Speta Legea 10/2001. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 63
Ședința publică de la 29 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTOR 2: Elena Pașcan
Grefier - -
********************************
La ordine a venit spre pronunțare apelul promovat de reclamanții, G, împotriva sentinței civile nr.1084 din 20 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care este parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr.77/110/5.01.2007 la Tribunalul Bacău, reclamanții-contestatori, G, și, în contradictoriu cu președintele Consiliului județean ( a se vedea încheierea din 21.03.2007 - fila 169 dosar ), au formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 288/07.12.2006, emisă de acesta, prin care le-au fost respinse notificările nr. 184/24.07.2001 și 302/30.08.2001, formulate de ei în condițiile Legii nr. 10/2001.
În motivarea contestației s- susținut, în principal, că prin notificările menționate ei au solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a suprafeței de de 26.400. teren situat în municipiul B în zona Aeroportului, în calitatea lor de moștenitori legali ai defuncților și, iar singurul motiv pentru care cererile de restituire le-au fost respinse a fost acela că imobilul solicitat nu face obiectul Legii nr. 10/2001, deoarece terenul respectiv, în momentul exproprierii, se afla situat în extravilanul localității
Reclamanții contestatori susțin că terenul revendicat este amplasat în incinta Aeroportului B, astfel că nu există nici un dubiu asupra faptului că în prezent acest teren este situat în intravilanul localității și că, și în momentul exproprierii terenul se afla în intravilanul localității, la timpul respectiv.
În dovedirea contestației reclamanții - contestatori au depus, în copii, dispoziția contestată și dovada comunicării acesteia, precum și mai multe înscrisuri referitoare la demersurile întreprinse ca urmare a celor două notificări, iar la termenul din 18.04.2007 au fost de acord cu efectuarea unei expertize topo cadastrale, care să stabilească dacă la data exproprierii terenul se afla sau nu în intravilanul orașului.
Pârâtul a depus, în copie, actele care au stat la baza dispoziției contestate, iar prin întâmpinarea formulată ( a se vedea fila 61 dosar ) a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând că respingerea notificărilor s-a făcut determinat de faptul că terenul solicitat a fi restituit nu intra sub incidența Legii nr. 10/2001 ( art. 8 alin.1 din Legea nr. 10/2001, republicată ).
Prin sentința civilă nr.1084/D/20 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a respins ca nefondată contestația, cu următoarea motivare:
Prin dispoziția nr.288 din 7.12.2006 au fost respinse notificările formulate de reclamanții - contestatori, prin care au solicitat restituirea terenului ( în suprafață de 10.000.) motivat de faptul că acel teren, la data exproprierii se afla în extravilanul localității
Astfel, din referatul nr. 9943/30.11.2006 al Comisiei interne de analiză a notificărilor, care a stat la baza emiterii dispoziției, rezultă că nu a fost contestată calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților - contestatori, precum și faptul că terenul respectiv a fost preluat în mod abuziv de către stat, ci numai faptul că, la data exproprierii acel teren era situat în extravilanul localității, situație față de care cererile de restituire nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.
Din raportul de expertiză topo-cadastrală efectuat în cauză de expert (filele 187-198 dosar fond ) rezultă că terenul, la data exproprierii se afla în extravilanul localității
În consecință, față de această situație de fapt, instanța a constatat că în cauză, în mod corect au fost aplicate prevederile art.8 alin.1 din Legea nr. 10/2001, republicată și văzând și dispozițiile art.26 alin.3 din aceiași lege, a respins contestația ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții.
În motivarea apelului aceștia au invocat în esență următoarele:
Prima instanță a dat curs excepțiilor invocate de emitentul deciziei recurate fără a analiza faptul că nu au fost respectate termenele prevăzute de lege pentru soluționarea notificării, deși au depus acte doveditoare anexate notificării, precum și toate dovezile solicitate în completarea notificărilor, astfel că prin nerespectarea prevederilor art.25 din lege, respectiv aceea de soluționare în 60 de zile a notificării de la data înregistrării, respectiv a depunerii actelor, trebuia analizată și soluționată contestația prin raportare la actele normative aplicabile în momentul completării notificării cu actele doveditoare.
Este de observat că și în redactarea actuală textul art.1 menține în conținutul său prevederile referitoare la imobilele preluate în mod abuziv și nerestituite, caracterul complinitor al Legii 10/2001 față de legile anterioare privind fondul funciar fiind determinat de caracterul reparator al legii care nu poate fi transformat într-un caracter sancționator, câtă vreme, deși anterior intrării în vigoare a Legii 10/2001, au solicitat întreaga suprafață de teren expropriată, restituirea sub imperiul Legii 18/1991 s-a limitat doar la terenul liber ce se regăsea pe vechiul amplasament, diferența putând fi solicitată doar în baza legii speciale de restituire care o reprezintă Legea 10/2001. în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație prin decizia civilă 1220/11.02.2004, reținând în considerentele acesteia: " Prin formulareaimobile nerestituitecuprinsă în art.1 alin.1 din Legea 10/2001, legiuitorul a înțeles să confere domeniului de reglementare al legii și un caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative reparatorii în materie imobiliară, inclusiv din fondul funciar, în sensul că se referă și la acele terenuri din intravilanul localităților care până la intrarea ei în vigoare, la 14.02.2001, nu au fost restituite integral celor îndreptățiți".
S-a reținut în mod eronat faptul că terenurile la data preluării lor abuzive se aflau în extravilanul Municipiului B deoarece din conținutul actelor de proprietate rezultă că terenul cumpărat se afla în intravilanul Comunei.
Concluzionând apelanții au solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul obligării pârâtului să soluționeze notificările conform art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Intimatul a depus întâmpinare la apel prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat invocând în esență faptul că nu pot fi luate în considerare susținerile apelantului-reclamant că ar fi cumpărat teren în extravilanul localităților de domiciliu, deoarece raportat la expertiza tehnică efectuată în cauză, (solicitată de apelanții-reclamanți),precum și la actele de proprietate aflate la dosarul aferent notificării - prin care se arată că a fost cumpărat teren arabil, rezultă fără putință de tăgadă că acest teren se afla în extravilanul localității.
Nu au fost administrate probe noi în apel.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate din prisma motivelor de apel invocate de apelanți, pe baza probatoriului administrat în cauză, Curtea constată că apelul este fondat pentru considerentele ce succed:
Hotărârea primei instanțe este netemeinică deoarece s-a întemeiat pe o greșeală gravă de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate în cauză și nelegală deoarece a fost dată cu aplicarea greșită a legii, recte a art.8 din Legea nr.10/2001.
Astfel, Curtea constată că prima instanță a reținut faptul că la momentul preluării abuzive terenurile se aflau în extravilanul localității prin raportate la concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză în condițiile în care afirmația expertului nu a fost justificată în nici un fel. Nici o altă probă administrată în cauză nu confirmă caracterul " extravilan " al terenului la momentul preluării sale abuzive de către stat.
De remarcat că pârâtul nici în cele două întâmpinări formulate la prima instanță și în apel nu și-a motivat susținerea conform căreia terenul era la momentul exproprierii situat în extravilanul Municipiului
Nici Comisia de analiză a notificării ( a se vedea conținutul referatului întocmit de aceasta, aflat la filele 54-56 dosar primă instanță) nu a făcut trimitere în concret la nici un mijloc de dovadă atunci când a reținut în referat faptul că" din analiza actelor existente la dosar privind dovada preluării abuzive rezultă că terenul expropriat se afla în extravilanul orașului B".
Sarcina dovedirii acestui fapt juridic era a pârâtului deoarece pe de o parte Legea nr.10/2001 în forma în vigoare la momentul când a expirat termenul de 6 luni prevăzut de art.22 alin.5 din Legea 10/2001 republicată și modificată (14.02.2002) pentru trimiterea notificărilor nu prevedea ca excepție de la domeniul său de reglementare terenurile avute în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, iar pe de altă parte lipsa unei evidențe clare a autorităților statului asupra terenurilor extravilane și intravilane la momentul preluării lor abuzive nu poate fi imputată autorilor reclamanților sau reclamanților.
Faptul că în titlul de proprietate al reclamanților se menționează caracterularabilal terenului nu este pe deplin concludent în ceea ce privește acest aspect întrucât nici legislația de dinainte de 1989 și nici de după acest an nu a prevăzut ( nu prevede) că terenurile arabile pot existadoar în extravilanul localităților.
Oricum față de principiul de drepttempus regit actumși de dispozițiile constituționale prevăzute în art.15 alin.2 privind neretroactivitatea legii civile din Constituție, prima instanță trebuia să constate că în cazul reclamanților nu erau aplicabile dispozițiile art.8 din Legea nr.10/2001 în forma modificată, ci cele de la momentul la care a expirat termenul de depunere a notificărilor (14.02.2002) care nu făceau nici o referire la terenurile situate în extravilanul localităților, ci doar la terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr.18/1991 republicată și prin Legea nr.1/2000.
Legea nouă nu poate modifica starea legală anterioară, cu privire la anumite raporturi. Simpla împrejurare de fapt - soluționarea cu întârziere a notificării de către pârât nu poate să îi dezavantajeze pe reclamanți care au fost diligenți și de bună-credință.
Pentru aceste considerente, ținând seama și de răspunsul Primăriei Municipiului B nr. 33012/28.09.2005 (fila 8 dosar tribunal) din care rezultă că pentru terenul solicitat reclamanții nu au beneficiat de prevederile Legilor 18/1991, 112/1995, 169/1997 și 1/2000, Curtea va admite apelul și va schimba în tot sentința apelată în sensul că va admite acțiunea, va anula în tot dispoziția contestată emisă de pârât și îl va obliga pe pârât să emită o nouă dispoziție prin care să soluționeze pe fond cele două notificări formulate de reclamanți conform art.1 din Legea nr.10/2001.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, va obliga intimatul-pârât să plătească apelanților-reclamanți cheltuieli de judecată efectuate de aceștia la prima instanță și în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul promovat de reclamanții din B str. -.128.E.6, jud. B, din I bd. - cel M nr.10.1.B.2,4, jud.I, G și, ambii din B-, jud.B din B-.B.4 jud. B și din B- jud. B, împotriva sentinței civile nr.1084 din 20 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât Președintele Consiliului Județean B-B Cl. nr.2 jud.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Admite acțiunea.
Anulează în tot dispoziția contestată nr.288/7.12.2006 emisă de pârât.
Obligă pârâtul să emită o nouă dispoziție prin care să soluționeze pe fond cele două notificări nr.184/27.07.2001 și nr.302/30.08.2001 formulate de reclamante, conform art.1 din Legea 10/2001 republicată și modificată prin restituirea în natură sa în echivalent a terenului, dacă restituirea în natură nu este posibilă în condițiile acestei legi.
Obligă intimatul-pârât să plătească apelanților-reclamanți suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de aceștia la prima instanță și în apel.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 29.05.2009.
Președinte, Judecător,
pt. plecată la pensie,
semnează Președinte instanță,
Grefier,
Red.
Red.
Tehn.10 ex.AA
com. la 7 părți 3.07.2009
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Elena Pașcan
