Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 44/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

(2500/2009)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR. 44

Ședința publică din 21.01.2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Stere Learciu

JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma

Grefier - - -

- XX -

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 563 din 15.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria Municipiului B prin Primarul General.

Cauza are ca obiect acțiune formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.

La apelul nominal se prezintă apelantul reclamant și consilierul juridic, în calitate de reprezentant al intimatei pârâte Primăria Municipiului B prin Primarul General, în baza delegației pe care o depune la dosar.

Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită.

Părțile prezente arată că nu au alte cereri de formulat și nu solicită administrarea de probe noi.

Curtea, având în vedere că părțile nu solicită administrarea altor probe, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Apelantul reclamant solicită admiterea cererii de apel astfel cum a fost formulată și admiterea acțiunii sale.

Reprezentantul intimatei pârâte Primăria Municipiului B prin Primarul General solicită respingerea cererii de apel, ca nefondată și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.

Instanța de fond a stabilit, în mod corect, faptul că dispoziția emisă de primar este corectă, având în vedere situația de fapt, precum și împrejurarea că reclamantul nu a dovedit că are calitate de persoană îndreptățită, potrivit legii.

CURTEA

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a Va Civilă la data de 26.02.2009, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, solicitând anularea Dispoziției nr.11162 din 02.02.2009 și a Dispoziției nr.11163 din 02.02.2009 emise de pârâtă, obligarea pârâtei să emită alte dispoziții prin care să-i acorde măsuri reparatorii prin echivalent sub forma de despăgubiri în cuantum de 2.120.000 Euro pentru imobilele situate în B,- și-, sector 1 și să-i restituie în natură terenul în suprafață de 113 mp, situat în B-, sector 1.

În motivarea contestației, reclamantul a arătat că după data de 23.08.1944 Statul Român a trecut în proprietatea sa, de la autorul său un număr de 7 imobile, printre care și cele situate în B,- și-, sector 1.

Reclamantul a mai arătat că în anul 2001 depus mai multe notificări, printre care și notificarea nr.2146/28.03.2001, prin care a solicitat restituirea imobilului situat în B,-, sector 1 și notificarea nr.2147/28.03.2001, prin care a solicitat restituirea imobilului situat în B,-, sector 1 și că la aceste notificări a anexat toate actele de proprietate și cele de stare civilă, cu care a făcut dovada că este rudă cu fostul proprietar al imobilelor și că acesta i le-a transmis lui printr-un act de donație și printr-un act de vânzare.

Prin dispozițiile contestate, pârâta a respins notificările nr.2146/2001 și nr.2147/2001 formulate de reclamant, cu motivarea că acesta nu a făcut dovada calității de moștenitor al autorului său.

S-a susținut de către reclamant că prin sentința civilă nr.5370 din 01.10.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 în dosarul nr.8432/2004 a fost obligată Primăria Municipiului B ca în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii să emită decizie sau dispoziție motivată prin care să răspundă la toate notificările formulate de reclamant, printre care și notificările cu privire la imobilele situate în B,- și nr.34, sector 1.

Totodată,s-a susținut că prin sentința civilă nr.1579 din 11.11.2006, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr-,Primăria Municipiului Baf ost obligată să-i plătească despăgubiri în cuantum de 6.000.000 Euro pentru șase imobile și să-i restituie terenul în suprafață de 1384 mp, din care face parte și terenul solicitat prin notificările soluționate prin dispozițiile atacate.

Prin urmare, a menționat reclamantul, calitatea sa de moștenitor și de proprietar al imobilelor a căror restituire a solicitat-o a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanțele judecătorești.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: notificarea nr.-.03.2001 și dovada comunicării acesteia (filele 5-6), Dispoziția nr.11162/02.02.2009 emisă de Primarul General al Municipiului B (filele 7-8), petiții formulate de reclamant, înregistrate la Primăria Municipiului B sub nr.-/30.06.2008, sub nr.-/19.03.2008, sub nr.-/12.09.2007, sub nr.-/19.03.2008, sub nr.-/12.09.2007, sub nr. -/ 20.03.2006 (filele 10-11,13-15,16-17,52-54,55-56,81), adresa nr. 39993/EA din 26.10.2007 emisă de - Direcția Juridic Contencios, Legislație (fila 12), " genealogic" (fila 18), acte de stare civilă (filele 19,27,28,29,33-36), cerere adresată de reclamant Primăriei Comunei, Județ B (fila 20), adresa nr.4136/29.05.2007 emisă de Primăria Comunei, Județ B (fila 21), planșă fotografică (fila 22), cerere adresată de reclamant 02405 - Pitești (fila 23), adresa din 19.06.2007 emisă de 02405 - Pitești (fila 24), adresa emisă la 18.12.2007 de Centrul Militar Județean B (fila 25), adresa nr.9/09.01.2008 emisă de MIRA - Direcția Județeană Ba A rhivelor Naționale (fila 25), certificat (fila 26), încheiere dată la 22.02.2005 de Judecătoria Botoșani, în dosarul nr.2012/2005 (fila 30), sentința civilă nr.5592/8.11.2004 a Judecătoriei Botoșani (filele 31-32), declarație autentificată sub nr. 1645/12.03.2002 de (fila 37), proces-verbal nr.4867/03.06.1940 emis de Comisiunea pentru Înființarea Cărților Funciare în B (fila 38), planuri topo (filele 39,58), "plan" din data de 10.01.1963 (fila 40), contract de vânzare-cumpărare din 20.01.1963 (fila 41), adresa nr.12740/17.05.2002 emisă de Sector 1 (fila 42), adresa nr.F/17.022/17.021 din 17.07.2000 emisă de - Direcția Generală de Administrare a Fondului Imobiliar (fila 43),adresa nr./24.778/20.10.2000 emisă de - Direcția Generală de Administrare a Fondului Imobiliar (fila 44), adresa nr.2289/08.02.2008 emisă de - Administrația Fondului Imobiliar (fila 45), notificarea nr.2147/28.03.2001 și dovada comunicării acesteia (filele 47,48), Dispoziția nr.-.02.2009 emisă de Primarul General al Municipiului B (filele 49-50), proces-verbal nr.5622/1940 emis de Comisiunea pentru Înființarea Cărților Funciare în B (fila 58), adresa nr.15D/11624/11.09.2007 emisă de Secretariatul General al Guvernului (fila 64), adresa nr.-/05.02.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (fila 65), cerere de chemare în judecată formulată de reclamant (filele 66-67), sentința civilă nr.404R/16.06.2003 a Tribunalului București - Secția a Va Civilă(filele 68-69), decizia civilă nr.197A/05.02.2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă (filele 70-71), decizia civilă nr.4035/17.05.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală (filele 72-73), cereri depuse de reclamant în dosarul nr.3963/2005 al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă, în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a Va Civilă filele 74-75,78), decizia civilă nr.262A din 15.05.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie (filele 76-77), sentința civilă nr.1579/11.12.2006 a Tribunalului București - Secția a Va Civilă (filele 79-80), sentința civilă nr.5370/01.10.2004 a Judecătoriei Sectorului 5 B (fila 83), sentința civilă nr.1004/04.09.2006 a Tribunalului București - Secția a Va Civilă (filele 84-85), decizia civilă nr.118A/22.02.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie (filele 86-87).

Din oficiu, tribunalul a dispus emiterea unei adrese către Primăria Municipiului B,pentru a comunica actele care au stat la baza emiterii Dispozițiilor nr.11162/02.02.2009 și nr.11163/02.02.2009, acestea fiind atașate la dosar (filele 89-189).

Prin sentința civilă nr.563/15.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, s-a respins cererea formulată de reclamantul, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța prezenta hotărâre, s-a reținut că prezumția de proprietate prevăzută de dispozițiile art.24 din Legea nr.10/2001 operează în favoarea și, persoane menționate în actul normativ de preluare a imobilelor în litigiu, aceasta nefiind combătută de reclamant prin depunerea vreunui act de proprietate din care să rezulte că el sau numitul ar fi fost proprietari ai imobilelor a căror restituire o solicită, la data trecerii acestora în proprietatea statului.

Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel apelantul reclamant, arătând următoarele aspecte:

- este nepotul lui G, iar acesta a fost frate cu;

- a depus la dosar acte de proprietate, respectiv procesul-verbal nr.5622 din anul 1940 de înființare a cărții funciare pentru imobilul din- și proces-verbal de înființare a cărții funciare nr.4867 din anul 1940 pentru imobilul din-;

- datorită războiului și a regimului comunist nu mai deține actele de proprietate pentru aceste două imobile;

- ambele imobile au fost luate fără titlu.

Apelul este nefondat.

Prin notificarea nr.2146/28.03.2001 comunicată Primăriei Municipiului B prin intermediul executorului judecătoresc de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, reclamantul a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent (sub formă de despăgubiri bănești în valoare de 120.000 USD) pentru imobilul situat în B,-, sector 1, compus din construcție cu 5 apartamente.

Prin Dispoziția nr.11162/02.02.2009 emisă de Primarul Municipiului Baf ost respinsă notificarea formulată de reclamant privind restituirea imobilului mai sus menționat, cu motivarea că acesta nu a făcut dovada calității de moștenitor, nu a depus certificat de moștenitor de pe urma autorului.

Prin notificarea nr.2147/28.03.2001 comunicată Primăriei Municipiului B prin intermediul executorului judecătoresc de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, reclamantul a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent (sub formă de despăgubiri bănești în valoare de 150.000 USD) pentru imobilul situat în B,-, sector 1, compus din construcție cu 5 apartamente și terenul aferent,în suprafață de 238 mp.

Prin Dispoziția nr.11163/02.02.2009 emisă de Primarul Municipiului Baf ost respinsă notificarea formulată de reclamant, cu motivarea că acesta nu a făcut dovada calității de moștenitor,nu a depus certificat de moștenitor de pe urma autorului.

În conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Examinând dispozițiile atacate prin prisma motivelor invocate de reclamant, în raport de înscrisurile existente la dosar și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea apreciază că acestea sunt legale și temeinice, pentru următoarele considerente, care vor substitui, parțial, motivarea soluției de respingere a notificărilor, adoptate de pârâtă:

În conformitate cu disp. art. 3 alin. 1 lit. din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.

Reclamantul nu a făcut dovada că are calitatea de persoană îndreptățită la restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor situate în B,-, și nr.34, sector 1, în sensul dispozițiilor legale mai sus amintite.

Astfel, reclamantul nu a depus la dosar un certificat de moștenitor din care să rezulte că are calitatea de moștenitor a persoanei pretinse a fi fostul proprietar al imobilelor, numitul. Pe de altă parte, calitatea reclamantului de moștenitor al numitului nu rezultă nici din actele de stare civilă depuse la dosar, contrar celor susținute de reclamant. Potrivit "lui genealogic" întocmit de reclamant, depus la fila 18 din dosar, acesta ar avea calitatea de strănepot de frate al numitului (bunicul său, G fiind, potrivit susținerilor reclamantului, fratele lui ). Din actele de stare civilă existente la dosar rezultă numai faptul că reclamantul este nepotul numitului G, dar nu și faptul că acesta din urmă a fost fratele numitului, pretinsul fost proprietar al imobilelor a căror restituire a solicitat-o reclamantul.

De asemenea, reclamantul nu a făcut nici dovada că numitul ar fi avut calitatea de proprietar al imobilelor situate în B,- și nr.34, sector 1, la data preluării acestora de către stat.

Astfel, reclamantul nu a depus la dosar titlurile de proprietate ale numitului cu privire la imobilele în litigiu.

Este adevărat că prin procesele-verbale nr.4867/1940 și nr.5622/1940 emise de Comisiunea pentru Înființarea Cărților Funciare în B s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilelor situate în B,- și nr.34, sector 1, în favoarea numitului, însă aceste procese-verbale nu constituie acte de proprietate. Pe de altă parte, din aceste procese-verbale rezultă că dreptul de proprietate ar fi fost dobândit de defunct prin succesiune testamentară de la defunctul său unchi, în urma testamentului olograf lăsat de defunct la data de 17.05.1937. Or, pe lângă faptul că potrivit acestor înscrisuri, numitul era nepotul de frate al lui, iar nu fratele acestuia, așa cum a susținut reclamantul, în "le genealogic" depus la dosar -, legatul cu titlu particular nu face dovada dreptului de proprietate al legatarului cu privire la un bun imobil, decât dacă este însoțit de titlul de proprietate asupra imobilului, ceea ce nu este cazul în speță.

Curtea mai reține că reclamantul nu a probat nici faptul că ar fi avut, el însuși, calitatea de proprietar al imobilelor în litigiu la data preluării de către stat-așa cum a susținut în contestația formulată, deși în notificări a arătat că este moștenitorul legal al fostului proprietar.

Prin "planul" datat 08.01.1963 și convenția de vânzare-cumpărare datată 20.01.1963, depuse de reclamant la dosar (filele 40,41) nu i-a fost transmis reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilelor situate în B,- și nr.34, sector 1, așa cum a pretins reclamantul.

Potrivit înscrisului intitulat "plan" datat 10.01.1963, numitul i-ar fi donat reclamantului imobilele situate în B,- și nr.34, sector 1, iar potrivit convenției de vânzare-cumpărare datată 20.01.1963, numitul i-ar fi vândut reclamantului aceleași imobile.

Este de remarcat că aceste acte nu au fost întocmite în formă autentică, nefiind susceptibile să conducă la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilelor menționate, față de dispozițiile legale în vigoare la data întocmirii lor.

Astfel, conform art.813 Cod civil, toate donațiile se fac prin act autentic, iar conform art.11 din Decretul nr.144/1958, actele de înstrăinare a terenurilor, cu sau fără construcții,proprietate particulară se fac numai în formă autentică.

Pe de altă parte, în înscrisul intitulat "plan" se menționează de numitul că "în prezent toată această avere a mea este luată de statul român cu forța", ceea ce înseamnă că la data încheierii actului donatorul nu era titular al dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu, ci statul, împrejurare care rezultă și din situația juridică a imobilelor - filele 44, 109 - or " nemo dat quod non habet".

Din adresa nr.4147/03.04.2008 emisă de - Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală rezultă că imobilul situat în B,- - 34, sector 1 fost preluat de stat în baza Decretului nr.224/1951 de la numiții I și

Potrivit disp.art.24 alin.1 din Legea nr.10/2001, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate,se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, iar potrivit disp.art.24 alin 2 din același act normativ,în aplicarea prevederilor alin.1 și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.

Prin urmare, există o prezumție legală de proprietate în favoarea persoanei individualizate în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus preluarea de stat a imobilului, prezumție care poate fi răsturnată prin actele de proprietate cu privire la imobil, în măsura în care din acestea rezultă că titularul dreptului de proprietate era o altă persoană.

În consecință, Curtea va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant, domiciliat în comuna Șarul D, localitatea Neagra nr.178, județ S, împotriva sentinței civile nr.563 din 15.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria Municipiului B prin Primarul General, cu sediul în B,-, sector 5.

Cu recurs.

Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

GREFIER

Red.

Tehnored.

4 ex/10.02.2010

------------------------------------------

- Secția a V-a -

Președinte:Stere Learciu
Judecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 44/2010. Curtea de Apel Bucuresti