Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 47/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.47
Ședința publică de la 22 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Drăghin
JUDECĂTORI: Camelia Drăghin, Jănică Gioacăș
GREFIER: - -
*************************************************
La ordine a venit spre pronunțare apelul promovat de intervenientul în nume propriu MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE împotriva încheierii de ședință din data de 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.-
Dezbaterile pe fond au avut loc în data de 22 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea din acea zi.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț,în dosarul nr- a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării dispoziției Consiliului județean N nr.236 din 4.10.2007 formulată de intervenientul în nume propriu Ministerul Apărării Naționale în contradictoriu cu și Consiliul județean
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț Secția comercială și de contencios administrativ sub nr-, reclamantul Ministerul Apărării Naționale a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean N și, invocând ca temei de drept art. 14 din legea 554/2000, suspendarea executării unei dispoziții emise de primul pârât în temeiul Legii nr. 10/2001, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a actului juridic menționat.
În motivare, reclamantul a arătat că prin dispoziția nr. 236 din 4.10.2007 s-a dispus restituirea în natură a două construcții - imobilele în suprafață de 815 mp și parc în suprafață de 118 mp și 5 suprafețe de teren în suprafață totală de 15.377 mp din cazarma 3432 aparținând 02275, aflate în administrarea Ap. propunându-se acordarea de despăgubiri pentru diferența de 45.216 mp din aceeași cazarmă.
Imobilele au fost dobândite în administrare de reclamant potrivit deciziei Consiliului Județean N nr. 23/19.05.1993 în baza căruia s-a încheiat Protocolul de predare - primire nr. 2841 din 20.06.1993.
În prezent reclamantul arată că în această cazarmă funcționează de și recuperare medicală Dr., unitate medicală specializată, de recuperare, aflată în subordinea Direcției Medicale a Ministerului Apărării, destinată să asigure asistență medicală de specialitate atât personalului armatei cât și altor categorii de persoane.
Reclamantul solicită suspendarea executării dispoziției nr. 236/4.10.2007, deoarece prin punerea în executare, construcțiile și suprafețele de teren ar intra în circuitul civil și ar putea fi înstrăinate, situație în care Ap. ar suferi un grav prejudiciu.
Consideră că dispoziția menționată a fost emisă cu încălcarea prevederilor Legii 10/2001, întrucât Ministerul Apărării era cel care avea calitate de unitate deținătoare și dreptul de a se pronunța asupra notificării formulate de petenta. Dispoziția Consiliului Județean aduce o gravă atingere dreptului de administrare dobândit legal de reclamant, încălcându-se dispozițiile Legii 213/1998. Chiar dacă ar fi avut dreptul să emită dispoziția de restituire, pârâtul trebuia să stabilească măsuri reparatorii prin echivalent pentru întregul imobil, întrucât acesta cuprinde amenajări de utilitate publică destinate realizării cadrului ambiental propice recuperării medicale. Restituirea suprafețelor ar afecta funcționalitatea întregului sanatoriu care asigură asistența medicală utilizând factori curativi naturali asociați cu alte procedee. Mai mult, în temeiul art. 16 din Legea 10/2001, pentru situația imobilelor unități sanitare, în cazul restituirii în natură, trebuia menționat în decizie obligația foștilor proprietari de a menține afectațiunea imobilelor pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii dispoziției.
Arată că a formulat plângere prealabilă în temeiul art. 7 al. 3 din legea contenciosului administrativ, prin care a solicitat revocarea actului administrativ.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Neamț Secția de contencios administrativ, considerând că, în conformitate cu dispozițiile art. 373 pct. 2 Cod de procedură civilă, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, aceleiași instanțe revenindu-i și competența de soluționare a cererii de suspendare a executării, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului. Pe fond a arătat că prezenta cerere este inadmisibilă, în condițiile în care împotriva dispoziției Consiliului Județean a formulat plângere ce formează obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Neamț, nefiind începută nici o executare a dispoziției. Nefiind îndeplinit nici un act de executare, cererea de suspendare apare ca inadmisibilă.
Prin încheierea de ședință din 26.03.2008 a Secției comerciale și contencios administrativ a Tribunalului Neamț, instanța a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Secției civile a aceluiași tribunal.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a secției de contencios administrativ, constatând că obiectul litigiului privește suspendarea executării unei dispoziții emise în temeiul Legii 10/2001 cu privire la imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22.12.1989, iar competența este dată de legea specială Secției civile a tribunalului.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Secției civile a tribunalului sub nr-.
La termenul de judecată din 2.09.2008, tribunalul a pus în dezbaterea părților excepția necompetenței materiale a acestei instanțe de a soluționa în fond cererea de suspendare, invocată de reclamant prin cererea înregistrată la dosar la data de 4.06.2008. Prin sentința civilă nr. 507 din aceeași dată, Tribunalul Neamța admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâta și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț.
Pentru a pronunța aceasta, instanța a avut în vedere faptul că dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acesteia, constituind titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
A considerat că Legea 10/2001 stabilește competența materială specială în favoarea Tribunalului secției civile de a soluționa în prima instanță doar contestațiile formulate împotriva deciziilor sau dispozițiilor de respingere a notificărilor de persoanele care se consideră îndreptățite la restituiri. Cum, în privința dispozițiilor sau deciziilor de aprobare a restituirii în natură, legiuitorul nu a înțeles să reglementeze o cale separată de atac dată în competența tribunalului, în măsura în care legea specială nu conține reglementări exprese, aceasta se completează cu dispozițiile de drept comun reglementate în materia competenței materiale ale instanțelor prin Cod procedură civilă. În consecință, a stabilit competența de soluționare a prezentei cereri de suspendare a executării dispoziției, în favoarea judecătoriei Târgu Neamț.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, solicitând stabilirea competenței în favoarea Secției de contencios administrativ, întrucât dispoziția în discuție nu este un titlu executoriu, ci un act administrativ emis de o autoritate publică, de aceea sunt aplicabile dispozițiile din materia dreptului administrativ.
Analizând recursul formulat, Curtea de Apel Bacăul -a admis și a modificat în tot sentința recurată, în sensul că a respins excepția necompetenței materiale a tribunalului și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății. Pentru a decide aceasta, a avut în vedere că cererea principală este cererea prin care se atacă dispoziția, în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, iar cererea de suspendare din prezenta cauză este o cerere accesorie. Conform art. 17 Cod de procedură civilă, cererea accesorie este în căderea instanței competente să judece cererea principală, respectiv tribunalul. Referitor la motivele de recurs legate de natura actului reprezentat de dispoziția de restituire, instanța de recurs a motivat că nu soluționează un conflict de competență, pentru a stabili instanța competentă așa cum a solicitat recurentul reclamant.
În urma revenirii dosarului pe rolul tribunalului pentru continuarea judecății, la termenul de judecată din 22.01.2009 instanța a pus în discuția părților excepția de conexitate față de dosarul -, prin încheierea pronunțată în acest din urmă dosar la data de 17.02.2009 fiind admisă excepția și fiind conexat, în considerarea dispozițiilor art. 164 Cod de procedură civilă, dosarul nr- la dosarul nr-.
Luând mai întâi în discuție excepția lipsei calității procesuale active, instanța reține că aceasta nu este întemeiată, întrucât reclamantul Ministerul Apărării are calitatea de intervenient în interes propriu în cadrul plângerii formulate în temeiul Legii 10/2001 de către contestatoarea. În motivarea acestei cereri de intervenție s-a arătat că Ministerul consideră dispoziția emisă, ca fiind nelegală atât pe fond, cât și sub aspectul îndreptățirii de a emite dispoziția, considerând că emitentul nu avea calitate de unitate deținătoare. Având în vedere că se contestă însăși legitimarea Consiliului Județean de a dispune asupra notificării contestatoarei, intervenientul considerându-se grav prejudiciat de cele dispuse cu privire la niște bunuri asupra cărora el are un drept de administrare, instanța consideră că Ministerul își justifică propria calitate procesuală de a cere suspendarea, în calitate de persoană interesată. Interesul este dovedit de dreptul de administrare ce i-a fost cedat și care se afirmă că i-a fost încălcat.
Asupra cererii de suspendare formulate, instanța consideră că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă pentru considerentele ce se vor detalia în continuare. În baza dispozițiilor Legii 10/2001, pârâta persoană fizică a obținut dispoziția nr. 236 din 4.10.2007 emisă de Consiliul Județean N, prin care s-a dispus restituirea în natură a parte din construcțiile și terenurile solicitate prin notificarea formulată. Împotriva acestei dispoziții, moștenitoarea fotului proprietar, nemulțumită fiind, a formulat în temeiul art. 26 al. 3 aceeași lege, plângere la secția civilă a Tribunalului Neamț, ce face obiectul dosarului nr-.
În cadrul plângerii formulate, reclamantul din cauza de față a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând anularea aceleiași dispoziții Consiliului Județean, considerată a fi emisă cu încălcarea prevederilor Legii 10/2001, pentru motivele ce au fost expuse și în motivarea prezentei cereri de suspendare a executării. Separat de această cerere de intervenție, reclamantul a formulat și pe cale principală o cerere de anulare a actului, întemeiată pe dispozițiile legii contenciosului administrativ, pe care a înregistrat-o pe rolul Secției de contencios a Tribunalului Neamț, sub nr-. Această cerere a fost scoasă de pe rolul menționatei secții și trimisă spre soluționare Secției civile, făcând obiectul dosarului nr- ce a fost atașat aceluiași dosar inițial de fond, nr-.
Instanța reține că, deși reclamantul a înțeles să promoveze separat de cererea de intervenție în temeiul Legii 10/2001 și o acțiune întemeiată pe prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004, din care a derivat și acțiunea prezentă pe care a întemeiat-o pe prevederile art. 14 din aceeași lege, în fapt cererile sale nu pot avea alt temei decât Legea 10/2001. Legea nr. 10/2001 este o lege specială, care reglementează o materie distinctă de cea a contenciosului administrativ. Fiind ea însăși o lege specială, litigiilor derivând din aceasta nu le pot fi aplicabile alte prevederi normative, ceea ce înseamnă că aceste cereri trebuie soluționate având în vedere dispozițiile legii speciale. Principiul consacrat în teoria generală a dreptului este că, acolo unde legea specială nu prevede, dispozițiile acesteia se completează cu cele ale dreptului comun, care în cazul de față îl constituie prevederile Codului d e procedură civilă și nu ale unei legi speciale.
Fiind stabilită așadar legea aplicabilă, urmează a analiza cererea de suspendare pe temeiul de lege menționat. Art. 25 al. 4 din lege prevede că dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară. Pentru punerea în posesie, al. 5 reglementează însă, obligația încheierii unui protocol de predare-preluare, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a dispoziției. Față de acestea, întrucât moștenitoarea care a formulat notificarea se consideră nedreptățită prin soluția primită, și a contestat-o prin plângerea la care legea îi dă dreptul, nu se poate afirma că ne aflăm în prezența unei dispoziții definitive, care să constituie titlu executoriu asupra unor bunuri intabulate și predate. Prin urmare, în privința dispoziției în cauză nu a fost pornită executarea, nefiind definitivă, neexistând temei legal pentru a suspenda o executare nedeclanșată. În cauză nu sunt incidente așadar dispozițiile art. 403 Cod de procedură civilă.
-ne în ipotezele reglementate de Codul d e procedură, rămân în discuție prevederile legii speciale, care nu conțin nici o reglementare în privința posibilității suspendării executării deciziei sau dispoziției de restituire, ceea ce face ca prezenta cerere să fie inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel intervenientul în nume propriu Ministerul Apărării Naționale N criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. -
Apelul se găsește a fi neîntemeiat.
Legea aplicabilă speței, pentru considerente indicate în încheierea apelată a fost corect stabilită de prima instanță, anularea unor acte emise în baza Legii nr.10/2001 urmând, procedura reglementată de această lege.
În atare situație cererea de suspendare a executării dispoziției de restituire în natură a imobilului în temeiul art.14 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 se dovedește a fi inadmisibilă.-
Așa fiind și văzând și celelalte considerente ale încheierii din 24.02.2009 Curtea, în baza art.296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul. -
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul, ca nefondat, promovat de intervenientul în nume propriu MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE împotriva încheierii de ședință din data de 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.-
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Red.dec.JG/27.05.2009 Tehn.red.EG/28.05.2009 Ex.5
Președinte:Camelia DrăghinJudecători:Camelia Drăghin, Jănică Gioacăș
