta și-a motivat cererile prin faptul că prin exercitarea abuzivă de către reclamant a drepturilor procesuale, i-au fost suspendate alte cauze care nu se pot judeca din pricina acestuia, pricinuindu-i tracasări și prelungirea nejustificată în judecarea procesului.
Susține în acest sens apelanta că instanța de fond nici nu a discutat cererile sale, ceea ce constituie o nerespectare a dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă.
Apelanta mai invocă și faptul că în mod greșit instanța de fond a reținut că reclamantul își justifică interesul în promovarea acțiunii de față, deși acțiunea acestuia trebuia respinsă pentru lipsa interesului reclamantului chiriaș.
Pârâta -apelantă a formulat și întâmpinare solicitând respingerea apelului reclamantului și respingerea acțiunii pentru lipsa interesului acestuia.
Și reclamantul apelant Fl. a formulat întâmpinare solicitând anularea ca netimbrat a apelului pârâtei.
În apel reclamantul apelant a depus înscrisuri referitoare la preluarea imobilului din I, str. - - 21.
Ambele apeluri sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare.
Astfel, apelul reclamantului Fl. conține critici și susțineri care nu au corespondent în înscrisurile și probele administrate în cauză.
Reține Curtea că deși apelantul afirmă că la data preluării imobilului din I,strada - - nr. 21,revendicat de pârâta, acesta nu se mai află în proprietatea autorilor pârâtei și, ci în proprietatea familiei, această afirmație nu este cu nimic dovedită.
Dimpotrivă, din toate probele administrate, a rezultat fără putință de tăgadă, că imobilul ce i-a fost doar parțial restituit pârâtei a aparținut autorilor acesteia - actul de vânzare-cumpărare nr. 956/1932 atestând acest fapt. Nici susținerea potrivit căreia la dosar nu s-ar fi depus vreun act de vânzare -cumpărare nici în fața judecătoriei și nici a Tribunalului, nu poate fi primită, atâta timp cât actul autentificat cu nr. 956 din 1932, se află la fila 24 dosar fond, fiind depus de către Primăria Municipiului I, în suportul dispoziției contestate.
Nefondate se dovedesc și susținerile apelantului privind preluarea imobilului de la alți proprietari.
Înscrisurile depuse la fila 40,41,42,43, atestă preluarea imobilului în care se găseau chiriași și nicidecum că acesta s-ar fi găsit în proprietatea altui proprietar.
Prin urmare, Curtea, constatând că nici una din criticile formulate nu a fost dovedită, neavând nici un suport în acte sau alte probatorii, va respinge apelul acestuia ca nefondat.
Cât privește adresa 57459 din 9.07.2000 emisă de Direcția de Dezvoltare (aflată la fila 7 dosar -) din care rezultă că imobilul din I str. - - a devenit apoi - -, iar numerotarea a fost schimbată, numărul 40 din 1949 corespunzând în prezent cu nr. 21; și în care figura ca proprietar familia și familia, aceasta nu poate prin ea singură să ateste faptul că asupra imobilului în litigiu mai exista un proprietar.
Adresa cu mențiunile de mai sus, nu putea constitui decât un început de dovadă, pe c are reclamantul trebuia să o complinească și cu alte dovezi în acest sens, cum ar fi un act de înstrăinare sau alte acte de preluare.
Cum însă în cauză nu s-au mai produs și alte dovezi care să se coroboreze cu mențiunea din adresa invocată, Curtea urmează să respingă și acest motiv de apel, întrucât mențiunea respectivă nu numai că nu se coroborează cu celelalte înscrisuri, ci dimpotrivă este singulară și în totală contradicție cu restul probatoriilor administrate.
În fine, Curtea reține că nici criticile privind respingerea de către instanța de fond a cererii sale de a lua interogatoriul pârâtului, nu sunt fondate.
Atâta timp cât numitul nu a avut decât calitatea de procurator al pârâtei, Curtea constată că în mod corect, temeinic și legal a fost respinsă cererea de luare a unui interogatoriu acestuia el neavând în cauză decât calitatea de procurator al pârâtei.
Așa fiind, Curtea, în temeiul disp. art. 296 Cod procedură civilă va respinge și aceste motive de apel ca nefondate, întreg apelul fiind neîntemeiat.
Și apelul pârâtei va fi respins ca nefondat.
Curtea constată că susținerile pârâtei apelante privind nepronunțarea instanței de fond asupra cererilor sale de obligare a reclamantului la plata de daune cominatorii, morale și materiale, nu sunt întemeiate.
Curtea reține că cererile apelantei nu au format obiectul unei cereri reconvenționale legal și în termen formulate, ele fiind doar enunțate în finalul concluziilor depuse de pârâtă după prima zi de înfățișare.
Or, potrivit art. 1191al. 1 Cod procedură civilă dacă pârâtul are pretenții în legătură cu cererea reclamantului el poate să facă cerere reconvențională.
Cererea trebuie, potrivit alin. 2, să îndeplinească condițiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, iar potrivit alin. 3, aceasta se va depune odată cu întâmpinarea, sau cel mai târziu până la prima zi de înfățișare.
Așa fiind, Curtea constată că pretențiile pârâtei enunțate în finalul notei de concluzii, nu au putut fi interpretate ca o cerere reconvențională nefiind întrunite dispozițiile art. 119 alin. 1-3 Cod procedură civilă enunțate mai sus.
Mai mult decât atât, daunele cominatorii pretinse de reclamant apar,în contextul în care au fost pretinse fără ca între părți să existe un raport obligațional, reclamantul exercitându-și doar dreptul de a acționa în instanță nimic neputându-i obstrucționa dreptul de a avea acces la justiție.
Prin urmare Curtea constată că atâta timp cât pretențiile pârâtei nu au îmbrăcat forma legală a cererii reconvenționale, instanța de fond nu trebuia să se pronunțe distinct prin dispozitivul hotărârii că în cauză nu au fost încălcate disp. art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă.
Și cea de-a doua critică formulată de pârâta ce vizează modul de soluționare a excepției lipsei de interes a reclamantului, Curtea reține că este nefondată.
Curtea constată că în mod temeinic prima instanță a reținut că atâta timp cât reclamantul este chiriaș în imobilul ce urmează a fi restituit pârâtei, acesta justifică un interes în conservarea drepturilor sale locative care sunt indisolubil legate de dreptul de proprietate al pârâtei.
Așa fiind, Curtea va respinge și această critică ca nefondată.
În consecință pentru toate cele ce preced, Curtea, în temeiul disp. art. 296 Cod procedură civilă va respinge și apelul pârâtei a, păstrând ca legală și temeinică sentința civilă 651 din 7.05.2008 a Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de și împotriva sentinței civile nr. 651 din 7.05.2008 a Tribunalului Iași,pe care o păstrează.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
28.01.2009
Tribunalul Iași:
Președinte:Cristiana AngelescuJudecători:Cristiana Angelescu, Georgeta Pavelescu
