Speta Legea 10/2001. Decizia 49/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE, PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU, MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 49/
Ședința publică din 27 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile declarate de contestatorii, domiciliată în Pitești,Calea,nr.136,.28,.C,.9,județul A, domiciliat în Pitești, str. - -, -.1,. E,. 10, județul A și intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI P, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI și MUNICIPIUL, cu sediul în Pitești,-, județul A împotriva sentinței civile nr. 287 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții- contestatori și prin avocat în baza împuternicirilor avocațiale nr. 2 și 3/ 2008, emise de Baroul A - Cabine individual, lipsind apelanții- intimați PRIMARUL MUNICIPIULUI P, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI și MUNICIPIUL
Procedura legal îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că apelul declarat de contestatorul este tardiv, având în vedere că hotărârea instanței de fond i-a fost comunicată la 24 octombrie 2007, iar apelul a fost declarat la 20 noiembrie 2007.
Avocat, având cuvântul pentru apelanții- contestatori solicită efectuarea unei expertize tehnice pentru transpunerea pe schiță a terenului solicitat în compensare în suprafață de 600. identificat în expertiza și pentru a se preciza dacă subsolul terenului este sau nu afectat de rețele de utilități publice și să le traseze pe schiță.Susține că la instanța de fond a fost depusă o expertiză extrajudiciară, dar, care are forță probantă.
Curtea, având în vedere expertiza ce s-a efectuat la instanța de fond, cât și celelalte acte din dosar, respinge proba solicitată de apărătorul contestatorilor și constatând apelurile în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra lor.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta - contestatoare susține pe larg apelul așa cum a fost formulat în scris și solicită admiterea lui, iar pe fond admiterea contestației cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la apelul declarat de față de excepția de tardivitate avocat, lasă la aprecierea instanței.
Referitor la apelul declarat de intimate, avocat, pentru apelanții- contestatori solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 28 septembrie 2006, la ribunalul Argeș, contestatorii și au formulat în contradictoriu cu Primarul Municipiului Pitești și Primăria Pitești, contestație împotriva dispoziției nr.2539/3.08.2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești în aplicarea dispozițiilor Legii nr.10/2001, solicitând obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 600. situat în Pitești, str.-, nr.64, jud. A, iar în subsidiar atribuirea unei suprafețe de aceeași categorie de folosință, în compensare sau acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren de 600.
În motivare s-a susținut că reclamanții sunt moștenitorii defuncților și care au dobândit în anul 1949 prin act autentic de vânzare - cumpărare terenul în suprafață de 600. cu vecinătățile: N-, S-, proprietate stat, E - proprietate stat, V- strada -, teren pe care autorii au edificat 2 construcții.
S-a susținut că în anul 1972 au fost expropriați pentru edificarea unor blocuri, pentru construcții autorii consimțind să fie despăgubiți, iar pentru teren solicitând primirea în schimb a unui alt teren pentru edificarea unei case de locuit.
S-a arătat că pentru construcții autorii au fost despăgubiți, însă pentru teren nu au primit nici alt teren în schimb nici despăgubiri.
Totodată s-a arătat că terenul este în prezent liber având destinație de spații verzi, astfel că se poate dispune restituirea acestuia în natură.
La data de 4.12.2006 a fost introdus în cauză în calitate de pârât Municipiul Pitești, la cererea contestatorilor.
Prin sentința civilă nr.287 din 18 octombrie 2007, Tribunalul Argeșa admis în parte contestația formulată de contestatori și a dispus anularea în parte a dispoziției nr.2539 din 3 august 2006, emisă de Primarul Municipiului Pitești, în sensul că, la art.3 despăgubirile propuse vor avea în vedere un teren de 600. situat în Pitești,-, menținând în rest dispoziția.
S-a respins cererea pentru restituirea în natură a terenului din Pitești,-, județul A și cererea de atribuire în natură a terenului din Pitești, - G -, în compensare.
Totodată s-a respins cererea pentru cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probatoriului administrat în cauză, următoarele:
"Reclamanții sunt moștenitorii numiților - decedat la 27.04.1977 și - decedată la 27.02.2002, care prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 283/17.11.1949 au dobândit în proprietate un teren cămin de casă situat în Pitești, str. -, nr.70 în suprafață de 600. - lățime -15 și lungime 40.
Pe terenul menționat autorii petenților au edificat construcții cu destinație de locuință și dependințe.
În vederea realizării unor blocuri în orașul Pitești, în anul 1972, autorii reclamanților au fost expropriați în ce privește imobilul construcții și teren aferent.
În urma exproprierii construcțiile au fost demolate, pe teren aflându-se în prezent un drum carosabil, trotuar și spațiu aferent, conform (74, 75).
Pentru construcțiile demolate autorii au fost despăgubiți, însă pentru terenul expropriat a solicitat să i se acorde în altă parte a orașului teren în vederea construirii unei locuințe proprietate personală, ceea ce nu s-a întâmplat.
După apariția Legii nr.10/2001, și au formulat notificare solicitând restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 600.p expropriat conform Decretului nr.540/1972, situat în Pitești,-. În notificare se menționează că terenul este liber nefiind afectat de construcții sau detalii de sistematizare.
Prin dispoziția nr. 2539/3.08.2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului teren precum și cererea de acordare a despăgubirilor bănești deoarece această măsură excede prevederilor legale. Totodată au fost propuse despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv pentru un teren în suprafață de 480 nefiind identificate în Municipiul Pitești alte bunuri sau servicii pentru a fi oferite în compensare persoanelor îndreptățite.
a decedat la data de 27.02.2002, astfel că împotriva dispoziției menționate au formulat contestație și, ca moștenitori ai autorilor și.
Prin raportul de expertiză a fost identificat terenul solicitat din str.-, nr.64, Pitești, menționându-se că acesta nu poate fi restituit în natură fiind ocupat de drum carosabil, trotuar și spațiu.
În această situație, văzând prevederile art. 11 alin. 4 din Legea nr.10/2001, instanța a constatat că restituirea în natură a terenului menționat nu este posibilă. Astfel, potrivit art.11 alin.4 din actul normativ arătat, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Față de capătul subsidiar de cerere referitor la acordarea unui teren de aceeași categorie de folosință în compensare cu terenul ce nu poate fi restituit în natură instanța a reținut că măsurile reparatorii prin echivalent se stabilesc în conformitate cu art.11 alin.8 din Legea nr.10/2001 în raport de bunurile sau serviciile aflate la dispoziția entității investite cu soluționarea notificării.
Potrivit proceselor verbale depuse la dosar de către pârâtă (53-61) rezultă că Municipiul Pitești nu are la dispoziție bunuri care să poată fi acordate în compensare notificatorilor.
În acest context se impune a se analiza posibilitatea identificării unor asemenea bunuri în procedura judiciară deși entitatea investită cu soluționarea notificării arată că nu deține asemenea bunuri.
Față de prevederile art.21 din Constituție și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului s-a apreciat că deși legea specială nu cuprinde prevederi in acest sens instanța are posibilitatea de a verifica, pe baza probelor administrate, susținerile pârâților, astfel că în ipoteza identificării unor bunuri care să poate fi oferite prin compensare, în condițiile legii, cererea sub aspectul celui de-al doilea capăt apare ca fondată.
În această privință instanța a constatat că la dosarul cauzei reclamanții au depus un raport de expertiză extrajudiciară în care a fost identificată o suprafață de 600., egală ca întindere cu terenul din str.-, nr.64, Pitești, expropriat - filele 93- 136.
Din raportul de expertiză rezultă că pentru terenul menționat, situat în Pitești,-, - a depus la Primăria Municipiului Pitești notificarea 1533/13710/4.09.2001, prin dispoziția nr.19/10.01.2006 cererea fiind respinsă.
Pârâții încearcă acreditarea ideii că același teren a fost solicitat și de către, -, și -, ultimele două în calitate de fiice ale numitei, toate în calitate de moștenitori ai lui Stavre G și că pe rolul Tribunalului Argeș se află o contestație față de refuzul restituirii în natură a acestei suprafețe din partea Primăriei Pitești, manifestat prin dispoziția nr.2531/3.08.2006.
Analizând cererea formulată în dosarul nr-, indicat de pârâți ca reprezentând contestația împotriva dispoziției 2531/2006 - 1333-134, s-a constatat că aceasta are obiect un teren situat la o altă adresă decât cea menționată și pentru o suprafață de 1130.
În consecință nu se verifică afirmația pârâtelor în sensul că terenul identificat în- a fost solicitat de moștenitorii fostului proprietar Stavre
Pe de altă parte însă, chiar din raportul de expertiză depus la dosar de către reclamanți rezultă că terenul de 420. situat în - a fost solicitat de -, cererea fiind respinsă - 91.
Totodată, cu același raport de expertiză extrajudiciară arată că amplasamentul menționat reprezintă spațiu străbătut de alei pietonale (parc) așa cum reiese din schița de configurație. Pe teren se regăsesc și cămine de canalizare și un aerisitor de la rețeaua de gaze.
În consecință, terenul solicitat în compensare este afectat de detalii de sistematizare și amenajări de utilitate publică ale localităților urbane, având destinația parc, astfel că nu poate fi atribuit în natură.
Conform art.11 alin.3 teza a II-a din Legea nr.10/2001, pentru suprafața ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
De asemenea, art.10 pct.3 din HG nr.250/2007 arată ce cuprinde sintagma "amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale", anume: amenajări destinate a deservi nevoile comunității și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.
Or, în cauză, terenul identificat și solicitat în compensare este afectat de asemenea amenajări, astfel că nu poate fi restituit în natură și nici atribuit în compensare.
Este însă întemeiat capătul de cerere privind obligarea la despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren de 600. având în vedere faptul că dispoziția atacată propune despăgubiri pentru suprafața de 480.p teren preluați abuziv de la autorii petenților din Pitești, str. -, nr.64, deși din actul de vânzare cumpărare autentificat în anul 1949 rezultă că autorii au dobândit o suprafață totală de 600.
Faptul că la preluare au fost menționați în procesele verbale numai 480. suprafața pentru care a fost dată și declarațiile de către (43), nu poate fi apreciat ca o dovadă în sprijinul ideii că suprafața totală a fost de numai 480.
Potrivit art.24 alin.1 din Legea nr.10/2001 în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. Aceasta normă a fost prevăzută în lege în considerarea faptului că la preluarea abuzivă nu erau menționate dimensiunile corecte ale imobilelor, justificat tocmai de caracterul abuziv al preluării, astfel că legiuitorul a conferit prioritate altor probe, în cazul de față actul primar de proprietate în care se releva o suprafață totală de 600
Față de această situație, în raport de disp. art.11 alin.4 din Legea nr.10/2001 instanța a respins primul capăt de cerere, în temeiul disp.art.11 alin.8 rap. la art.11 alin.3 teza a II-a din același act normativ a respins capătul de cerere privind acordarea suprafeței de teren din Pitești, - în compensare, iar în temeiul art.11 alin.4 rap. la art.24 din Legea nr.10/2001, instanța a admis în parte contestația dispunând anularea în parte a dispoziției nr.2539/3.08.2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești în sensul că despăgubirile propuse la art.3 vor avea în vedere un teren în suprafață de 600. situat în-".
Împotriva acestei sentințe au formulat apel cei doi contestatori, și, precum și intimații Primarul Municipiului Pitești, Primăria Municipiului Pitești și Municipiul Pitești.
Apelanții contestatori au susținut că sentința este nelegală și netemeinică, pentru că instanța de fond în mod greșit a considerat că terenul în suprafață de 600. din Pitești, - G -, fost nr.36, identificat în raportul de expertiză extrajudiciară este afectat de detalii de sistematizare și astfel nu poate fi acordat în compensare.
Se susține că din actele depuse la dosar de către aceștia, rezultă că terenul solicitat în compensare nu este afectat de detalii de sistematizare, astfel că instanța de fond trebuia să admită contestația și față de capătul doi din acțiune referitor la acordarea terenului din - G -.
S-a susținut că potrivit raportului de expertiză extrajudiciară, terenul solicitat de către aceștia, în suprafață de 600. din - G -, face parte dintr-o suprafață de 1.000. din care suprafața de 334. a fost restituită în natură către în procedura administrativă, că restul terenului se află la dispoziția intimaților, că din expertiză nu rezultă că terenul ar conține rețele de utilități publice, astfel că sunt incidente în cauză dispozițiile art.1 alin.2 și 3, art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001, art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Apelanții-intimați au susținut că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a Legii nr.10/2001, sub aspectul că suprafața pentru care reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii este de 480, cât figurează în Decretul de expropriere nr.540/1972.
S-a susținut că nu s-a făcut dovada preluării în proprietatea statului a diferenței de 120, astfel că în mod greșit a stabilit că suprafața pentru care urmează să fie acordate măsuri reparatorii este de 600
Examinând sentința apelată, Curtea de apel constată următoarele:
Apelul formulat de contestatorul urmează a fi respins ca tardiv introdus, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, întrucât a fost declarat peste termenul de 15 zile de la data comunicării sentinței.
Rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare, că sentința i-a fost comunicată acestuia la data de 24 octombrie 2007, iar apelul a fost declarat la 20 noiembrie 2007 (147 dosar fond și 153 dosar apel).
Apelul formulat de către contestatoarea, prin care se critică soluția instanței de fond în sensul că în mod greșit s-a respins capătul doi din acțiune privind acordarea unui teren în compensare în str.- G -, este neîntemeiat în raport de actele de la dosar și de dispozițiile art.11 alin.8 raportat la art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost republicată în urma modificării aduse prin Legea nr.247/2005.
Se constată că prima instanță în raport de actele dosarului corect a statuat că în speță nu există bunuri disponibile care să poată fi acordate în compensare notificatorilor, situație atestată de procesele-verbale întocmite la 3 august și respectiv 4 septembrie 2006 de către Comisia de aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001 (53-54).
Din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de ing. și schița de configurare a terenului solicitat în compensare, din-, de la 91-93 dosar, rezultă că acest teren are suprafața de 621. și reprezintă spațiu străbătut de alei pietonale (parc), iar la nivelul solului sunt vizibile trei cămine de canalizare și un aerisitor de la rețeaua de gaze.
Întrucât terenul solicitat în compensare are destinația de parc și este străbătut de alei pietonale, nu poate fi restituit în natură contestatoarei.
Situația invocată de apelantă în sensul că în - G - ar fi primit teren o altă persoană, în suprafață de 334. pe de o parte nu este dovedită, iar pe de altă parte, chiar reală fiind nu constituie motiv întemeiat pentru schimbarea soluției instanței de fond.
Cât privește apelul formulat de către intimați, prin care se critică soluția instanței de fond sub aspectul reținerii suprafeței de 600 pentru care urmează să fie acordate măsuri reparatorii, în loc de suprafața de 480 cât figurează în decretul de expropriere, se constată a fi neîntemeiat în raport de probatoriul administrat în cauză.
Contestatorii au dovedit cu actele depuse la dosar, respectiv cu actul de vânzare-cumpărare autentificat în anul 1949 și procesul-verbal nr.283 din 17 noiembrie 1949, că autorii acestora au dobândit în proprietate suprafața de 600. teren cu care au fost înregistrați în registrul agricol, suprafață de teren ce a fost identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de către expert.
Expertiza a stabilit că terenul ce a aparținut reclamanților în suprafață de 600. este ocupat în prezent de drum carosabil în suprafață de 316. trotuar în suprafață de 190. și spațiu de 94.
Chiar dacă prin Decretul de expropriere nr.540/1972 a fost trecută suprafața de teren de 480. diferența de teren până la 600. ce a aparținut autorilor celor doi contestatori se află tot în posesia statului, așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, astfel că în mod corect a statuat instanța de fond că se impune anularea în parte a dispoziției nr.2539 din 3 august 2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești, în sensul că la art.3, despăgubirile propuse vor avea în vedere suprafața de 600. situată în Pitești,-.
În raport de considerentele expuse anterior, urmează ca în baza art.296 Cod procedură civilă să se respingă ca nefondate apelurile formulate de contestatoarea și intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de contestatoarea, domiciliată în Pitești, Calea nr.136, bloc 28,.C,.9, județul A și apelul intimaților PRIMARUL MUNICIPIULUI P, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI și MUNICIPIUL, cu sediul în-, județul A, împotriva sentinței civile nr.287 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Respinge ca tardiv formulat apelul contestatorului, domiciliat în Pitești, str.- -, - 1,.E,.10, județul A, împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.7/06.03.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă
