Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 45/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVIĂ NR.45/2009-
Ședința publică din 12 martie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Crupșa
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea apelului civil formulat de reclamanții și ambii domiciliați în S M, strada E,-, nr.4, județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, și INSTITUȚIA PPREFECTULUI JUDEȚULUI S -ambii cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, județul S M, împotriva sentinței civile nr.1696/D din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect: Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că apelul este scutit de plata taxei de timbru, intimata de rând 4 solicitat comunicarea unei copii a apelului, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1696/D din 12 decembrie 2008, Tribunalul Satu Mareaa dmis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului S M și Instituția Prefectului a Județului S M și în consecință:
A respins notificarea reclamantelor privind restituirea integrală în natură a suprafeței de 421 mp.teren înscris în CF 18217 S
A constatat că reclamantele au dobândit prin efectul Legii 18/1991 suprafața de 195 mp.din terenul în suprafață totală de 421 mp.preluat abuziv de Stat prin Decizia nr.669/1984, în baza Ordinului de atribuire în proprietate nr.164/2001 emis de Prefectul Județului S
A constatat că pentru diferența de 226 mp.teren atribuit pentru terțe persoane prin Ordinul nr.101/2005, emis de Prefectul Județului S M, reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, conform legii speciale.
A obligat Primarul Municipiului S M să emită dispoziție în sensul celor stabilite prin prezenta hotărâre, să efectueze formalitățile necesare pentru înaintarea documentației la Comisia Centrală
A respins restul capetelor de cerere solicitate în rejudecare pentru acordarea daunelor morale și anularea efectelor Ordinului nr.101/2005.
A dispus virarea din contul Ministerului Justiției în contul Baroului SMa sumei de 200 lei conform art.5 din Protocolul nr.61475/23.06.2005/450/28.06.2005 pentru av. desemnat apărător în cauză în urma admiterii cererii de asistență juridică, sens în care 1 exemplar s-a comunicat la serviciul economic al Tribunalului Satu Mare.
Pentru a pronunța această sentință, raportat la probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că este imposibil de restituit în natură terenul ce a fost constituit în beneficiul celorlalți proprietari ai apartamentului cuprinși în Ordinul Prefectului 101/2005 la poziția 7, terenul nefiind liber de construcții și pe de altă parte în temeiul unei alte legii tot de reparație, dar cu efecte și asupra altor titulari de drepturi, suprafața de teren aferentă construcțiilor conform art.36 din Legea 18/1991 devine proprietatea celor care exercită dreptul de proprietate asupra acestora.
În concluzie, s-a apreciat de tribunal că, proprietarul imobilului construcție devine și proprietarul terenului aferent, ori suprafețele constituite respectiv 104 mp.+52 mp.+70 mp.=226 mp./421 mp. sunt rezonabile și nu exced a ceea ce se cuvine proprietarului construcției, în aceste condiții art.10 din Legea 10/2001 prevede despăgubirea fostului proprietar deposedat abuziv în modalitățile prevăzute și permise de Legea 247/2005 sau în modalitatea directă de acordare a despăgubirilor bănești, ținând seama de jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Sub acest aspect, s-a reținut că Ordonanța 81/2007 permite încasarea despăgubirilor bănești prin transformarea titlurilor de plată în numerar până la suma maximă de 500.000 lei conform art.3 lit.h din actul normativ precitat.
Faptul că reclamantele au respins orice altă formă de despăgubire, tribunalul a considerat că fără a fi încălcat principiul disponibilității, reparația pentru prejudiciul suferit ca urmare a preluării abuzive a terenului de către Statul Român, a rezultat din aplicarea legii și de vreme ce s-a considerat că există o notificare, că sunt persoane îndreptățite în condițiile art.3 din Legea 10/2001, s-a apreciat că acțiunea poate fi admisă în parte, astfel că pentru suprafața de 226 mp. acestea sunt îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent conform legii speciale.
Câtă vreme suprafața de 195 mp.din totalul de 421 mp., li s-a atribuit în proprietate neavând relevanță titlu juridic, pentru aceasta odată ce au dobândit dreptul de proprietate prin efectul Legii 18/1991, s-a reținut de instanța de fond că Statul nu le mai datorează nici o formă de despăgubire, rămânând astfel în discuție diferența de teren pentru care urmează a fi despăgubite conform OUG 81/2007.
Întemeiat pe aceste considerente, tribunalul în baza art.10, art.26 coroborat cu art.1 alin.2 din Legea 10/2001 a admis în parte acțiunea, conform celor arătate, respingând restul capetelor de cerere solicitate în rejudecare privind restituirea în natură a terenului și anularea efectelor Ordinului Prefectului nr.101/2005.
Asupra cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, instanța de fond a dispus conform dispozitivului sentinței, sens în care un exemplar s-a comunicat la Serviciul Economic al Tribunalului Satu Mare pentru a dispune în consecință.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, au declarat apel reclamantele și, solicitând admiterea acestuia.
Prin motivele de apel s-a invocat că nu se încearcă repunerea lor în drepturi deși există baze legale, nu li s-a restituit ci atribuit 195. teren din cei 421. nu au respins nici o formă de despăgubire ce însă nu li s-a oferit, calcularea cotelor părți s-a făcut pe baze ireale, apartamentul de la etajul 3 nu are 210. clădirea nu este de natura celor de sub care nu se mai restituie terenurile.
În cel mai rău caz, s-ar putea calcula cotele părți aferente pentru celelalte 3 apartamente, pentru a fi atribuite în folosință, iar terenul liber de 271. să le fie restituit în natură. Reiese din sentință că nu se cunoaște conținutul dosarului, intenționat nu se observă că această clădire a existat ani de zile pe terenul proprietatea lor și doar după ani de zile prin uneltiri răuvoitoare a trecut în proprietatea statului.
Au depus cerere de restituire în urmă cu de zile, atribuirea cadou s-a făcut doar în 2005, Legea nr.18/1991 nu are legătură cu acest caz și se impune despăgubirea lor morală, și restituirea în natură a terenului. Cât privește despăgubirea pentru cotele aferente celor 3 apartamente, din suprafața de 150. se vor discuta doar dacă nici instanța din Strasbourg nu va dispune restituirea în natură a terenului.
Nu a fost motivat în drept apelul.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel constată următoarele:
Imobilul în litigiu, situat în localitatea S M, înscris în CF nr.18217 S M, cu nr.top.294/1, în natură a reprezentat casă și curte în-, în suprafață de 421. proprietatea apelantelor, dobândită în anul 1973 cu titlu de donație -foaia nr.1-2, teren ce acestea la 14.06 2001-fila 5 dosar fond, au solicitat Primăriei Municipiului SMa le fi restituit în natură.
Cu toate că în coala de carte funciară nu erau efectuate mențiune privitor la trecerea acestui teren în proprietatea Statului Român, prin decizia nr.669/1984 emisă de Consiliul Popular al Municipiului SM- fila 7 dosar fond-, s-a aprobat constituirea unei asociații de cooperare pentru construirea de locuințe proprietate personală -clădire nivele, apelantele fiind la rândul lor trecute ca beneficiare, atribuindu-se în folosință comună terenul susmenționat pe durata existenței construcției, fiecare proprietar de apartamente, cu excepția lui și urmând să plătească o taxă anuală pentru terenul aferent de 1 leu/, ulterior Statul întăbulând dreptul cu titlu de preluare-foaia nr.3.
Din analiza extrasului de carte funciară nr.27121 SM- fila 21 dosar fond, se reține că apartamentul nr.2 din casa colectivă edificată pe terenul în litigiu, constituie proprietatea apelantei -căsătorită, iar potrivit extrasului de CF nr.27120 S M,.nr.1, constituie dreptul de proprietate al apelantei, ambele cu titlu de construire și partaj. Din extrasul de CF nr.18217 SM- fila 24 dosar fond-, se mai reține și că asupra a 97. teren aferent casei cu nivele (cu 5 apartamente) s-a înscris dreptul de proprietate cu titlu de atribuire apelantei.
Din cele expuse se reține că, între apelante ca proprietare a terenului în suprafață de 421. autoritățile statului din anul 1984 și alte două familii ( și ) a intervenit o convenție conform căreia să se construiască o casă nivele compusă di 5 apartamente, din care 2 să revină apelantelor, iar celelalte 3 altor persoane, terenul intrând astfel în proprietatea statului și atribuit în folosință pe durata existenței construcției, atribuit în folosință cu taxă celor ce au construit.
Prin Ordinul Prefectului județului S M nr.164/3.12.2001 -filele 88-89 dosar fond, se reține că în baza art.36 alin.2, 3, 6 din Legea nr.18/1991 s-a atribuit o suprafață de 97. teren în favoarea lui, 98. la, din nr.top.294/1, în litigiu. Ulterior, prin Ordinul nr.101/4.05.2005 s-a atribuit în baza Legii nr.18/1991, de către Prefectul județului S M 104. din teren la, 54. la, 70. la -total 226. fin totalul de 421. câte un nr.top. în litigiu 294/1 restul de 97+98.=195 s-a atribuit apelantelor.
Așadar, din considerentele expuse, se reține că proprietarele terenului în litigiu, în anul 1984 au convenit cu alte persoane construcția unei clădiri nivele, compusă din 5 apartamente, din care 2 să le revină acestora, Statul Român preluând în proprietate terenul în litigiu fără a acorda acestora vreo despăgubire bănească, preluare ce contravine dreptului de proprietate și încalcă implicit alin.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, art.480 Cod civil, "proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege", art.481 cod civil "nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire".
Din întreaga suprafață de 421. a terenului din litigiu, o suprafață de 195. teren le-a fost atribuită apelantelor în baza Legii nr.18/1991, astfel că doar suprafața de 226. face obiectul prezentului litigiu. Faptul că această suprafață de 195. le-a fost atribuită în loc de-a fi restituită nu schimbă cu nimic problema juridică expusă, dreptul de proprietate fiind efectiv și întabulat în coala de carte funciară, nemaiimpunându-se o analiză a acestui aspect.
Potrivit art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar, republicată, terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite conform legii, în folosință veșnică sau pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală, . trec la cererea proprietarilor actuali a locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau după caz proporțional cu cota deținută din construcție.
Astfel cum s-a arătat mai sus, terenul aferent construcției nivele a trecut în proprietatea statului în vederea construirii, atribuite în folosința celor ce urmau să construiască, iar, în baza art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991 a fost atribuit prin ordin al prefectului, criticile apelantelor referitoare la suprafețele aferente apartamentelor fiind nedovedite, aspecte față de care, în mod corect instanța de fond a analizat doar perspectiva acordării unor despăgubiri, restituirea în natură nemaifiind posibilă, corect fiind aplicate dispozițiile art.18 din Legea nr.10/2001.
Suprafețele de teren aferente apartamentelor pentru care s-a emis ordin al Prefectului nu s-a dovedit că ar fi excesive, mai mult, dintr-o analiză simplă matematică, nu se poate reține că 104. 52. 70. -total 226. ar excede necesarului a 3 apartamente.
Întrucât apelantele nu au dorit decât restituirea în natură a diferenței de teren de 226. cerere ce nu a putut prima o rezolvare favorabilă raportat la considerentele expuse și nici nu au fost de acord cu evaluarea acestuia pentru a putea instanța să dispună direct obligarea Statului Român la plata despăgubirilor raportat la practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, dispoziția instanței de fond în sensul aplicării nr.OUG81/2007 nu poate fi schimbată, neexistând la dosar aspecte din care să reiasă care este valoarea unui de teren în zona în litigiu.
Ceea ce nu a observat instanța de fond a fost faptul că din anul 2001, respectiv din 14.06.2001 apelantele au formulat cereri pentru a le fi restituit terenul în litigiu, cereri ce nu au primit nici un răspuns din partea instituțiilor Statului Român, respectiv-Primăria Municipiului SMc ăreia i-au fost adresate. Ori, durata de peste 7 ani a procesului încalcă termenul rezonabil instituit de art.6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, și se impune acordarea unei reparații morale în acest sens, cu atât mai mult cu cât termenele legale instituite de art.25 din Legea nr.10/2001 au fost încălcate, fiind astfel incidente dispozițiile art.33 din Legea nr.10/2001, conform căruia se pot acorda despăgubiri civile, suma de 2000 RON fiind considerată îndestulătoare.
Raportat la considerentele expuse, în baza art.296 Cod procedură civilă coroborat cu art.25, 33 din Legea nr.10/2001, art.6 al CEDO, instanța de apel va schimba în parte sentința și în consecință va obliga Instituția Primarului Municipiului S M, la plata în favoarea reclamantelor a 2000 RON daune morale.
Se vor păstra celelalte dispoziții ale sentinței apelate, ca fiind legale și temeinice, raportat la considerentele expuse.
Nu au fost dovedite cheltuielile de judecată în apel, astfel că nu se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul civil declarat de apelantele și ambii domiciliați în S M, strada E,-, nr.4, județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, și INSTITUȚIA PPREFECTULUI JUDEȚULUI S -ambii cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, județul S M, împotriva sentinței civile nr.1696/D din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Obligă Instituția Primarului Municipiului S M să plătească reclamantelor 2000 RON daune morale.
celelalte dispoziții.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi, 12 martie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:16.03.2009
Jud.fond
Dact.
Data:23.03.2009
6 ex.
4 com.- din S M, str.E,-, nr.4, jud. S
- -idem.
-PRIMARUL MUNICIPIULUI S
-INSTITUȚIA PPREFECTULUI JUDEȚULUI S
-ambii cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, județul S
Data:
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia, Crupșa
