Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 41/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 41/A/2008 | |
Ședința publică 6 februarie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTOR 2: Viorica Crișan | - - |
GREFIER: | - - |
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului S, împotrivasentinței civile nr. 1033 din 28 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantului apelant, avocat, lipsă fiind reprezentantul pârâtului apelant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 6 februarie 2008, a fos depusă la dosar, prin fax, o cerere din partea pârâtului apelant Primarul Municipiului SMo cerere prin care solicită instanței judecarea cauzei și în eventuala sa lipsă, potrivit prevederilor art. 242 Cod proc. civ.
Întrebat fiind, reprezentantul reclamantului intimat arată că obiectul acțiunii pe care a promovat-o este dispoziția primarului emisă în anul 2005, luna mai.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul reclamantului intimat susține întâmpinarea depusă la dosar și solicită respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2 din 6 ianuarie 2006 a Tribunalului Maramureș, s-a respins cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, pentru desființarea dispoziției nr.635/12.05.2005, emisă de pârât în baza Legii nr.10/2001.
Prin decizia civilă nr.159/A din 19 mai 2006 a Curții de APEL CLUJ, s-a admis apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2 din 6 ianuarie 2006 a Tribunalului Maramureș, care a fost desființată și s-a trimis cauza spre rejudecare, la aceeași instanță.
Prin decizia nr.769 din 29 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a respins recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului SMî mpotriva deciziei civile nr.159/A din 19.05.2006 a Curții de APEL CLUJ, ca nefondat.
Ca urmare a desființării cu trimitere, cauza a fost înregistrată sub nr- la Tribunalul Maramureș, care prin sentința civilă nr.1033 din 28 septembrie 2007, a admis cererea petentului în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului S M și în consecință, s-a anulat dispoziția nr.635 din 12 mai 2005 emisă de intimat la data de 12 mai 2005 și l-a obligat pe intimat să emită pe seama petentului în condițiile legii, o nouă dispoziție pentru restituirea în natură a imobilului situat în municipiul S M,-, (fostă nr.34), înscris în CF nr.3639 S M, nr.top 1261.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin plângerea din data de 23 iunie 2005, petentul a solicitat în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului S M, desființarea dispoziției nr.635 emisă de intimat la 12 mai 2005 și obligarea acestuia, după admiterea notificării din 30 octombrie 2001, la emiterea unei noi dispoziții prin care să dispună restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr.3639 S M, nr.top 1261, casă, curte și grădină în suprafață de 989 mp.
Petentul a susținut că imobilul a format proprietatea bunicilor săi, iar în anul 1971, în baza Decretului nr.712/1966, a fost trecut în proprietatea Statului Român, care și-a întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară.
Intimatul i-a respins notificarea petentului prin dispoziția nr.635 din 12 mai 2005, pe motiv că solicitantul nu a făcut dovada calității de moștenitor.
După ce petentul a depus acte doveditoare, intimatul a susținut că imobilul în litigiu figurează pe lista Domeniului Public al municipiului S M, la poziția nr.86, în conformitate cu HG nr.926/2002, imobil în care își desfășoară activitatea Centrul de Execuție Bugetară S
Hotărârea invocată se referă la trecerea unui teren din proprietatea publică a statului și din administrarea Ministerului Apărării Naționale, în domeniul public al municipiului, dar care nu este identic cu imobilul în litigiu.
Așa fiind, imobilul în litigiu nu este exceptat de la restituire, în raport cu dispozițiile art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Totodată, intimatul nu a mai contestat preluarea abuzivă a imobilului și nici calitatea petentului de persoană îndreptățită la restituire.
Împotriva acestei sentințe, declarat apel pârâtul Primarul municipiului C-N, solicitând schimbarea ei în tot, în sensul respingerii plângerii formulate de reclamant și menținerea dispoziției nr.635/2005 emisă de Primarul municipiului S
În motivarea apelului, pârâtul a susținut că instanța de fond a arătat că imobilul în litigiu se restituie întrucât nu s-a făcut dovada că acesta face parte din domeniul public al municipiului. Însă acest fapt nu a fost contestat de către petent, mai mult decât atât, există la dosarul cauzei o adresă de la primărie, prin care se dovedește acest lucru.
Directorul Centrului Bugetar a depus o adresă prin care s-a certificat faptul că imobilul a aparținut domeniului public al municipiului.
Imobilul în litigiu este menționat la poziția nr.86 din anexa la HG nr.934/2002, care cuprinde inventarul domeniului public al municipiului S
În cauză nu s-a dispus efectuarea unei expertize care să stabilească dacă la clădirea în litigiu s-au efectuat lucrări de reparații și îmbunătățiri, întrucât de la data preluării de către Statul Român, au trecut mai mulți zeci de ani, iar aceste lucrări erau absolut necesare.
În subsidiar, pârâtul a învederat instanței că în cazul admiterii acțiunii petentul este de acord să îi acorde măsuri reparatorii, întrucât nu se poate restitui în natură un imobil în care funcționează Centrul de Execuție Bugetară a municipiului.
Intimatul prin întâmpinare depusă la dosar, 8-9 a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Așa după cum a reținut în mod corect prima instanță, imobilul în litigiu, situat în S M,- (fostă nr.34), înscris în CF nr.3639 S M, nr.top 1261, a fost preluat abuziv de Statul Român în anul 1971, în baza Decretului nr.712/1966, de la defuncții și soția.
Legea nr.10/2001, republicată, în dispozițiile art.1, 7 și 9 a stabilit principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Imobilul în litigiu este inclus în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului S M, la poziția nr.86, inventar însușit de Consiliul local al municipiului SMp rin Hotărârea nr.85 din 27.07.2001 și aprobat prin HG nr.934/2002 (nr.926/2002).
Toate aceste acte, sunt emise ulterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, care în art.16 alin.1 prevede că în situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa nr.2 lit.a), care face parte integrantă din prezenta lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori social-culturale, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct.3 din anexa nr.2 lit.a), sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziției, pentru cele arătate la pct.1, 2 și 4 din anexa nr.2 lit.a).
O altă critică adusă de apelant sentinței, constă în faptul că "nu s-a dispus în prezenta cauză o expertiză care să stabilească dacă la clădirea în litigiu s-au efectuat lucrări de reparații și îmbunătățiri.". În primul rând, apelantul nu a solicitat o expertiză tehnică, a cărei contravaloare să o plătească, știut fiind că instanțele nu dispun de fonduri destinate unor asemenea scopuri. În al doilea rând, lucrările de reparații și îmbunătățiri la care se referă apelantul, intrau tocmai în sarcina acestuia, întrucât a utilizat imobilul.
În subsidiar, apelantul a arătat că în cazul admiterii acțiunii petentului, este de acord cu măsuri reparatorii, dar nu cu restituirea în natură a imobilului, deoarece în el funcționează Centrul de Educație bugetară a municipiului. Inițial, prin dispoziția nr.635 din 12 mai 2005, actualul apelannt a respins notificarea petentului pe motiv că nu îndeplinește cerințele art.22.2 din HG nr.498/2003. În cadrul fazei administrative, petentul putea fi invitat de apelant, unde părțile puteau negocia modalitățile de soluționare a notificării, dar apelantul nu a înțeles să-i acorde nimic petentului.
Având în vedere că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv, că nu i s-au adus decât lucrări de întreținere și conservare și că poate fi restituit în natură, în baza art.296 pr.civ. se va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI SMî mpotriva sentinței civile nr.1033 din 28 septembrie 2007 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.DT:8.02.2008
Dact.CA: 11.02.2008 - 4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Viorica Crișan
