Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 45/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 10/2001-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 45
Ședința publică din 1 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul Municipiul S - prin primar cu sediul în Municipiul S,-, județul S împotriva sentinței nr. 1950 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
Concluziile dezbaterilor au avut loc în ședința publică din data de 25 martie 2009, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 1 aprilie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
La data de 29.09.2008 reclamantul a solicitat Tribunalului Suceava, în contradictoriu cu Municipiul S - prin primar, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 3475/14.12.2002 emisă de pârât și să se constate că este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești, pentru imobilul constând în suprafața de 2500 mp teren situat la locul "După gară", pe raza municipiului S, preluat abuziv de Statul Român de la autorul său și care nu poate fi restituit în natură pe vechiul amplasament.
În motivare a arătat că, prin Dispoziția nr. 3475/2002 (comunicată la 8 septembrie 2008), i s-a respins cererea de acordare a despăgubirilor bănești pentru suprafața de 0,25 ha teren ocupat de construcții, pe motiv că nu face obiectul Legii nr.10/2001 și că acest teren, provenind de la autorul reclamantului, figurează înscris în evidențele agricole anterioare cooperativizării la poziția de rol a tatălui său.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Municipiul Sas olicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că situația juridică a terenului este reglementată de Legea nr. 18/1991, iar Legea nr. 10/2001 republicată nu prevede ca măsuri reparatorii prin echivalent acordarea de despăgubiri bănești.
Prin sentința civilă nr. 1950 din 15.12.2008 a Tribunalului Suceavaa fost admisă acțiunea reclamantului, a fost anulată dispoziția emisă de pârât și s-a constatat îndreptățirea reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilul în litigiu.
S-a reținut în motivare că, în evidențele agricole ale anilor 1959 - 1962, tatăl reclamantului figurează cu suprafața de teren în litigiu, ocupată din 1959 de Combinatul de a, dată la care a fost radiat din aceste evidențe. S-a mai reținut că terenul nu intră în sfera de reglementare a Legii nr. 18/1991, ci a Legii nr. 10/2001, deoarece nu se afla în patrimoniul CAP de la data intrării în vigoare a Legii fondului funciar și nici nu a fost preluat în baza unor acte normative de expropriere, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 39 din Legea nr. 18/1991 republicată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Municipiul S - prin primar, solicitând admiterea apelului și respingerea plângerii ca nefondată.
A arătat în motivare că nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar, cum este cazul în speță, iar în ceea ce privește măsurile reparatorii prin echivalent acordate de instanță, arată că sunt date cu nerespectarea Legii nr. 10/2001, care prevede o procedură prealabilă stabilirii felului despăgubirilor.
Ca urmare a afirmațiilor conținute în adresa intitulată "Referat" nr. 37037 din 5 decembrie 2002 (24 fond), Curtea a solicitat reprezentantului părții pârâte unele precizări sens în care a fost înaintat instanței memoriul de la fila 16 dosar apel.
S-a mai depus la dosar sentința civilă nr. 2800 din 2 iulie 2007 Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a respins reclamantului plângerea formulată în temeiul Legii nr. 18/1991 (27 apel).
Analizând actele dosarului și având în vedere motivele invocate, instanța constată că apelul este întemeiat pentru cele ce urmează:
Conform art. 8 din Legea nr. 18/1991, formează obiect de reglementare al acestui act normativ terenurile care se găsesc în patrimoniul CAP la data intrării în vigoare a Legii fondului funciar.
Din adeverința de proprietate nr. 12262 din 23 iulie 1992 ( 35 dosar fond) rezultă că autorul reclamantului figurează în registrul agricol cu suprafața de 0,25 ha teren la locul "După gară", ocupat de Combinatul de a în anul 1959 și radiat la aceeași dată din evidențele agricole.
Așa cum susține partea pârâtă prin precizările depuse la dosar, prin Decretul nr. 266 din 31 august 1961 terenul în litigiu a fost expropriat și trecut în proprietatea statului, împreună cu alte terenuri din zonă și cu cele aparținând întovărășirii " ", în care ar fi fost inclus și terenul reclamantului (29 apel). Cert este că la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 terenul nu se afla în patrimoniul CAP pentru a putea face obiectul reglementării acestei legi.
Legea nr. 10/2001 are în vedere terenurile situate în intravilanul localităților la data preluării abuzive sau soluționării contestației. Conform hărții alcătuite pe baza protecției stereografice întocmită ca urmare a intervenirii Decretului nr. 305/1971, terenul în litigiu face parte din intravilanul orașului S de la data menționată mai sus, astfel că, având în vedere soluționarea contestației reclamantului în anul 2002, este îndeplinită și această condiție pentru ca terenul să intre în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Rezultând, fără nici o îndoială, că situația juridică a terenului va fi reglementată de această lege și având în vedere că restituirea în natură nu este posibilă pe vechiul amplasament, urmează a se analiza în ce măsură instanța poate stabili îndreptățirea reclamantului la despăgubiri bănești.
Titlul VII din Legea nr. 247/2005 conține reglementări care prevăd calea administrativă obligatorie pe care trebuie să o urmeze notificatorul pentru obținerea despăgubirilor. Conform acestor norme, după finalizarea procedurilor de evaluare și după stabilirea cuantumului despăgubirilor conform art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală va emite titlurile de despăgubire, pentru a căror valorificare va fi necesară exprimarea opțiunii reclamanților. Legea nr. 10/2001 republicată nu prevede ca măsuri reparatorii prin echivalent acordarea de despăgubiri bănești, ci compensarea cu bunuri, servicii sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale vizând regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Este adevărat că notificarea s-a soluționat la 14.02.2002, prin emiterea Dispoziției nr. 3475 de către primarul Municipiului S, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 (19 iulie 2005), fiind posibilă stabilirea de către instanțe a cuantumului despăgubirilor conform Deciziei nr. 52 Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă reclamantul a solicitat instanței doar constatarea îndreptățirii sale la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești. Cum stabilirea valorii imobilelor va reveni Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, iar Comisia Centrală va emite titlurile de despăgubire, reclamantul va avea posibilitatea, după derularea acestei proceduri, să opteze pentru modul în care vor fi valorificate titlurile obținute.
Având în vedere cele arătate mai sus, în temeiul art. 296 Cod pr. Civilă, Curtea va admite apelul și va schimba în parte sentința, în sensul că va constata doar îndreptățirea reclamantului privind obținerea măsurilor reparatorii prin echivalent, fără precizarea felului acestora.
Vor fi menținute dispozițiile care nu contravin prezentei decizii.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul Municipiul S - prin primar cu sediul în Municipiul S,-, județul S împotriva sentinței nr. 1950 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 1950 din 15 decembrie 2008 Tribunalului Suceava.
Constată că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul constând în suprafața de 2500 mp. teren situat pe raza mun. S, la locul numit "După gară".
Menține celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./27.04.2009
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Ciută Oana
