Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 40

Ședința publică din data de 27 februarie 2009

PREȘEDINTE: Gherghina Niculae

JUDECĂTOR 2: Constanța Ștefan C -

Grefier - - -

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de intervenientul în interes propriu, domiciliat în Târgoviște, B-dul -,. 42,. B,. 5,. 65, jud.D, împotriva sentinței civile nr. 1555 pronunțată la 13 octombrie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, ambii domiciliați în Târgoviște, B- -,. 4B,. 32, jud.D și pârâții Primăria Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,- și Prefectura cu sediul în Târgoviște, B- -, nr. 1.

Apel scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-intervenient reprezentat de avocat din Baroul Dâmbovița, lipsind intimații-reclamanți, și intimații-pârâți Primăria Târgoviște, Prefectura

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea, din oficiu invocă nulitatea prevăzută de art. 297 coroborat cu art. 199 al.6 Cod pr.civilă, dat fiind faptul că în minută- fila 216 -verso, dosar fond, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție în interes propriu.

Avocat pentru apelant, având cuvântul solicită admiterea excepției, desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

CURTEA:

Examinând apelul civil de față, constată:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr.842/2006, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu Primăria Mun.Târgoviște și Prefectura D, să se dispună restituirea în natură a terenurilor aferente construcțiilor demolate și acordarea de despăgubiri în echivalent sau plata pentru construcțiile ce se aflau pe terenul situat în- Târgoviște și str.- nr.8 bis, imobile preluate abuziv în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, făcând obiectul Legii nr.10/2001 modificată.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că terenul și construcțiile au aparținut autorului lor G, fiind expropriate în perioada de referință a Legii nr.10/2001, în baza căreia au formulat notificare iar Primăria Târgoviște le-a făcut cunoscut că notificările au fost respinse ca nedovedite.

-2-

La termenul din 27.03.2006 Primăria Mun.Târgoviște a depus întâmpinare prin care a arătat că celor doi reclamanți li s-a emis dispoziție pentru imobilul situat în str. - nr.10, menționat greșit ca fiind nr.8 bis, aceasta făcând obiectul dosarului civil nr.841/2006.

Prefectura D prin întâmpinare a invocat excepția inadmisibilității acțiunii față de această instituție, dat fiind că notificările au fost înaintate Primăriei Mun.Târgoviște conform art.25 titlul VII din Legea 247/2005 și respectiv pct.25.2 din HG 1095/2005.

S-a mai arătat în întâmpinare că o parte din notificările depuse de reclamanți au fost soluționate și au fost emise dispoziții, împotriva cărora reclamanții puteau formula plângere în situația în care erau nemulțumiți de soluția adoptată.

La data de 17.12.2007 s-a depus la dosar cerere de intervenție în interes propriu de către, prin care se arată că se consideră îndreptățit ca alături de reclamanți să se pronunțe o hotărâre în contradictoriu și cu el, acesta fiind succesorul lui, că autorul comun despre a cărui succesiuni este vorba este G și nu G (fiul primului).

Intervenientul a arătat că fostul proprietar al imobilelor din litigiu, Gad ecedat la 23.11.1956, că printre cei patru copii ai săi s-a numărat și, care a decedat la 15.01.1995, intervenientul fiind fiul acestuia din urmă și care a formulat notificări privind bunurile aflate în litigiu și pentru care i se cuvin despăgubiri alături de reclamanți.

La data de 11.02.2008 instanța a admis în principiu cererea de intervenție precum și cererea privind efectuarea unui raport de expertiză pentru identificarea terenurilor în cauză.

Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.1555/13.10.2008 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru imobilul casă și teren de 209 mp. situat în- din Mun.Târgoviște și a dispus trimiterea dosarului la Autoritatea Națională pentru Restituirea Imobilelor B, pentru evaluarea și stabilirea cuantumului despăgubirilor. A respins cererea de intervenție formulată de intervenientul în interes propriu.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamanților este admisibilă în parte și a constatat că sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru imobilul casă și teren în suprafață de 209 mp. situat în- Târgoviște, că în ceea ce privește imobilul din str. - nr.10 cererea acestora a fost soluționată prin sentința civilă nr.10764/25.11.1994 în baza căreia s-au emis titlurile de proprietate nr.59814/06.02.1995 și respectiv nr.-/28.06.2007, în acest din urmă titlu fiind inclusă și suprafața de teren de la această adresă.

Cu privire la imobilul situat în-, instanța a reținut că autorii reclamanților au deținut acest imobil, că a fost preluat de către stat și ulterior construcțiile demolate, că pe teren au fost construite blocuri de locuințe, din întregul teren preluat rămânând liberă o suprafață de 209 mp. ce urmează a fi restituită reclamanților.

În ceea ce privește cererea de intervenție, tribunalul contată că aceasta nu poate fi primită pe considerentul că intervenientul nu a demonstrat că a urmat calea prevăzută de Legea 10/2001 în vederea obținerii dreptului de proprietate.

-3-

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intervenientul, susținând că în mod greșit instanța de fond a reținut că intervenientul nu a urmat calea prevăzută de Legea 10/2001, în realitate prin anexele 4 și 5 la cererea de intervenție a făcut dovada că a notificat prin intermediul executorului judecătoresc autoritatea deținătoare, iar notificările sale nu au fost soluționate nici până în prezent.

În această situație, astfel cum a decis în mod unitar practica judecătorească, are deschisă calea acțiunii la instanță, care are obligația să se pronunțe asupra cererii intervenientului pentru acordarea de despăgubiri.

În ședința publică de astăzi, instanța din oficiu a invocat nulitatea prevăzută de art.297 coroborat cu art.129 alin.6 cod pr.civilă, dat fiind că în minuta aflată pe fila 216 verso dosar fond, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție în interes propriu.

În temeiul disp. art.137 cod pr.civilă, Curtea, analizând această excepție constată că este întemeiată și urmează a fi admisă deoarece:

Potrivit art.129 alin.(6) cod pr.civilă, "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".

Din aceste prevederi legale, rezultă că instanța nu poate depăși limitele investirii sale, dar, totodată, ea nu poate să lase nesoluționate capetele de cerere cu a căror judecare a fost legal sesizată, respectiv față de toate părțile implicate în conflictul judiciar.

Este adevărat că art.2812(1) cod pr.civilă prevede că dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, dar cum în speță apelantul nu a formulat o astfel de cerere înlăuntrul termenului de apel, instanța din oficiu a invocat nulitatea sentinței determinată de nepronunțarea asupra cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul.

Nepronunțarea asupra cererii de intervenție în interes propriu rezultă din minuta sentinței aflată pe fila 216 verso dosar fond, minută care potrivit art.258 cod pr.civilă reprezintă dispozitivul hotărârii pe scurt.

Împrejurarea că în considerentele sentinței redactate, instanța de fond analizează cererea de intervenție în interes propriu iar în dispozitiv o respinge, nu acoperă nulitatea prev. de art.297 teza I cod pr.civilă, care atrage desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, numai cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul, celelalte dispoziții ale sentinței fiind definitive prin neapelare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția nulității sentinței, invocată din oficiu de instanță.

Admite apelul declarat de intervenientul în interes propriu, domiciliat în Târgoviște, B-dul -,. 42,. B,. 5,. 65, jud.D, împotriva sentinței civile nr.1555 pronunțată la 13 octombrie 2008 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții ,

-4-

, ambii domiciliați în Târgoviște, B- -,. 4B,. 32, jud.D și pârâții Primăria Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,- și Prefectura D, cu sediul în Târgoviște, B- -, nr. 1, și în consecință:

Desființează sus-menționata sentință și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița potrivit considerentelor prezentei decizii.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2009.

Președinte, Judecători,

- - C -

Grefier,

- -

Operator de date cu caracter

personal Nr.notificare 3120

red.GN /tehnored.VM

8 ex./03.03.2009

842/2006 Tribunalul Dâmbovița

Președinte:Gherghina Niculae
Judecători:Gherghina Niculae, Constanța Ștefan

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Ploiesti