Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 40
Ședința publică de la 11 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea apelurilor formulate de reclamanta, domiciliat în C, str. - -, -. 2,. 5, jud. D și de pârâta UNIVERSITATEA DIN C, cu sediul în C, str. -, nr. 13, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 221 din 1 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanta reclamantă, personal și asistată de avocat și apelanta pârâtă UNIVERSITATEA DIN C, reprezentată de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței nedepunerea de către Primăria Car elațiilor solicitate de instanță la termenul anterior; de asemenea, s-a învederat nedepunerea de către apelanta reclamantă a fotografiilor prezentate de aceasta la efectuarea expertizei din dosarul de fond, după care;
Avocat, pentru apelanta reclamantă, a depus la dosar un set de 3 fotografii cu privire la imobilul în litigiu, notificarea nr. 1413/N/2001, dispoziția nr. 5131/18.02.2002 și procesul - verbal din 12.08.2002 din care rezultă că este vorba de imobilul situat în str. -, nr. 12.
Consilier juridic, pentru apelanta pârâtă UNIVERSITATEA DIN C, a prezentat instanței originalul cererii din 14.02.2002, aflată în copie la fila 82 din dosarul de fond.
Instanța a procedat la confruntarea originalului cu copia aflată la dosar, după care a înmânat originalul reprezentantului apelantei pârâte UNIVERSITATEA DIN
Avocat, pentru apelanta reclamantă, a precizat că cererea din 14.02.2002 a fost formulată în cadrul dosarului de notificare, cerere care nu îndeplinea condițiile unei notificări și care se află în dosarul întocmit de Universitatea din Primăria Cae mis o dispoziție de respingere a cererii și a trimis dosarul Universității din C pentru a se pronunța cu privire la aceasta, întrucât imobilul nu era în proprietatea Primăriei C, fiind deținut de apelanta pârâtă.
A solicitat să se revină asupra repetării adresei către Primăria C, apreciind că la dosar există suficiente înscrisuri care să formeze convingerea instanței.
Consilier juridic, pentru apelanta pârâtă UNIVERSITATEA DIN C, a precizat că răspunsul Primăriei C nu prezintă relevanță în cauză, solicitând să se revină asupra repetării adresei către Primăria
Instanța, față de solicitarea reprezentanților părților prezente, având în vedere și actele și lucrările dosarului, revine asupra repetării adresei către Primăria C și constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelurilor.
Avocat, pentru apelanta reclamantă, a pus concluzii de admiterea apelului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, schimbarea sentinței civile atacate în sensul admiterii în totalitate a contestației, cu obligarea pârâtei deținătoare UNIVERSITATEA DIN C la restituirea în natură a imobilului compus din teren și construcție. A precizat că deși Legea nr. 10/2001 nu reglementează situația în care terenul nu este proprietatea persoanei îndreptățite la restituirea construcției aflate pe teren, Codul civil reglementează aceste cazuri, astfel, pentru terenul aflat sub construcție se poate institui un drept de superficie, iar pentru căile de acces un drept de servitute. De asemenea, a menționat că instanța de fond a apreciat greșit procesul - verbal din data de 19.03.1953. A arătat că reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, coroborând întreg probatoriu administrat în cauză.
Cu privire la apelul formulat de pârâta UNIVERSITATEA DIN C, a pus concluzii de respingerea acestuia ca nefondat; fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru apelanta pârâtă UNIVERSITATEA DIN C, a pus concluzii de respingerea apelului formulat de reclamantă ca nefondat și admiterea apelului declarat pârâtă, schimbarea sentinței civile apelate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă. A precizat că reclamanta nu a dovedit proprietatea autorului său și nici deposedarea abuzivă, apreciind că instanța de fond în mod greșit a validat calitatea de proprietar, obligând pârâta deținătoare a imobilului la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr-, astfel cum a fost modificată la data de 16.04.2007 și precizată ulterior la 17.09.2007, reclamanta formulat contestație împotriva deciziei nr.59/C/05.03.2007 emisă de Universitatea din C, solicitând anularea acestei decizii și restituirea în natură a imobilului clădire și curte aferentă, situat în incinta D.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia contestată i-a fost respinsă notificarea de acordare a măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001 pentru imobilul menționat, motivându-se că nu există acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra imobilului și nici dovada preluării abuzive acestuia.
A susținut reclamanta că imobilul notificat, compus din teren în suprafață de 5 ha și din clădire, cunoscută anterior sub denumirea de, a aparținut autorului, al cărui moștenitor este, prin retransmitere de pe urma succesorului acestuia,.
A mai arătat că preluarea abuzivă de către stat a imobilului este clară și neechivocă, atâta timp cât actuala deținătoare a acestuia, Universitatea din C nu are titlu de proprietate, iar în ceea ce privește calitatea de proprietar al autorului, reclamanta a susținut că aceasta rezultă din procesele-verbale din 19.03.1953 și din 20.05.1959, primul cuprinzând mențiunea că pe terenul aparținând lui se află o clădire, ceea ce naște prezumția dreptului de proprietate al autorului asupra acestei construcții, în virtutea accesiunii imobiliare artificiale prevăzute de art.484 Cod civil.
A menționat reclamanta că în temeiul legii fondului funciar i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5 ha, prin acordarea de acțiuni la SC SA C, iar pentru clădire a solicitat restituirea în natură sau plata de despăgubiri prin notificarea formulată după apariția Legii 10/2001 și adresată Primăriei Municipiului C, notificare cărei soluționare a fost declinată ulterior de aceasta instituție în favoarea Universității din C ca unitate deținătoare a imobilului.
Pârâta Universitatea din Caf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, motivând că nu s-a dovedit faptul că imobilul ar fi aparținut vreunui autor al reclamantei.
În acest sens, pârâta a susținut că în procesul-verbal din 19.03.1953, încheiat de reprezentanții fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular al comunei Bariera, prin care s-a trecut în proprietatea statului suprafața de 1,75 ha teren, se face numai o simplă constatare cu privire la imobil clădire, menționându-se că " la această vie există o casă unde locuiește administratorul viei, deci este, ca și curte", fără a se face vreo referire la situația juridică a respectivului imobil, în sensul constatării existenței dreptului de proprietate în favoarea unei anumite persoane sau realizării unui transfer din proprietatea lui în domeniul statului.
Instanța, în vederea identificării imobilului construcție și teren, a încuviințat efectuarea expertizelor în specialitatea topografie și construcții civile. Obiectivele acestora au fost stabilite prin încheierile de ședință din 18.06.2007 și, respectiv, din 15.10.2007, iar pentru efectuarea lucrărilor au fost desemnați expert în specialitatea construcții civile și expert pentru expertiza topo.
Prin sentința civilă nr.221 din 01 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis în parte contestația, astfel cum a fost precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Universitatea din C, pentru Legea nr.10/200l.
A fost anulată decizia nr.59/C/05.03.2007, emisă de pârâta Universitatea
A fost stabilit dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul construcție situat în incinta SD, imobil notificat sub numărul 388/N/2001, și obligată pârâta Universitatea din C să propună acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantei pentru acest imobil.
S-a respins cererea reclamantei privind acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001 pentru imobilul teren, notificat sub același număr.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a făcut dovada calității de moștenitoare a autorului, prin retransmitere de pe urma tatălui său, succesor în drepturi al autorului conform certificatului de moștenitor nr.4/2002.
Că, dovada proprietății asupra imobilului notificat a fost făcută cu procesul verbal din 19 martie 1953, prin care se atestă faptul că autorul avea în proprietate pe raza fostei comune Bariera suprafața de 4,75 ha. situată în Plaiul și că la terenul cu vie "există o casă unde locuiește administratorul viei."
Că, această mențiune creează prezumția că, ca proprietar al terenului, era proprietar al construcției în virtutea accesiunii imobiliare artificiale prevăzută de art. 492 Cod civil.
În ceea ce privește modalitatea de preluare a construcției, existența acesteia în patrimoniul pârâtei Universitatea C, fără ca aceasta să prezinte un titlu în baza căruia a fost dobândită construcția, dă naștere unei prezumții de trecere abuzivă, chiar și în lipsa oricărui titlu a construcției în proprietatea statului.
Capătul de cerere privind restituirea terenului a fost respins, cu motivarea că reclamanta nu mai este îndreptățită la reparație în condițiile Legii 10/2001, atâta vreme cât pentru suprafața de 5 ha s-a emis inițial o decizie de acționar, care s-a convertit ulterior în titlul definitiv de proprietate emis pentru aceeași suprafață de teren pe numele moștenitorului, succesor al defunctului.
Nu s-a primit susținerea reclamantei că dreptul de proprietate a fost anterior recunoscut pentru o altă suprafață de teren, decât cea notificată conform Legii nr.10/2001, din moment ce singurele înscrisuri depuse la dosar atestă existența în patrimoniul autorului a unei suprafețe de 5 ha. exact cât s-a reconstituit prin titlul definitiv de proprietate.
Față de aceste împrejurări și în raport de dispozițiile art. 8 din Legea nr.10/2001, instanța a conchis că reclamanta nu mai poate obține măsuri reparatorii pentru teren în condițiile Legii nr.10/2001.
Împotriva sentinței în termen legal au declarat apel reclamanta și pârâta Universitatea C, susținând că este nelegală și netemeinică.
În motivele de apel, reclamanta a susținut în esență că:
- instanța de fond nu aplicat principiul "restituțio in integrum", care stă la baza Legii nr.10/2001, cu respectarea reglementărilor referitoare la proprietate, cuprinse în convenție și protocoalele adiționale, principiu în baza căruia imobilul construcție trebuia restituit;
- greșit a fost analizat conținutul procesului -verbal din 19 martie 1953, consecința fiind greșita respingere a cererii de restituire a terenului aferent construcției preluate abuziv, ce se află în administrarea Universității C, ca unitate deținătoare.
Față de aceste critici, reclamanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a contestației, cu obligarea unității deținătoare la restituirea construcției și a terenului aferent.
Pârâta Universitatea C, a susținut că sentința este criticabilă, din următoarele motive:
- s-a argumentat greșit existența dreptului de proprietate în anul 1953 în favoarea autorului, pe baza procesului - verbal din 19 martie 1953, în care se făcea mențiunea existenței "unei case în care locuiește administratorul viei", prezumându-se eronat că, ca proprietar al casei, era și proprietar al construcției în baza accesiunii imobiliare artificiale prevăzută de art. 492 Cod civil;
- s-a dat eficiență declarației extrajudiciare a numitului, care nu se încadrează în dispozițiile art. 23 pct. 4 din HG nr.250/2007, în materie de probațiune;
- nu s-a dovedit preluarea abuzivă a construcției, instanța de fond apelând greșit la prezumția deposedării prin simpla existență a casei în patrimoniul Universității din C la, mai ales că prin compararea fotografiilor prezentate de reclamantă și pârâtă, nu există nici o asemănare.
În cauză, reclamanta a formulat întâmpinare la apelul declarat de pârâtă, prin care a solicitat respingerea căii de atac exercitată de aceasta.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Reclamanta, a notificat la 14.02.2002 cu notificarea înregistrată sub nr.388/2002 Prefectura Județului D și a solicitat despăgubiri bănești pentru casa unchiului său, situată pe terenul cu vie cedat statului prin Decretul nr. 308/1953, estimate la suma 200.000.000 lei.
precizat în notificare reclamanta că terenul aferent și casa se află pe teritoriul Stațiunii Didactice. Această notificare a fost înaintată către Primăria Municipiului C, care a emis Dispoziția nr.13538/21.09.2006, necontestată de reclamantă.
La pct.1 din acest act s-a respins cererea reclamantei privind restituirea în natură a terenului, cu motivarea că terenul solicitat a făcut obiectul Legii nr.18/1991, pentru care a fost emis autorului petentei titlul definitiv de proprietate nr.2608 - 2046/21 martie 2002.
La pct. 2 al dispoziției s-a precizat că pentru imobilul construcție solicitat și preluat conform procesului - verbal din data de 19 martie 1953, se înaintează Notificarea nr.388 N/2001 către Stațiunea Didactică, ca fiind persoană juridică deținătoare.
Dispoziția nr.13538/21.09.2006 emisă de Primăria Municipiului C nu a fost contestată, așa că mențiunile de la pct. I referitoare la respingerea cererii privind restituirea terenului, au intrat în puterea lucrului judecat.
Pârâta Universitatea din C, investită de Primăria Municipiului C, a emis Decizia nr.59/C/5.03.2007 prin care a respins cererea de retrocedare a construcției și a terenului aferent acesteia, situate la Stațiunea Didactică, cu motivarea că nu există acte doveditoare ale dreptului de proprietate a defunctului sau a altor moștenitori ai acestuia și că nu se face dovada trecerii din proprietatea privată în proprietatea statului prin modalități abuzive conform art.2 din Legii 10/2001.
Reclamanta este persoană îndreptățită în sensul art.4 alin. 2 din Legea nr.10/2001.
Cu actele de stare civilă depuse la dosar aceasta a făcut dovada de fiică a defunctului, frate cu, decedat la 2 decembrie 1969.
Din certificatul de calitate de moștenitor nr.4/2002 emis de pe urma acestui defunct, rezultă că succesiunea acestuia urmează a fi culeasă de cei trei frați postdecedați și un nepot de frate predecedat, în cote de 1/4 fiecare.
Deci, reclamanta culege cota 1/4 prin retransmitere ce-i revine tatălui său, de la.
În virtutea calității de persoană îndreptățită, reclamanta a uzat de procedura judiciară și a contestat Dispoziția nr.59/C/15.03.2007, emisă de pârâtă, prin modificarea acțiunii ( fila 31 ) și precizarea acțiunii ( fila 100 ), în sensul anulării acestei dispoziții și restituirii în natură a construcției și a terenului aferent.
Soluția adoptată de tribunal privind admiterea în parte a contestației și acordarea de măsuri reparatorii pentru construcție, este nelegală.
Instanța de fond a interpretat greșit înscrisul depus în cauză, respectiv procesul-verbal din 19 martie 1953, exhibat de reclamantă, pentru a face dovada proprietății autorului asupra construcției.
Dacă în ceea ce privește preluarea terenului de 4,75 ha. situat în Plaiul nu au existat obiecțiuni, dovadă fiind titlul definitiv existent la dosar, emis în procedura specială a legii fondului funciar, în privința construcției, instanța de fond și-a argumentat opinia pe prezumții.
Argumentele tribunalului sunt greșite, în raport de dispozițiile art. 23 din Legea nr.10/2001, explicitate prin Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.250/2007, în sensul că prin "acte doveditoare ale dreptului de proprietate"se înțeleg: acte juridice translative de proprietate, acte juridice care atestă calitatea de moștenitor, orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă ( art. 2 alin. 1 din lege ), orice acte juridice care atestă dovedirea proprietății ( extras carte funciară), istoric de rol fiscal orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, orice alte înscrisuri pe care persoana îndreptățită înțelege să le folosească în dovedirea proprietății sale, etc.
Sintagma "acte doveditoare ale dreptului de proprietate" are, prin urmare, în accepțiunea legii reparatorii un conținut mai larg decât cel al noțiunii similare corespunzătoare dreptului comun în materie, reglementare ce se înscrie în spiritul și finalitatea acestei legii. Este important de stabilit însă, dacă, construcția a aparținut autorului.
Procesul - verbal încheiat în 1953 exhibat de reclamantă, nu întrunește condițiile legale pentru a fi apreciat drept titlu, neîncadrându-se în nici una din categoria actelor juridice explicitate prin norme, instanța de fond apelând eronat doar la prezumții, coroborate cu declarația pe propria răspundere a reclamantei, precum și cu declarația notarială a numitului.
Nedovedirea dreptului afirmat și totodată lipsa unui act normativ sau de autoritate de preluare de către stat a construcției, chiar dacă aceasta se află în detenția sau administrarea pârâtei, sunt argumente care conduc la ideea că instanța de fond a apreciat greșit dovedirea proprietății asupra construcției, precum și preluarea abuzivă a acesteia.
În atare situație, soluția adoptată de instanța de fond în privința îndreptățirii reclamantei la măsuri reparatorii pentru construcție, este greșită.
Capătul de cerere formulat de reclamantă privind restituirea terenului aferent construcției a fost respins în mod corect, tribunalul reținând că pentru teren moștenitorii autorului au obținut reparație prin legile fondului funciar, așa încât în speță, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 8 din Legea 10/2001. reclamanta este legatară cu titlu particular pentru cota de 1/5 din terenul de 5 ha provenit de la autorul reconstituit prin titlu definitiv de proprietate nr. 2608-2046/2002, emis de Comisia Județeană D pe numele moștenitorului. Actul final emis în procedura specială a legii fondului funciar nu a fost contestat niciodată, mai mult reclamanta a recunoscut la interogatoriu luat de tribunalul (fila 117 fond) că întreaga suprafață pe care a avut-o a fost de 5 ha.
Un alt argument în sprijinul soluției de respingere a cererii privind restituirea terenului este faptul că reclamanta nu a contestat Dispoziția nr. 13538/2006 emisă de Primăria mun. C prin care la pct. 1 s-a dispus "respingerea cererii privind restituirea terenului situat în Plaiul notificat sub nr. 388/N/2001, întrucât terenul solicitat a făcut obiectul Legii 18/1991 pentru care a fost emis titlu definitiv de proprietate nr. 2608-2046/21.03.2002.
Față de cele ce preced, urmează a se înlătura ca neîntemeiate criticile formulate de reclamantă, a se reține ca întemeiate criticile pârâtei, și în consecință a se respinge apelul reclamantei și a se admite apelul pârâtei, conform art. 296 Cod procedură civilă.
Sentința urmează a fi schimbată în sensul respingerii în totalitate a contestației formulate de reclamantă împotriva Deciziei nr. 59/C/05.03.2007, emisă de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 221 din 1 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Admite apelul pârâtei Universitatea din C și schimbă sentința, în sensul că respinge contestația formulată de reclamanta.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
24.02.2009
Jud.fond
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Nela Drăguț
