Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 41/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 41/A/2007
Ședința publică de la 22 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI H împotriva sentinței civile nr.441 din 7 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar cu nr.unic - având ca obiect Legea 10/2001, în contradictoriu cu reclamantul intimat G-- continuat prin moșt..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este motivat, scutit de taxă de timbru, iar la dosar s-au depus prin registratură note scrise din partea reclamantei intimate.
Având în vedere că apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, față de actele existente la dosar, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin sentința civilă nr.441/17 noiembrie 2007 Tribunalului Hunedoara, pronunțată în dosar nr.-, a fost admisă în parte contestația precizată de contestatorul G și continuată de moștenitoarea acestuia, constatându-se calitatea de persoană îndreptățită la reparațiuni pentru imobilul teren în suprafață de 331 mp situat în intravilanul localității H,- și la diferența de valoare între cea încasată cu titlu de despăgubiri actualizată cu indicele de inflație și valoarea de piață, conform standardelor internaționale, pentru.II înscris în CF 5052/II nr.top.313/1/1/2/2/2/2/7/1, înstrăinat foștilor chiriași prin vânzare.
Intimatul Primarul municipiului Haf ost obligat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că urmare a notificării nr.117/N/2001, comunicată prin BEJ, intimatul Primarul municipiului H, în exercițiul atribuțiunilor conferite prin Legea 10/2001, a emis dispoziția nr.2854/3.11.2004, prin care constatând calitatea autorului acesteia- G-de persoană îndreptățită la reparațiunile prevăzute de respectivul act normativ precum și imposibilitatea restituirii în natură a apartamentului II din imobilul situat în H,-- înstrăinat foștilor chiriași cu respectarea legilor în vigoare, a propus acordarea de măsuri reperatorii în echivalent, fie prin titluri de valoare nominală, fie prin acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital în limita sumei de 1.883.715.168 lei reprezentând valoarea reală a imobilului.
Prin aceeași dispoziție, s-a comunicat contestatorului ca în termen de 60 de zile de la primirea acesteia, să-și exprime opțiunea în ce privește modalitatea de despăgubiri.
Ulterior, prin dispoziția nr.1986/10.07.2006, intimatul Primarul municipiului Har evocat Dispoziția nr.2854/2004 și, soluționând din nou notificarea nr.117/N/2001, a dispus respingerea acesteia.
Pentru aceasta, intimatul a reținut că notificarea respectivă a devenit inadmisibilă în condițiile art.46 din Legea 10/2001, întrucât instanțele de judecată au stabilit deja despăgubiri pentru imobilul notificat, situat în H,-, în cuantum de 406.957.228 lei ROL, iar aceste despăgubiri au fost efectiv achitate persoanei îndreptățite, respectiv contestatorului (fila 10).
Într-adevăr, imobilul în litigiu a fost revendicat în condițiile dreptului comun, acțiunea fiind soluționată definitiv și irevocabil- prin epuizarea căilor de atac- potrivit sentinței civile nr.162/2000 a Tribunalului Hunedoara (vezi dosar 1774/2002- acvirat).
Prin hotărârea respectivă, instanța de judecată a constatat că imobilul situat în H,-, înscris în CF 5052/II H, nr.top.313/1/1/2/2/2/2/8, 313/1/1/2/2/2/2/7, compus din casă de cărămidă- parter și etaj- achiziționat în 1945 prin cumpărare, de către și soția lui, a fost preluat abuziv de stat în 1962, în baza Decretului de naționalizare nr.92/1950.
S-a reținut că imobilul a fost dezmembrat în două apartamente, din care unul a fost vândut foștilor proprietari, deveniți chiriași- și soția, iar cel de-al doilea, chiriașilor și soția (fila 63-66, vezi dosar 1774/2002- acvirat)
Apreciind că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a operat cu încălcarea actului de naționalizare, deci fără titlu legal, instanța de judecată a considerat că sunt incidente în cauză prevederile Legii 112/1995, astfel că a admis acțiunea în baza art.481 cod civil și ale art.6 alin.1 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, obligând Statul Român la despăgubiri reprezentând valoarea de circulație a apartamentului II vândut foștilor chiriași ( și ) precum și la restituirea valorii actualizate a prețului achitat de foștii proprietari G și soția (antecesorii contestatorului).
Despăgubirile acordate au avut la bază o expertiză tehnică judiciară însușită de părți la momentul respectiv, precum și coeficienții de inflație.
De altfel, despăgubirile stabilite au fost reactualizate efectiv conform sentinței civile nr.1208/2004 a Judecătoriei Hunedoara, astfel că, în calitate de moștenitor, contestatorul a încasat efectiv cu acest titlu, suma de 406.957.228 lei RON încă din 26.05.2005 (fila 17, vezi dosar 1774/2002 acvirat).
Prin art.7 și 9 din Legea 10/2001, legiuitorul a instituit regula restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat în perioada regimului comunist, reglementând prin art.10 modalități concrete de restituire, diferențiat pentru terenuri și construcții, după cum sunt ocupate sau nu, total sau numai parțial, etc
Prin art.10 pentru situații similare celei în speță, persoana îndreptățită poate beneficia de măsuri reparatorii în echivalent, respectiv despăgubiri calculate la valoarea reală de piață a imobilului, stabilită, potrivit standardelor internaționale de evaluare ().
Cum porin ordin al Prefectului de H, contestatorului i-a fost atribuită suprafața de 331 mp teren, aferentă apartamentului I din imobilul în litigiu, proprietatea sa, și cum este stabilit cu autoritate de lucru judecat că apartamentul II a fost dobândit legal de familia soților și, cărora prin același ordin le-a fost atribuită suprafața de 331 mp aferentă porțiunii de imobil a cărei proprietari sunt- și având în vedere limitele investirii sale- instanța a admis în parte contestația precizată.
Pe cale de consecință, în considerarea celor ce preced, s-a admis contestația precizată și în temeiul art.20(2);(3), 46(3) și 47 din Legea 10/2001.
Ca urmare, s-a dispus anularea dispoziției atacate prin care intimatul Primarul municipiului Has oluționat notificarea nr.117/N/2001 transmisă de către contestatorul G, prin executorul judecătoresc și, constatând calitatea acestuia de persoană îndreptățită la reparațiunile prevăzute de Legea 10/2001 pentru suprafața de 331 mp, precum și la diferența de valoare între cea încasată cu titlu de despăgubiri pentru apartamentul nr.II- vândut de stat, cu respectarea prevederilor legale- și valoarea reală de piață a acestuia, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare, în condițiile legii speciale.
În conformitate cu prevederile art.16 din Legea 247/2005 modificată și a de aplicare a acesteia, intimatul are obligația legală d ea transmite dosarul notificării Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor- ca unică autoritate competentă- în vederea stabilirii cuantumului real al despăgubirilor și emiterii titlurilor de despăgubiri de îndată ce hotărârea va deveni irevocabilă.
Împotriva sentinței a declarat apel intimatul Primarul municipiului H, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii contestației.
În motivarea apelului a susținut în esență că petentul, prin hotărârea anterioară a obținut desdăunarea pentru imobilul din litigiu în sumă totală de 406.957.228 ROL.
Că, uzând de o cale pentru obținerea unor despăgubiri nu mai poate uza de o altă cale conform art.46 din Legea 10/2001, având posibilitatea de a cere despăgubiri numai în situația în care prima solicitare a fost respinsă iar măsurile reparatorii nu pot fi cumulate.
Că, prevederile art.7 și 9 din Legea 10/2001 nu au relevanță în speță, acestea referindu-se numai în situația restituirii în natură a imobilului.
Intimata a depus pentru termenul de azi note de ședință prin care a solicitat respingerea apelului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu în baza art.295 cod procedură civilă, se constată că Tribunalul a pronunțat o sentință legală și temeinică.
De reținut este faptul că nu se contestă faptul că petenta are calitatea de persoană îndreptățită.
Prin notificare antecesorul intimatei a solicitat măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul din litigiu, în limita sumei de 1.883.715.168 lei, reprezentând valoarea reală a imobilului.
În aceste condiții, apelantul a emis dispoziția nr.1986/10 iulie 2006, revocată apoi prin Dispoziția nr.2854/2004, prin care a fost soluționată aceeași notificare, reținând că intimatului i-a și fost achitată suma de 406.957.228 ROL.
S-a reținut că prin Sentința civilă nr.162/2000 a Tribunalului Hunedoaras -a constatat că imobilul a fost preluat abuziv de Statul Român și că apoi a fost dezmembrat în două apartamente, din care unul a fost vândut foștilor proprietari (pentru care au și plătit prețul) iar altul a fost vândut unor chiriași.
Este de observat că fiecărui apartament, prin ordin al prefectului, le-a fost atribuiți în proprietate câte 331 mp.
Potrivit art.7 și 9 din Legea 10/2001, legiuitorul a stabilit regula restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, reglementând prin dispozițiile art.10 din aceeași lege și modalitățile prin care se poate realiza aceasta.
Cum unul din apartamente și suprafața de 331 mp a fost legal înstrăinată chiriașilor, rezultă că despăgubirea primită reprezintă numai contravaloarea apartamentului înstrăinat către antecesorii contestatoarei împreună cu ceilalți 331 mp de teren.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.20 din Legea 10/2001, 46 și 47 din aceeași lege.
Față de aceste considerente, apelul se privește a fi neîntemeiat, urmând ca în baza art.296 cod procedură civilă să fie respins.
Văzând și art.274 cod procedură civilă, apelantul urmează să fie obligat să plătească intimatei suma de 150 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței de la dosar.
Pentru aceste motive,
(continuarea deciziei civile nr.41/A/2008)
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de Primarul mun.H împotriva sentinței civile nr.441/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr.-.
Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22.02.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.5ex/ 26 Februarie 2008
Jud.fond
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean
