Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 50/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 50/
Ședința publică din 27 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de contestatorul, domiciliat în D,-, județul V, împotriva sentinței civile nr. 575 din 15 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul - contestator prin procurator G, asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.347/2007, emisă de Baroul O- Cabinet individual și intimata " OLTENIA" prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar, lipsind intimații- intervenienți, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanta intimatei solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de completarea la raportul de expertiză.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei în sensul solicitat de reprezentanta unității intimate, având în vedere că lucrarea a fost depusă la data de 5 februarie 2008, fiind îndeplinite prevederile art.2091Cod procedură civilă și lasă cauza la a doua strigare pentru a-i da posibilitatea acesteia sa ia cunoștință de conținutul lucrării.
Fiind reluată cauza la a doua strigare, reprezentanta unității intimate arată că nu este corectă identificarea suprafeței de 5.000 -
Curtea respinge această obiecțiune formulată de reprezentanta unității intimate, partea urmând a se referi în concluziile orale pe care le va pune și constatând apelul în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul- contestator susține că terenul în suprafață de 5000. a fost folosită o perioadă de autorul acestuia ca lot în folosință, iar ulterior a fost preluat de D. S-a făcut dovada că în cauza s-a făcut o preluare abuzivă a terenului de la autorul său, aflându-se în cazurile prevazute de art. 2 din Legea nr.10/2005. Susține oral apelul așa cum a fost motivat în scris solicitând admiterea lui, modificarea în tot a hotărârii pronunțate de instanța de fond în sensul admiterii contestației, anularea deciziei nr.36/2002 și obligarea intimatei la restituirea suprafeței de 4.888,24., conform raportului de expertiză aflat la filele 101-107. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu privire la cererea de intervenție formulată de, și solicită respingerea acesteia, nefiind parcursă procedura prevăzută de Lg.10/2001 și nu au formulat notificare în termenul prevăzut de lege.
Reprezentanta intimatei, având cuvântul solicită respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar pe care a susținut-o pe larg în ședință publică.
CURTEA
Examinând apelul civil de față:
La data de 1 februarie 2002 s-a înregistrat la intimata " Oltenia" C, notificarea cu nr. 59 prin care petentul a cerut restituirea în natură sau măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 7.500. situată în Municipiul D, str.- -, precum și pentru suprafața de 4.500. teren situat la aceeași adresă, aflate în posesia intimatei și preluate de la, tatăl petentului, în anul 1958, în mod abuziv, prin expropriere.
Prin Decizia nr.36/8 iulie 2002, emisă de intimată a fost respinsă cererea pe motiv că terenul a cărui restituire s-a solicitat este proprietatea exclusivă a " Oltenia" - Sucursala Complex
Prin cererea înregistrată la data de 10 octombrie 2002 la ribunalul Vâlcea, petentul a solicitat anularea deciziei mai sus arătate și obligarea intimatei de a-i face o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii suprafeței de 7.500. teren.
În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu numitele, și, care au arătat că sunt moștenitoarele lui, care a deținut în proprietate o suprafață de 11.100. de care autorul lor a fost deposedat în mod abuziv (33 a dosarului nr. 5881/2002), precum și faptul că intimata " Oltenia" deține în posesie o suprafață de 7.723. astfel cum s-a constatat și prin sentința civilă nr.2290/1999 a Judecătoriei Drăgășani.
Intervenientele au mai arătat că au solicitat să li se reconstituie dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu și în procedura reglementată de Legea nr. 18/1991, însă nu au fost de acord să li se atribuie pentru terenul preluat un alt teren, pe un amplasament situat la cca 4 km. depărtare de oraș.
Prin sentința civilă nr.120 din 10 martie 2003, Tribunalul Vâlceaa respins ca nefondate atât contestația formulată de, cât și cererea de intervenție.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că terenul în litigiu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, în favoarea intervenientelor, sens în care le-a fost emis titlul de proprietate nr.2169/2001, iar pentru intervenienta a fost emis procesul-verbal de punere în posesie nr.2169/2001, situație în care, în raport de dispozițiile art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001, terenul nu poate fi restituit în temeiul acestui act normativ.
S-a mai reținut că, sub aspectul analizat, este irelevant că titlul de proprietate emis în procedura Legii nr.18/1991 a fost anulat prin Hotărârea nr.6708/5.09.2002 a Comisiei Județene V, motivat de faptul că nu au fost înscriși toți moștenitorii defunctului.
Apelurile declarate de contestator și interveniente împotriva sentinței de mai sus au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr.92/A din 9 iunie 2003, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, cu motivarea că apelanților le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul ce a aparținut autorului lor, în procedura Legii nr.18/1991, situație în care nu mai sunt îndreptățiți să ceară măsuri reparatorii și în baza Legii nr.10/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, susținând că este îndreptățit la măsuri reparatorii în conformitate cu dispozițiile Legii nr.10/2001.
Prin decizia civilă nr.8670 din 2 noiembrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, a fost admis recursul, casată decizia instanței de apel, precum și sentința civilă nr.120 din 10 martie 2003 Tribunalului Vâlcea și trimisă cauza spre rejudecare la același tribunal.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a constatat că instanțele de fond investite cu soluționarea unei contestații formulate în procedura Legii nr.10/2001, au apreciat că terenul în litigiu a cărui întindere nu este stabilită, se găsește în situația de excepție prevăzută de dispozițiile art.8 din Legea nr. 10/2001, concluzie care nu este însă îndeajuns fundamentată.
În acest sens s-a reținut că terenul a cărui retrocedare se solicită se află situat în intravilanul Municipiului D, iar intimata susține că terenul este proprietatea sa, fiind aferent unor construcții, teren pentru care i-a fost emis Certificatul constatator al dreptului de proprietate Seria 7 -. 2517/07.06.2000.
În această situație, instanțele trebuiau să analizeze și să stabilească cu claritate care este situația juridică a terenului în litigiu, pentru a putea stabili dacă sunt incidente sau nu dispozițiile art. 8 din Legea nr.10/2001.
Faptul că unora dintre moștenitorii persoanei decedate le-a fost emis un titlu de proprietate, care ulterior a fost anulat, nu era prin el însuși de natură să conducă la respingerea contestației, atâta timp cât cei ce se pretind a fi îndreptățiți susțin că nu au primit, în mod efectiv, măsuri reparatorii în procedurile legale instituite în materia fondului funciar, deși terenul cade sub incidența dispozițiilor Legii nr.10/2001.
Reținând că situația de fapt a terenului a cărui retrocedare se solicită nu a fost pe deplin stabilită și, față de dispozițiile procedurale, instanța de control judiciar, fiind in imposibilitate de a verifica aplicarea corectă a dispozițiilor art.8 din Legea nr.10/2001 de către instanțele de fond, a casat hotărârile acestora și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
Totodată, s-a dispus completarea probatoriilor în vederea stabilirii modalității de preluare a terenului pentru care se solicită măsuri reparatorii, respectiv dacă preluarea a fost abuzivă în sensul art.2 din Legea nr.10/2001, întinderea exactă a suprafeței de teren și situația juridică actuală a acestuia, în ce măsură terenul cade sub incidența altor acte normative prin care s-au instituit măsuri reparatorii și dacă cei îndreptățiți au beneficiat în concret de aceste măsuri reparatorii.
S-a mai dispus a se analiza și cererile de intervenție în raport de dispozițiile art.49 și următoarele Cod procedură civilă, dar și de dispozițiile derogatorii prevăzute de Legea nr.10/2001.
Rejudecând cauza, prin sentința civilă nr.575 din 15 iunie 2007, Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă a respins cererea formulată de contestatorul, precum și cererile de intervenție introduse de intervenientele, și, reținând următoarele:
Urmând procedura Legii nr.10/2001, contestatorul a adresat în termen legal notificare intimatei prin care a solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii în echivalent, pentru două suprafețe de teren, una de 7.500. alta de 4.500. ambele situate în orașul D, str.-. -, cu motivarea că aceste terenuri au aparținut tatălui său, deposedat în anul 1958 prin expropriere.
Răspunsul intimatei a fost în sensul respingerii cererii, pe motiv că terenul a cărui restituire se cere este proprietatea exclusivă a acesteia.
Fără a urma procedura prevăzută de Capitolul III din Legea nr.10/2001, intervenientele, și au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând restituirea suprafeței de 7.723, 32. pretinsă a fi ocupată în mod abuziv de către "" Râmnicu
Prin Decizia nr.36 din 8 iulie 2002 " Oltenia" C, a fost analizată singura notificare existentă, respectiv cea a petentului și s-a respins cererea cu mențiunea că terenul revendicat este proprietatea exclusivă a acesteia, potrivit Certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria 07 -. 2517, emis în baza nr.HG 834/1991.
Cu actele de stare civilă, petentul și intervenientele au făcut dovada descendenței lor din autorul.
Potrivit actului de vânzare-cumpărare din 19.10.1940 (38 a dosarului nr. 5881/2002), a dobândit o suprafață de 4.620. în orașul
Prin expertiza tehnică efectuată în cauză, în rejudecare, de către expert ing., s-a constatat că în str.-. - există un singur teren care a aparținut autorului petentului și intervenientelor, în suprafață de 4.888, 24. situat în intravilanul localității.
Terenul nu a fost preluat de la autorul petentului și intervenientelor prin expropriere, iar Primăria Municipiului Dac omunicat instanței că nu cunoaște modalitatea de preluare a terenului (55 a aceluiași dosar).
Potrivit actului de la fila 61 dosarului mai sus menționat, terenul a făcut obiectul unui schimb autorizat prin Decretul nr.285/10 iunie 1957. Din copia acestui decret rezultă că se autoriza fostul Centru Regional de Pitești să preia de la terenul de 5.000. din Municipiul D și să atribuie în proprietate acestuia un alt teren de 5.000. situat în orașul D, str.-. -. Schimbul a fost concretizat, după cum rezultă din adresa fostului S Popular Regional Pitești, aflată în copie la fila 58. În toate cererile, petentul și intervenientele evită să vorbească de existența acestui schimb.
Cum schimbul nu a fost desființat, tribunalul a reținut că petentul și intervenientele nu au făcut dovada unei preluări abuzive a terenului de la autorul său, el neaflându-se în nici unul din cazurile de preluare abuzivă prevăzută de art. 2 din Legea nr.10/2001 modificată și completată.
Reținând acest aspect, prima instanță a dispus respingerea contestației ca neîntemeiată.
Cu privire la cererile de intervenție s-a reținut că nu pot fi analizate sub aspectul temeiniciei împreună cu cererea contestatorului. Chiar dacă întrunesc condițiile de admisibilitate cerute de art.49 și 50 Cod procedură civilă, acestea sunt inadmisibile potrivit dispozițiilor art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001, intervenientele neparcurgând procedura prevăzută la Capitolul III al aceleiași legi.
Împotriva sentinței civile nr.575/15 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a formulat în termen apel, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivând apelul, reclamantul susține că hotărârea pronunțată de tribunal, este greșită, întrucât s-a făcut o apreciere incompletă a actelor depuse la dosar, în ce privește schimbul de terenuri dintre autorul său, și fostul Centru Regional de Pitești. Prin acest schimb autorul său primea un teren de 5000. situat în D, str.- -. Schimbul a fost concretizat în anul 1957, iar autorul său a deținut acest teren ca lot în folosință, în realitate neieșind niciodată din proprietatea fostului Ulterior, terenul a fost preluat de D, iar conform Legii nr.10/2001, s-a restituit altor persoane, moștenitori ai lui.
În considerarea celor de mai sus, se solicită de reclamant admiterea acțiunii.
Examinând criticile formulate se constată că nu sunt întemeiate, iar apelul nu este fondat.
În fața instanței de apel, reclamantul a solicitat și completarea raportului de expertiză, în raport de actele depuse în această fază procesuală.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul, încă de la formularea acțiunii, nu a fost consecvent în ceea ce a solicitat. De fapt, nici conținutul notificării nu este edificator în acest sens. Ulterior, în apel reclamantul a arătat că obiectul acțiunii îl constituie suprafața de 5000. aflată în str.- - și care s-ar afla în patrimoniul pârâtei. Rezultă din coroborarea probelor că terenul în litigiu a făcut obiectul unui schimb (61, dosar fond), a fost stăpânit de autorul reclamantului, întrucât în registrul agricol pe anii 1956-1958 și 1959 apare suprafața de 0,50 ha. str.- - (4 și 55, dosar fond).
Din completarea expertizei efectuată în apel, rezultă însă că acest teren nu se află în patrimoniul "unității deținătoare", fiind restituit în procedura specială prevăzută de Legea nr.10/2001 altor persoane.
Astfel, pârâta nu este persoană juridică deținătoare și nu poate fi obligată la restituire, în conformitate cu dispozițiile art.21 din Legea nr.10/2001 și nici la plata măsurilor reparatorii prin echivalent, conform art.24, modificat, din Legea nr.10/2001.
De asemenea, nu s-a făcut dovada că imobilul, în speță terenul a fost preluat abuziv, așa cum de asemenea prevăd dispozițiile speciale ale Legii nr.10/2001.
Așa fiind, în conformitate cu cele arătate mai sus se apreciază că apelul nu este fondat și în baza art.296 Cod procedură civilă va fi respins. În ce privește cererea de intervenție formulată de, și, aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă, intervenienții neformulând apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatorul, domiciliat în D,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.575 din 15 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, intimate fiind " OLTENIA", cu sediul în C,-, județul D, domiciliată în D,-, județul V, domiciliată în D,-, județul V și, domiciliată în D,-, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored./
Ex.7/21.03.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Irina Tănase
