Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 45/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 45
Ședința publică de la 19 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Andronic
JUDECĂTOR 2: Georgeta Buliga
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de, și, împotriva sentinței civile nr.269 din 28.02.2003 a Tribunalului Vaslui; cauza având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta și av. pentru apelanta, iar pentru intervenienta SC SRL V răspunde delegat; lipsă fiind apelanții, și intimata SC SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin serviciul registratură, intervenienta SC SRL V cât și intimata SC SA V, prin lichidator judiciar, au depus la dosar precizări.
Nefiind formulate cereri, se dă cuvântul părților cu privire la aspectul pus în discuție la termenul din 27 februarie 2008, privitor la instanța competentă a soluționa fondul litigiului.
Av. având în vedere că s-a formulat o contestație în temeiul Legii nr.10/2001, consideră că instanța de fond și competentă a soluționa cauza este tribunalul, ca instanță civilă, iar în apel curtea d e apel. Mai mult decât atât, prin decizia nr.3813 pronunțată în dosarul nr.4485/2003 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în ședința de la data de 10.05.2005, aceasta a dispus casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare Curții de APEL IAȘI. Față de aceasta, consideră că, instanța competentă a soluționa cauza pe fond, în primă instană, este Tribunalul Vaslui -Secția civilă, iar ca instanță de apel, este Curtea de APEL IAȘI.
Apelanta, cu privire la excepția invocată la termenul din 27.02.2008, se raliază concluziilor puse de apelanta, prin apărător.
Reprezentantul intervenientei arată că, față de excepția pusă în discuție prin încheierea de la termenul din 27.02.2008, a depus la dosar, prin serviciul registratură, precizări scrise. Face referire la faptul că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost pronunțată la o anumită dată. Legea nr.10/2001 a fost modificată și legea nu este retroactivă. Sentința Tribunalului Vaslui nu a fost casată. Instanța competentă în fond să judece cauza este Curtea de APEL IAȘI. Tribunalul Vasluia judecat aceleași probleme și face precizarea că o astfel de acțiune este pe dreptul comun. Legea nr.10/2001 prevede o procedură specială și obligatorie de îndeplinit. Este o acțiune de drept inadmisibilă după apariția Legii nr.10/2001. Nu sunt îndeplinite condițiile legale și cere menținerea hotărârii Tribunalului Vaslui.
Cauza rămâne în pronunțare pe aspectul pus în discuție prin încheierea de la termenul din 27.02.2008, privitor la instanța competentă a soluționa fondul litigiului.
Ulterior deliberării;
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 269 din 28.02.2003 pronunțată de Tribunalul Vasluis -a respins acțiunea formulată de în contradictoriu cu "MECANICA"
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că în speță nu s-a emis o decizie în sensul Legii nr. 10/2001, astfel că acțiunea reclamantei nu poate fi primită.
Prin decizia civilă nr. 43 din 11.06.2003 pronunțată de Curtea de APEL IAȘIs -a respins apelul formulat de, și împotriva sentinței civile nr. 269 din 28.02.2003 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut următoarele:
Tribunalul a respins în mod corect acțiunea motivat de faptul că în speță nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Din economia dispozițiilor art. 23 și 24 din Legea nr. 10/2001 rezultă că unitatea deținătoare emite o dispoziție motivată prin care soluționează cererea de restituire în natură fie prin respingerea ei, ori prin a-i face o ofertă de restituire prin echivalent.
Împotriva dispoziției având cuprinsul arătat mai sus se poate face contestație la instanța competentă în temeiul art. 24 punctul 7 din Legea nr. 10/2001.
Ori, în speță, nu s-a pronunțat o astfel de dispoziție, pârâta prin adresa nr. 844 din 07 septembrie 2001 comunicându-i reclamantei că s-a adresat greșit cu notificarea, deoarece potrivit art. 27 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, notificarea trebuia trimisă Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului.
Această comunicare prin care nu s-a rezolvat cererea reclamanților nu poate echivala în nici un caz cu o dispoziție în sensul art. 24 din Legea nr. 10/2001 și sub acest aspect corect acțiunea reclamantei a fost respinsă.
Susținerea apelanților că instanța trebuia să oblige unitatea să emită decizia nu este fondată.
Instanța este obligată să se pronunțe potrivit art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă numai în limitele investirii.
Or, obiectul acțiunii reclamantei era întemeiat pe dispozițiile art. 24 alin. 7 din Legea nr. 10/2001, solicitându-se restituirea în natură sau prin echivalent a bunurilor ce au aparținut autorilor apelanților.
Or, refuzul de a emite o dispoziție în sensul Legii nr. 10/2001, poate fi sancționat printr-o acțiune care are drept obiect obligația de a face, care atrage în funcție de persoana pârâtului competențe materiale diferite.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond s-a pronunțat numai asupra a ceea ce s-a cerut.
Cererea formulată pentru prima dată în apel având drept obiect obligarea pârâtei de a emite decizia nu poate fi primită, deoarece potrivit art. 294 Cod procedură civilă, în apel nu se pot schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nu se pot face alte cereri noi.
Drept urmare, raportat la limitele investirii urmează ca apelul să fie respins.
Împotriva deciziei Curții de APEL IAȘI au formulat recurs reclamantele și, recurs care a fost admis prin decizia civilă nr. 3813 din 10.05.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B, care a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare Curții de APEL IAȘI.
Instanța de recurs a stabilit că lipsa răspunsului persoanei notificate nu poate să afecteze interesele persoanei îndreptățite și nici să lipsească de posibilitatea de a-și apăra drepturile recunoscute de lege.
S-a reținut că instanța de apel nu a observat că prin notificare contestatoarea a solicitat restituirea în natură a terenului și prin echivalent în privința construcțiilor demolate, trecând peste faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat de fapt, pe cererea reclamantelor.
Au rămas astfel neclarificate aspecte importante cum sunt: regimul juridic al bunurilor, legitimitatea procesuală activă a fiicelor și și a fiului, în raport de certificatul de moștenitor autentificat sub nr. 209 din 17 septembrie 1997 de Biroul Notarial Public, precum și aspecte ce țin de identificarea imobilului în raport de expertiza întocmită în cauză.
De asemenea nu s -a stabilit dacă imobilul a fost preluat cu titlu valabil, dacă această preluare s-a făcut de la proprietarul și dacă privatizarea s-a făcut conform legii.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL IAȘI.
La termenul din 27.02.2008, instanța, având în vedere data la care s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție B în recursul reclamantelor și modificările Codului d e procedură civilă, a pus în discuție raportat la dispozițiile art. 297(1) și art. 158 Cod procedură civilă, competența acesteia în a soluționa fondul cauzei.
Astfel, potrivit art. 297(1) Cod procedură civilă, așa cum a fost modificat prin art. I pct. 104 din nr.OUG 138/2000 "în cazul în care se constată că, în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului - instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe".
Înalta Curte de Casație și Justiție B prin decizia nr. 3813 din 10.05.2005 a casat decizia civilă nr. 43 din 11.06.2003 a Curții de APEL IAȘI, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare.
Ori, potrivit susmenționatului text de lege, în vigoare la data pronunțării acestei decizii, competența de a soluționa fondul cauzei, aparține Tribunalului Vaslui.
Așa fiind, instanța urmează să admită apelul formulat de, și împotriva sentinței civile nr. 269 din 28.02.2003 a Tribunalului Vaslui, pe care o va desființa și va dispune trimiterea cauzei aceleiași instanțe, în vederea soluționării fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de, și, împotriva sentinței civile nr. 269 din 28.02.2003 pronunțată de Tribunalul Vaslui, pe care o desființează.
Dispune trimiterea cauzei Tribunalului Vaslui pentru soluționarea fondului.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.03.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: - G
25.03.2008
2 ex.-
Președinte:Adriana AndronicJudecători:Adriana Andronic, Georgeta Buliga
