Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4/
Ședința publică din 11 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, cu domiciliul procesual în C,-, împotriva sentinței civile nr. 1004 din 8.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții reclamanți reprezentați de d-na avocat -,în substituirea d-nei avocat, potrivit delegației de substituire din 11.01.2010 și intimații reclamanți asistați de d-na avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 2/6.01.2010.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează că apelul este formulat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Reținând că părțile nu au cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul pentru apelanții pârâți, avocatul acestora solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea parțială a sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul celor solicitate, cu obligarea intimaților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
Criticile aduse hotărârii fondului privesc modalitatea de soluționare a cererii sub aspectul restituirii în natură a apartamentului, fără obligarea intimaților reclamanți la restituirea sumei plătite de stat la momentul preluării cotei de din acest bun. Preluarea s-a făcut contra cost, intimații și-au manifestat disponibilitatea de a restitui suma de bani achitată de către stat pentru stingerea datoriei acestora și instanța nu a dat eficiență disp. art. 12 din Legea 10/2001, reclamanții nefiind obligați la rambursarea sumei achitate de stat cu ocazia preluării cotei de din imobilul proprietatea acestora.
Pentru intimații reclamanți, apărătorul acestora având cuvântul pune concluzii de respingere a apelului, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Susține că după preluarea de către stat, apartamentul în litigiu a fost închiriat prin organul de administrare, respectiv C, care a încasat sume apreciabile din chirie și că tocmai acest aspect a fost avut în vedere de instanța de fond, care a apreciat că astfel s-ar da eficiență caracterului profund reparatoriu al Legii 10/2001.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra prezentului apel, constată:
Prin sentința civilă nr. 1004/08.10.2009 a Tribunalului Constanțaa admis acțiunea reclamanților și formulată în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C prin Primar, pârâții fiind obligați să restituie reclamanților, în natură, imobilul - apartament compus din trei camere și dependințe, situat în C,-, - 1,.A,.3, parter împreună cu boxa aferentă.
A fost respinsă cererea reclamanților de obligare a pârâților la restituirea terenului aferent apartamentului, ca și la plata diferenței rămase de achitat din creditul obținut de la CEC, actualizată, ca nefondate.
Pârâții au fost totodată obligați, în solidar, la plata în favoarea reclamanților, a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariul expertului desemnat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin notificarea înregistrată sub nr.1247/02.10.2001, reclamanții au solicitat unității deținătoare - Primăria Municipiului C restituirea în natură a imobilului situat în C,-, -. A, parter,.3, jud. C, alcătuit din 3 camere, baie, bucătărie, hol și boxă, precum și a terenului aferent în suprafață de 40 mp sau despăgubiri bănești, în măsura în care nu este posibilă restituirea acestuia în natură.
S-a avut în vedere, în raport de disp. art. 1 și 3 din Legea nr. 10/2001, că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra locuinței prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 2721/10.02.1976; apartamentul a trecut în proprietatea statului astfel: cota de 1/4 din apartament s-a preluat fără plată, prin decizia nr.112/19 martie 1983, iar cota de 1/3 cu plată, conform deciziei nr. 248/ 04.06.10983, ambele decizii fiind emise în aplicarea Decretului nr.223/1974.
Instanța de fond a constatat că situația de fapt a acestui imobil îl încadrează în textul art.2 alin.1 lit. i, fiind preluat de statul român printr-un act normativ declarat neconstituțional, care încălca regimul constituțional de ocrotire a proprietății personal consacrat prin art.36 alin.1 al Constituției din 1965, motiv pentru care devin incidente dispozițiile art.1 alin.1 lit. a al. nr.HG250/03.04.2007 privind Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 și principiul prevalenței restituirii în natură.
Judecătorul fondului a constatat, în raport de probele administrate, că apartamentul în litigiu este deținut cu contract de închiriere (reînnoit la data de 20.05.2009) de familia, neexistând nici un impediment la restituirea acestuia în natură.
În ceea ce privește terenul aferent s-a avut însă în vedere că reclamanții nu au justificat niciodată vreun drept ori, în cauză reclamanții nu s-au prevalat de dispozițiile art. 10 alin.3 al Legii nr.85/1992 pentru a li se recunoaște dreptul de proprietate asupra terenului aferent clădirii odată cu cumpărarea apartamentului ci s-au prevalat de dispozițiile unei legi de retrocedare, ce impune dovedirea unui drept preexistent pe care părțile să-l fi pierdut în condițiile arătate.
Au fost apreciate ca neîntemeiate pretențiile reclamanților referitoare la plata diferenței rămase de achitat din creditul obținut la CEC, sumă actualizată ce urmează a fi restituită deținătorului actual, pentru că nu există nici o dispoziție legală care să reglementeze o atare obligație în sarcina reclamanților; pe de altă parte, doar persoana îndrituită - respectiv deținătorul actual al imobilului - poate învesti instanța cu o atare cerere.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel comun pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C prin Primar, care au criticat soluția de primă instanță în considerarea neclarificării aspectului privitor la preluarea apartamentului contra cost.
Apelanții pârâți au arătat că tribunalul nu a avut în vedere că această împrejurare rezultă din înscrisurile depuse ( decizia nr. 248/4.06.1983 ) care atestă că măsura s-a aplicat pentru cota de din imobilul preluat.
S-a susținut că această situație a fost de altfel confirmată de înșiși reclamanții, care s-au declarat de acord să restituie diferența de credit neachitat la CEC la momentul preluării.
Apelanții pârâți au apreciat că în acest mod au fost încălcate dispozițiile art. 12 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care,În situația imobilelor deținute de stat - dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizate cu coeficientul de actualizare stabilit.
S-a arătat că, sub acest aspect, reclamanții urmau a fi obligați la plata actualizată a diferenței de 28.761 lei din creditul neachitat la data plecării din țară și care a fost avansată de stat, pentru stingerea datoriei către CEC.
Intimații reclamanți au depus concluzii scrise asupra chestiunii deduse judecății.
În raport de critica enunțată și față de dispozițiile legale incidente, se va reține că apelul este nefondat.
Textul art. 12 din Legea nr. 10/2001 vizează situațiile în care persoanele deposedate de imobilele preluate de stat au primit (la momentul punerii în aplicare a actului normativ de preluare) cu titlu de compensație, o sumă pretins reparatorie, pe care însă, în considerarea restituirii în natură a imobilului potrivit legii speciale, urmează să o restituie statului.
Această ipoteză nu este incidentă în cauză, întrucât astfel cum au arătat toate părțile, suma avansată de statul român pentru acoperirea creditului rămas neachitat la CEC, contractat de intimații reclamanți mai înainte de a fi pus în aplicare Decretul nr. 223/1974, nu constituie - în înțelesul-/2001 - o sumă menită să acopere prejudiciul material produs prin faptul preluării bunului, ci o subrogare a statului în obligațiile ce incumbau debitorilor potrivit contractului de credit.
O asemenea situație de fapt exclude incidența art. 12 din Legea nr. 10/2001, întrucât plata diferenței de credit nu a constituit o facilitate pentru intimații reclamanți, de natură a compensa pierderea suportată prin actul abuziv al statului și care în virtutea consecințelor ce rezidă din faptul îmbogățirii fără justă cauză, trebuie restituită.
Textul evocat este de strictă interpretare și se întemeiază pe un alt fapt juridic decât cel al subrogației, operant pentru raporturile juridice generate de plata făcută de stat; rămâne în discuție dacă această împrejurare ar putea constitui fundamentul, după rămânerea definitivă a hotărârii care marchează restituirea în natură a bunului, al unei acțiuni personale, pentru suma achitată prin subrogație.
Pentru toate aceste considerente, în raport de disp. art. 296 cod proc. civilă și constatând că nu sunt temeiuri de reformare a soluției primei instanțe, apelul urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 cod proc. civilă, apelanții pârâți vor fi obligați la plata către intimați a sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, cu domiciliul procesual în C,-, împotriva sentinței civile nr. 1004 din 8.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă apelanții către intimați la 1.200 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Tehnored.dec.jud.
28.01.2010
Dact.disp.gref.
6 ex./28.01.2010
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea
